5,794 matches
-
experiență psihologică cea mai strălucită lucrare din tot ce a dat87 Kierkegaard a prezentat relațiile contradictorii de care ne-am ocupat în prezentul capitol. Amintesc aici cuvintele sale privind cele mai de seamă contradicții și piziția humoristului față de ele. "Disperarea infinitului, aceea că sîntem lipsiți de finitudine" se naște atunci cînd nu vrem să ne declarăm satisfăcuți cu finitudine căreia i se supune orice realizare a ceva măreș. Dispunerea posibilității, aceea că sîntem lipsiți de necesitate" se naște cînd ne încurcămîn
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
necesitate" se naște cînd ne încurcămîn dorințe și speranțe goale, sau de asemeni în spaimă și melancolie. De această formă de disperare ne eliberează marele humor. Și același lucru este valabil și despre cele două forme contradictorii "despre lipsa de infinit a finitudinii" și "despre lipsa de posibilitate a necesității". Pentru că humorul ne arată orizonturi mai largi și prin asta mai multe posibilități decît poate descoperi privirea îngustă căreia atît de ușor i se par închise toate strîtorile88a. Oricît d eprofund
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este în general caracteristic pentru Renaștere (cf. § 42). Acesta poate să devină o bază pentru humor (cf. § 20), dar de obici nu devine. Realizarea lui Bruno pentru fundalul intelectual al vieții psihice moderne este dublă: lărgirea imaginii lumii fizice la infinit și afirmația că forțele divine, în lume, dacă le admitem, trebuie căutate înăuntrul elementelor și al sufletelor și nu în vreun loc în spațiu. Întreaga forță spirituală a lui Bruno a fost absorbită de lucrul la această mare idee. Iar
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cea bună caută bucuroasă să atragă atenția, luînd cuvîntul în mod direct, așa încît cordialitatea se prefăcea în sentimentalitate. Se adauga la aceasta optimismul simplu al epocii, care făcea viața sufletească superficială. Se trecea cu ușurință peste disonanțe. Sensibilitatea pentru infinit și misterios, care fusese atît d dezvoltată la Shakespeare și la Milton, era pe cale să se piardă la poeții acestei epoci 102. A fost totuși important faptul că a apărut acel curent spiritual și literar care a fost numit de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
filosofie. Filosofia trebuie să deschidă drumul spre o asemenea culme, arătînd prin liberă cunoaștere spre ceea ce este mare și infinit, ca fiind ceva conținut în legile valabile pentru lucrurile trecătoare. Arta se cuvine să arate prin imagini finitul transluminat de infinit. Iar religia este o trăire nemijlocită în etern și infinit. În momentul culminant, nu are valoare nici una dintre aceste trei forme ale vieții spirituale; deosebirea dintre ele dispare. Starea supremă este entuziasmul; dar acesta dă naștere ironiei față de realitate și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
b. 60 0 ; c. 45 0 ; d. 90 0 . 7. O sferă de sticlă formează imaginea unui punct luminos aflat în centrul ei: a. în centrul sferei; b. între centrul sferei și suprafața ei; c. pe suprafața sferei; d. la infinit. 1. Unghiul unei prisme optice este egal cu unghiul de deviație minimă. În ce domeniu poate varia indicele de refracție al prismei ca să fie îndeplinită condiția de mai sus? 43 a. n î0,21/2); b. n î1, 2); c
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/541_a_1064]
-
mai mare viteza luminii în mediul respectiv decât viteza luminii în vid. 5. În urma interferenței luminii ce cade perpendicular pe o pană optică ale cărei fețe fac un unghi α foarte mic se obțin: a. franje de interferență localizate la infinit; b. franje de interferență de egală înclinare; c. franje de interferență localizate pe pana optică; d. franje de interferență nelocalizate. 6. Pe o rețea de difracție, având lungimea porțiunii trasate L = 4,8cm și un număr de trăsături N=2
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/541_a_1064]
-
se poate obține pe lame subțiri cu fețe plan paralele, prin reflexia sau transmisia luminii; c. se poate obține doar pe pene optice cu unghi α > 30°. 5. Pe o lamă cu fețe plan paralele se obține interferență „localizată la infinit”. Localizarea imaginii de interferență la o distanță finită se poate obține prin: a. înlocuirea lamei date cu o altă lamă cu aceiași grosime, dar cu alt indice de refracție; b. interpunerea unui filtru adecvat în fața sursei care emite lumina incidentă
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/541_a_1064]
-
în jos sunt semne ale generozității și ale dăruirii, palmele încleștate în poală indică meditația, puritatea spirituală, împlinirea realizată prin lanțul unei mandale, figura geometrică sub semnul căreia construim această carte fiind mandala, un cerc, care include un pătrat la infinit, adică o îmbinare a formelor și a culorilor universale, ce presupun lumina lumii, ridicate prin puncte energetice majore, precum mâinile. Compendiul vizual, referitor la tema vastă a mâinii în artă, pornind de la ritualuri spre spiritualitate, poate fi retrăit simbolic, fie
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Vizitează Stonehenge împreună. Dyer ține să vadă "înaltul loc de rugăciune", cu gândul la "Demon", desigur. Îl și numește "arhitectura diavolului". Viața și moartea se împletesc în roman, iar autorul izbutește să elibereze lectorul de frustrarea că nu poate imagina infinitul. Universul lui Ackroyd se reduce de fapt la cele șapte biserici, toate ridicate în spiritul morții prin viață și vieții prin moarte. Nimic nu mai e doar alb ori negru. Binele și răul cresc laolaltă. Dovada este capitolul 4, care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Platon suprapune două tipuri de inteligență, două moduri de a înțelege universul. Una e înțelegerea limitată, fie ea trecută ori viitoare. Alta este înțelegerea pe care o doresc autorul și protagonistul lui, Platon. Platon vede două lumi deodată, intuiește infinitul, misterul lumii pe care o credem unică. Nu e acceptat nici de trecut nici de propriul lui prezent. E inadaptabil. Exact această inadaptabilitate o resimțim când citim ultima pagină a romanului. Intriga nu contează absolut deloc. Platon e judecat, decide
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în opera Desperado să ne săturăm de text. Lectorul Desperado se luptă din răsputeri să-și păstreze identitatea. Lectura Desperado este extrem de invazivă și se bazează tocmai pe această mândrie a lectorului de a supraviețui. Conflictul text-lector-autor se repetă la infinit și din el se naște noutatea Desperado. Din punct de vedere al tehnicii narative, Huxley alege tiparul coșmarului SF, iar autorul este omniscient. Povestirea e un semnal de alarmă pentru lector că își va pierde tot ce are omenesc în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pune accent pe percepția generatoare de concept. Un socratism inversat, răsturnat dar neexclusivist chiar dacă imaginii îi este asimilat conceptul. Adevărul ideilor stă în claritatea percepției. Consideră materia formată din atomi și vid. Atomii și vidul sunt după el, elemente ale infinitului. Epicur (341 - 270)vede lumea structurată atomic confirmându-l pe Democrit. Thales din Milet (Coasta Asiei Mici, VI î.Chr.) matematician, negustor și politician, a rămas în memoria lumii ca filosof: consideră apa principiul vital, factor universal, unic, veșnic generator
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Ismail, fiul lui Abraham (Ibrahim), acești semiți localizați la un moment dat în Arabia peninsulară și deșertică, vecină cu Palestina, Siria, Mesopotamia, Africa, și despărțită de Asia de munții Anatoliei și ai Persiei, au gândit și creat pe puzderia de infinituri ale nisipurilor și sub cea a astrelor, făurind „Arabia fericită“, dintre Yemen și Medina, dintre Mecca și Marea Roșie, ca de aici să intre în Africa și mai departe. Nomadismul lor a fost mai întâi determinat de căutarea apei pentru ei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
indivizibile. Atomismul antic a fost teoria care a căpătat constanță de-a lungul istoriei, avându-i ca reprezentanți pe nu numai pe cei menționați, ci și pe Leucip și Democrit (460-370 î.Hr.). După Democrit materia nu poate fi divizată la infinit. Continuând cu operația de divizare se ajunge până la urmă la niște particule care, la rândul lor, nu mai pot fi divizate, numite atomi. În concepția anticilor, atomii reprezintă cărămizile fundamentale ale materiei, fiind invizibili, indivizibili, impenetrabili și eterni. Diversitatea lumii
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
află desigur sursa în însăși concepția formei reprezentative." Appia nu păstrează pe scenă decât elemente mobile, care pot fi combinate diferit în funcție de regie, scări, planuri înclinate, volume orizontale sau verticale. Aceste plantări, cărora lumina le permite să fie modulate la infinit, sunt "spații ritmice", în jurul cărora se articulează jocul. Lumina va fi deci baza tuturor efectelor, scrie Appia în Regia scenică a dramei wagneriene. Va trebui redus luxul decorativ în profitul ei, păstrând totuși cât mai multă practicabilitate posibilă, pentru că este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care să acopere întreaga podea; și parfumuri... Dar ies din domeniul scenei, și încalc teritoriul decorului, costumelor și al celorlalte." Studiul crochiurilor lui Serlio, în Tratatul de arhitectură 22, îi dă ideea de a crea un sol scenic modelabil la infinit. Fiecare din pătratele tablei de șah desenate pe podeaua scenei de către Serlio va fi un element independent, în stare să se ridice sau să se lase în jos datorită unei mașinării, delimitând astfel pe loc noi spații în adâncime sau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poetul știe să le capteze în materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
fi dificilă sau iluzorie, mai ales În cazul datelor arheologice. Ceea ce ține de sacru nu este mereu și pretutindeni delimitat funcțional, spațial și concret de ceea ce nu ține de sacru (Garwood et al., 1991). Și, Întrucât religia a constituit pentru infinit de multe generații un comportament funcțional, necesar și utilitar, pretenția de a discerne trasând o linie de demarcație Între aceasta și activitatea „utilitară”, așa cum o Înțelegem astăzi, ar fi o imprudență. 4. IZVOARELE ARHEOLOGICE ȘI CARACTERISTICILE LORTC "4. IZVOARELE ARHEOLOGICE
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care regele Își arăta devoțiunea față de zeul căruia Îi era dedicat templul și Își celebra totodată propria divinitate În fața supușilor săi, preamărindu-și faptele, acum acestea tind să se Închidă prin numeroase coridoare circulare, iar pe ziduri se repetă la infinit scene minuțioase cu ofrande și se copiază texte teologice, ale căror secrete le cunosc doar preoții, scrise Într-o grafie din ce În ce mai convențională și mai criptică. Pentru noi, acestea sunt un izvor foarte bogat de informații, iar În istoria religiei egiptene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noastră și că plinătatea vieții este deja oarecum oferită tuturor „pelerinilor” pământului nostru. Dumnezeu nu-i așteaptă pe pelerini la sosire, la poarta veșniciei; el însuși a luat toiagul și desaga de pelerin, străbătând împreună cu noi drumul lung spre cetatea infinitului. Se poate concluziona așadar că acest efort de reflecție teologică, în forma sa definitivă, se așază în perioada postexilică, după pierderea țării, sfârșitul monarhiei și distrugerea templului. Ar fi cu adevărat dificil să ne imaginăm ca o astfel de teologie
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
care este premisa putinței de a alege și condiția ei, este limita pe care o implică libertatea gravitațională și care o însoțește prin însăși esența ei; pentru că inventarul posibilităților înlăuntrul cărora alegerea se poate exersa este în mod fatal finit (infinitul nu e inventariabil), și el constituie în sine însuși o limită. Libertatea, ca libertate gravitațională, nu este îngrădită numai de setul predeterminat al limitelor fondului intim străin, ci și de setul finit al posibilităților între care aleg. Profesiunea asupra căreia
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Dacă în orice sferă există o beție a limitei, atunci în ființa parmenidiană, această uriașă monadă cosmică, este vorba de însăși bucuria finitului celebrată la scară cosmică. Se vorbește îndeobște despre proasta întâlnire pe care grecii au avut-o cu infinitul. Acest lucru nu se referă, desigur, la faptul că ei nu ar fi avut capacitatea de a concepe posibilitatea infinitului, cât la atitudinea care rezultă dintr-o excelentă întâlnire cu limita. Dacă existența limitei reprezintă suprema garanție a ființei, atunci
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
însăși bucuria finitului celebrată la scară cosmică. Se vorbește îndeobște despre proasta întâlnire pe care grecii au avut-o cu infinitul. Acest lucru nu se referă, desigur, la faptul că ei nu ar fi avut capacitatea de a concepe posibilitatea infinitului, cât la atitudinea care rezultă dintr-o excelentă întâlnire cu limita. Dacă existența limitei reprezintă suprema garanție a ființei, atunci înseamnă că absența ei, nelimitatul deci, este expresia neființei înseși, a nimicului pur. Este ceea ce se afirmă în mod explicit
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ei benefică și modelatoare, fără de care nici un act formativ și nici o așezare stabilă în lume nu ar fi cu putință; sau, ca limită a finitudinii, ea poate fi descoperită ca o provocare, ca o modalitate de a stârni apetitul pentru infinitul potențial și instinctul de migrare către un alt statut al ființei. VOINȚA DE LIMITARE: MITUL GENEZEI. SCULPTURA Citită cu interes peratologic, Facerea este o proiecție a libertății ca voință de limitare. Înaintea Genezei, „duhul lui Dumnezeu se purta peste ape
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]