5,893 matches
-
sens dinamic al valorii personale care este mediat social și politic”. Experiența personală a atingerii demnității umane este prezentată de către Mann (1988) pe patru dimensiuni: gradul de vizibilitate și recunoaștere a persoanei (a nu fi văzut, a fi tratat ca invizibil); gradul de considerare individuală (a fi subsumat unui grup, a nu fi văzut că un individ, ci văzut și tratat stereotipizat); gradul de respectare a spațiului personal (violarea spațiului personal, experiențe de violență/abuz); gradul în care trăiești un sentiment
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și care se numește psihogenealogie, apărută acum aproximativ patru decenii și care cumulează atât virtuți de diagnoză, cât și de psihoterapie. Printre pionerii acestei prețioase orientări menționăm pe I. Böszörmenyi-Nagy (apud Mitrofan, Stoica, 2005), care teoretizează conceptual de „loialitate familială invizibilă”(mecanismul prin care un membru al familiei se identifică inconștient cu unul dintre antecesorii săi care a murit tragic), A. Ancelin Schutzenberger (1978), care decelează prezența unui „sindrom aniversar”, conform căruia, pe filieră transgenerațională, la data aniversară a tragicului eveniment
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
satisfacerea preferințelor cetățenilor nu reprezintă o politică publică, Întrucât cetățenii apar doar În rolul de beneficiari, nu și de inițiatori ai procesului. De exemplu, acțiunile agenților economici pe piața liberă, deși contribuie la satisfacerea preferințelor cetățenilor (ca efect al mâinii invizibile 1), nu constituie politici publice. De asemenea, acțiunile colective ce au ca scop satisfacerea preferințelor unor indivizi (dar nu ca cetățeni) nu pot constitui politici publice. De exemplu, acțiunile Întreprinse de către o corporație sunt acțiuni colective ale celor cu putere
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
care distribuția resurselor va fi pareto-optimală (așadar, nici un participant nu-și va mai putea Îmbunătăți situația fără să o Înrăutățească pe a cel puțin unui alt participant). Piața liberă este o instituție ce are o structură competitivă, de tipul mâinii invizibile. Însă, deși regulile jocului sunt competitive, indivizii folosesc această instituție pentru că le aduce beneficii. Dar funcționarea pieței ca instituție presupune, desigur, un nivel de cooperare Între participanți, pentru a asigura respectarea regulilor ce specifică interacțiunile pe piața liberă. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
avea s] promoveze bun]starea întregii comunit]ți, tocmai pentru c] întreprinz]torul se bucură de o deplin] libertate de acțiune, nefiind constrâns de restricții legale sau morale în favoarea celorlalți. În concepția lui Smith, acest sistem funcționa dup] principiul „mâinii invizibile” (efectele ample ale sistemului liberei întreprinderi), care coordona ansamblul activit]ților economice individuale. Ideea potrivit c]reia înl]turarea constrângerilor legale și morale (autoimpuse) din calea realiz]rii propriilor interese este, în general, benefic] a fost adesea extrapolat] dincolo de sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
benefic] a fost adesea extrapolat] dincolo de sfera economic]. Ulterior a ap]rut teoria conform c]reia interesul colectiv este promovat prin urm]rirea de c]tre fiecare individ a intereselor proprii, dup] cum crede de cuviinț]. În lipsă principiului „mâinii invizibile”, aceast] teorie devine un sofism adesea atribuit lui John Stuart Mill. Promovarea propriilor interese nu înseamn] întotdeauna și promovarea interesului colectiv, deoarece interesele indivizilor sau grupurilor se pot afla în conflict în anumite condiții (cea mai evident] fiind raritatea resurselor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
menite s]-l împiedice pe individ în urmărea propriilor sale interese, este capabil] s] asigure binele colectiv numai în condițiile în care interesele individuale sunt în deplin] armonie sau dac] locul acestor constrângeri este luat de un principiu similar „mâinii invizibile”. Dac], de exemplu, toat] lumea se îmbulzește s] ias] din sală unui teatru din cauza unui incendiu, mulți ar putea r]mane blocați sau chiar ar putea muri în fl]c]ri. De aceea, pentru a evita sau minimaliza interacțiunea reciproc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bazează pe ideea că politicul și economicul au moduri distincte de creare a valorilor. Economia creeză valoare prin ceea ce generic numim mărfuri sau bunuri (producție, extracție, schimb, consum), pe când politicul crează valoare prin autoritate colectivă (construcție de obiective și bunuri invizibile și valorizarea lor, a modurilor lor de producție și a "unităților sociale implicate") de exemplu prin exercițiul autorității colective (în special asupra sectorului terțiar, mai specific a serviciilor a căror producție și distribuție nu sunt determinate de procesul de schimb
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sovietici. Începînd cu tovarășa de viață a tovarășului Ilici. Monstru prin urîțenie indescriptibilă, dar mai cu seamă prin mitul intelectualei atașate cauzei. De altfel, o nenorocită menajeră a celuilalt monstru, cel al istoriei unui secol bolnav. Seria continuă cu nevestele invizibile ale aparatcik-ilor de la Kremlin, de presupus în rochii înflorate, punînd în evidență burțile fătătoare de descendenți complexați. Invizibile, pentru că, unu: erau de nescos în lume, doi: pentru că exact prin asta trebuiau să desfidă proletar civilizatele cupluri de la Casa Albă. Și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mitul intelectualei atașate cauzei. De altfel, o nenorocită menajeră a celuilalt monstru, cel al istoriei unui secol bolnav. Seria continuă cu nevestele invizibile ale aparatcik-ilor de la Kremlin, de presupus în rochii înflorate, punînd în evidență burțile fătătoare de descendenți complexați. Invizibile, pentru că, unu: erau de nescos în lume, doi: pentru că exact prin asta trebuiau să desfidă proletar civilizatele cupluri de la Casa Albă. Și ce mai surogat au importat de-acolo curțile comuniste românești! Apogeul atingîndu-l savanta analfabetă a genialului pantofar, defectînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tendoanelor nu intră în vederile primilor doi primitivi, fiind considerată contraproductivă în înțepenirea impusă/ autoimpusă, succesorul nu are încotro: va trebui să apeleze la avantajele unui fitness de bonton european. Programul genuflexiunilor e chestiune de agendă zilnică. Sub îndrumarea unui invizibil (dar bănuit) antrenor, nu numai interminabilul președinte actual, dar și comilitonii lui întru partid și guvern îmbracă zilnic treningul, deprinzînd maleabilități nebănuite. Aflat, prin mineriade, la putere, dar și în scurta și inexplicabila pentru el opoziție (1996-2000), Iliescu rămîne un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot respectul (partidului și guvernului); și, ca bonne bouche, apostatul dă o fugă și pînă la Sighet, să se prosterneze (tupeu, nu glumă!) în fața efigiei martire a unui Maniu ucis de înaintașii torționari. Ar fi extrem de comod să depistăm în invizibilul profesor de fitness al noilor gimnaști talentul cutărui antrenor de club occidental (bănuiala nu e lipsită total de temei), dar tare ne bate gîndul că dexteritățile coechipierilor își au sorgintea în recent evocata genă ilegalistă. 7 octombrie Hotărîseră amîndoi să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din briantul Alain doar cu divagația lui inimitabilă, dar să vedem că enigma picturii a rămas tot enigmă. Și, la urma urmei, nici nu s-ar putea altfel: pictura, precum celelalte arte, rezervîndu-și, prin însăși constituția ei, partea de umbră, invizibilă, indecelabilă. Cu care, nu?, ne și fascinează. Ne-ar mai interesa artistul care și-a epuizat toate tainele?... Deci începutul acela, neieșit încă din tenebrele fără nume, să fie totul? Poate că da. Cu atît mai mult atunci cînd gustul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care se petrec lucruri ce-l depășesc întrucîtva. Și nu tocmai. La concertul de săptămîna trecută, în stînga fotoliului meu (veșnic), o pereche: el, namilă distinsă, ras complet (mai rar așa ceva în Filarmonică, dar, mă rog...), cu ochelari fini,invizibili, ce mai, exemplar de lume bună!; ea, silfidă distinsă, zulufi, ochelari fini, invizibili, ce mai, exemplar(ă) de lume bună! Ei bine, cu mult înainte de primul acord, dar și după aceea, tot concertul, cărnosul i-a luat ei mîna dreaptă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
concertul de săptămîna trecută, în stînga fotoliului meu (veșnic), o pereche: el, namilă distinsă, ras complet (mai rar așa ceva în Filarmonică, dar, mă rog...), cu ochelari fini,invizibili, ce mai, exemplar de lume bună!; ea, silfidă distinsă, zulufi, ochelari fini, invizibili, ce mai, exemplar(ă) de lume bună! Ei bine, cu mult înainte de primul acord, dar și după aceea, tot concertul, cărnosul i-a luat ei mîna dreaptă într-a lui, și-a băgat în gură degetul ei mare și, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ea. Dar Țuțea? Ca să rămînem în același rarissim perimetru. Hazul lui bufon autoflagelator, cu... obligația de a fi, cît ești tînăr, de stînga, dar și cu... idioțenia de a rămîne, matur, tot acolo! Interviul lui ultim, luat de un june invizibil, lîngă patul senectuții suferinde, deși tragic în subterana lui existențială, era de un burlesc al mimicii fără egal. Ticul facial al parkinsonianului, de nesupravegheat, se amplifica într-un crescendo comic, pînă la paroxism. Paroxismul marelui umorist al unei triste existențe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și chiar utopică, cu încărcătura lor filosofică, metafizică și cu rețeaua lor de microstructuri simbolice care stimulează înțelegerea realității, dar care răspund și nevoii de criterii și de norme. Spre exemplu, viziunile revoluționare, dacă nu își găsesc imediat o rețea invizibilă de așteptări la nivelul grupului sau al comunității, rămân izolate, dar latente, cu posibilitatea de integrare ulterioară în ansambluri ideologice mai mari. Cum teoria politică ia în discuție și raporturile de putere, inevitabil ea folosește referenți reali, un limbaj comun
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de teocrația basileică, la asimilarea termenului în proiectul imperial de guvernare. În legătură cu această moștenire și cu resemantizarea noțiunii, Mondzain discută modul în care Sfinții Părinți au înțeles solidaritatea fundamentală dintre destinul imaginii artificiale (icoana), "carnea transfigurată" a imaginii naturale și invizibile (divinitatea) și "realitatea" creștină, vie și corporală, a ființelor politice și a celor obișnuite. Oikonomia revela relația dintre ceea ce am putea numi imaginarul teologic și existență, precum și destinul adevărului Întrupării, atunci când trebuia să fie eficace, împotriva oricărei forme de idolatrie
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
celor care o citesc, hrană a sufletului și a imaginației. Câtă bucurie am atunci când încep a citi o carte, dar câtă am, mai ales când o termin ! Câte lucruri prețioase se ascund într-o carte ! Ce univers minunat pe apa invizibilă a timpului ! Emoții, tristețe, bucurii, vise, totul este exprimat și scris. Cuvântul n-a fost dat ca să acoperim adevărul, ci ca să-l spunem. Dacă spargi nucleul atomului, vei descoperi că ascunde un soare. O carte poate să-ți structureze întreaga
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
valoare a cărții. Cărțile au fost din cele mai vechi timpuri neprețuitele comori ale neamului. Cu un pic de poezie, poate înmiresmăm un întreg secol, iar cu o carte putem influența un univers întreg. Noi suntem molecule mici pe apa invizibilă a timpului, dar cărțile sunt pentru vecie. Cartea îi așteaptă pe toți cei care vor să îi cunoască tainele. Piramidă în inima celor care o iubesc, cartea ajută pe oricine și se poate împrieteni cu toți cei care o iubesc
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
autoreglat, care era ordonat, previzibil și autonom. Gânditorii iluminiști au extins repede viziunea mecanistică asupra lumii a lui Descartes la economie, furnizând o explicație rațional-filosofică pentru exploatarea comercială a omului Însuși. Împrumutând metaforele carteziene, Adam Smith demonstra că o mână invizibilă controla piață de schimb, asigurând funcționarea corectă a vieții economice. Această mână invizibilă era asemănătoare cu pendulul mecanic al unui orologiu, reglementând În mod meticulos cererea și oferta, munca, energia și capitalul, asigurând În mod automat echilibrul Între producție și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mecanistică asupra lumii a lui Descartes la economie, furnizând o explicație rațional-filosofică pentru exploatarea comercială a omului Însuși. Împrumutând metaforele carteziene, Adam Smith demonstra că o mână invizibilă controla piață de schimb, asigurând funcționarea corectă a vieții economice. Această mână invizibilă era asemănătoare cu pendulul mecanic al unui orologiu, reglementând În mod meticulos cererea și oferta, munca, energia și capitalul, asigurând În mod automat echilibrul Între producție și consumul resurselor terestre. Dacă era lăsată neîngrădită de interferențe externe sau reglementări, mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
era asemănătoare cu pendulul mecanic al unui orologiu, reglementând În mod meticulos cererea și oferta, munca, energia și capitalul, asigurând În mod automat echilibrul Între producție și consumul resurselor terestre. Dacă era lăsată neîngrădită de interferențe externe sau reglementări, mâna invizibilă a capitalismului ar funcționa ca un perpetuum mobile, asigurând autonomia fiecărui individ Într-o economie autonomă, care se reglementează singură. Chiar și astăzi, atunci când vorbesc despre „mecanismul pieței”, economiștii continuă să descrie procesul economic În termeni cartezieni. În noua schemă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
funcționa ca un perpetuum mobile, asigurând autonomia fiecărui individ Într-o economie autonomă, care se reglementează singură. Chiar și astăzi, atunci când vorbesc despre „mecanismul pieței”, economiștii continuă să descrie procesul economic În termeni cartezieni. În noua schemă a lucrurilor, mâna invizibilă devine supervizorul, iar piața - câmpul de bătaie În lupta omului contra naturii și a celorlalte ființe umane. Detașat, imparțial, automat și autonom, noul Dumnezeu, care guvernează piața, Înțelege numai limbajul numerelor. În domeniul său, toate fenomenele sunt reduse la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Ei preferau să creadă că interesul propriu rațional este motorul principal, iar eficiența economică este forța motoare a comportamentului uman. și-au Împletit ideile lor cu teoria lui Locke a dreptului de proprietate, cu noțiunea lui Adam Smith de mână invizibilă și cu credința burgheziei În democrația reprezentativă. Liberalii vedeau În piețele libere ordinea naturală a lucrurilor și credeau că dacă nu sunt Îngreunate, și sunt lăsate să Înflorească, acest lucru va Împiedica națiunile să se arunce În lumea de coșmar
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]