5,893 matches
-
întărea convingerile că nu se schimbase nimic. Aveam și contracte în străinătate... Acolo puteam să lucrez, mă simțeam util. Am montat în acea perioadă Shakespeare și Cehov în SUA și Büchner, Cehov și Shakespeare în Suedia. La Brașov n-am izbutit decât să reorganizez un festival de teatru contemporan pe care l-am internaționalizat aducând trupe și artiști extraordinari din Italia, Brazilia, Israel, SUA și Suedia. Mă legasem sufletește de unii actori, dar, prieteni fiindu-mi, au cerut plecarea mea când
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noi maniere de expresie artistică, noi tendințe de a face teatru. Ce înseamnă teatrul pentru dumneavoastră? Eu fac teatru înspăimântat de teatru. Fac teatru îndrăgostit de teatru. Fac teatru încercând ca teatrul să nu însemne numai un mod de a izbuti lucru care până acum mi se părea foarte important ci și un mod de a pierde! îmi doresc să mă scufund împreună cu teatrul meu în zone neexplorate până acum. Unde o să ajung până la urmă? Vreau să ajung până la urmă? Vreau
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al M.A.E. și, în fine, ambasadorul României la Haga. Plecarea dânsului, la cerere, din M.A.E, în anul 1996, la Consiliul Legislativ, a lăsat un mare gol pe care noi "epigonii", deși ne-am străduit, nu am izbutit să îl umplem. Era greu să ajungi din urmă un om atât de sârguincios, corect, demn, neînclinat la compromisuri când era vorba de țară și interesele ei. Ca diplomat, beneficiind de o pregătire juridică de excepție, domnului Anghel nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
prevalența nonteiștilor morali ridic] din nou o problem]. Par s] existe destui oameni care știu c], de exemplu, crima este un lucru r]u, f]r] s] știe (sau f]r] că m]car s] cread]) ceva legat de Dumnezeu. Neizbutind s] nege afirmațiile atee și agnostice ale acestor teiști morali prima facie (o opțiune neplauzibil] în discuția de mai sus despre versiunea lingvistic] a „Teoriei Poruncii Divine”), cei care susțin c] întreaga cunoașterea moral] depinde de cunoașterea de sau despre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unui pîrț foarte lung, dar foarte lung și, la drept vorbind, foarte melodios, pe care l-am slobozit la trezire, mi-am amintit de Michel de Montaigne: acest scriitor povestește că sfîntul Augustin a fost un faimos pîrțoman și că izbutea să interpreteze adevărate partituri." Cînd demontam fraza pentru a zecea oară, tocmai trece magistrul Brînzei: Ce-i bre, nu ți-i bine? Magistre, niciodată nu m-am simțit mai bine ca acum. 14 ianuarie Prin mamă un Cantacuzin, pictorul și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
știi: "din pricina unui pîrț foarte lung, dar foarte lung și, la drept vorbind, foarte melodios, pe care l-am slobozit la trezire, mi-am amintit de Montaigne. Acest scriitor povestește că Sfîntul Augustin a fost un faimos pîrțoman și că izbutea să interpreteze adevărate partituri". Ei, ce zici? Ce să zic? Mă calmasem. În turn continua să miroase a eucalipt. M-am înclinat și-am ieșit. Nu înainte de-a obține favorul de a-l vizita, din cînd în cînd, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aflat în fața conflictului între sexe. Alegerea unei tinere femei ca primar declanșează printre bărbați și femei opinii contradictorii cu privire la viitorul comunei. Tensiunea se transferă chiar și în familie, bărbatul primăriței devenind reticent și suspicios. Femeile se dovedesc mai pragmatice și izbutesc să-și impună punctul de vedere împotriva prejudecăților de tot felul, într-un final care abundă în farse. Conflictul între generații este speculat la maxim în Comedie cu olteni (jucată în 1969), tratare în registru comic a motivului shakespearian din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
În viață speranța că așa ceva li se poate Întâmpla și lor, că tot ceea ce le trebuie e doar puțin noroc. Între timp, milioane de privitori pot să trăiască visul american prin substituire, urmărindu-i pe cei, puțin mai norocoși, care izbutesc, convinși că visul este Încă În viață și că le va veni și lor rândul. Mulți critici sociali ar putea argumenta că ceea ce milioane de americani Îmbrățișează nu este visul american, ci fantezia americană. Autenticul vis american combină credința În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
analiza procesului respectiv (obsesia pentru 1359 este mai mult politică decât științifică) și cu utilizarea repetată, obsesivă, a sintagmei stat moldovenesc ca nume propriu. Este evident moldovenismul exacerbat al autorului și pretențiile absurde în legătură cu o anumită continuitate statală: „Moldovenii au izbutit să-și întemeieze Statul lor Moldovenesc. Moldovenii au luptat până în pragul dispariției pentru Statul lor Moldovenesc. Moldovenii chiar și în cele mai tragice perioade n-au pierdut nădejdea de a reveni, de a renaște, de a reafirma Statul lor Moldovenesc
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
neacoperită de ceața păcatului, poate vedea pe Dumnezeu. Cei curați cu inima sunt mai întâi cei nevinovați și lipsiți de vicleșug, ca Natanael (Ioan 1, 47) și ca pruncii (Matei 18, 3-4); apoi cei care, prin nevoințe și rugăciuni neîntrerupte, izbutesc să-și smulga rădăcinile păcatului, adică să-și golească inima de poftele și gândurile rele, de iubirea celor pământești și să o umple cu dorul după lumina dumnezeiască și desăvârșire. Aceștia ajung să-L vadă pe Dumnezeu chiar din aceasta
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
bătea din palme. L-au urcat până la jumătatea stejarului, și l-au lăsat În leagănul ușurel al vântului. Deodată, cum râdea el așa și se legăna, s-a uitat departe. A Îngălbenit ! Glasul i-a pierit În gât ! Abia a izbutit să strige: Tătarii !... Vin tătarii !... Vin tătarii... Și se uita cu groază cum vin tătarii cei adevărați, În galopul cailor, cu iataganele-n dinți, cu somuioguri aprinse În vârful sulițelor. Coborâți-mă repede... vin tătarii ! a strigat el a doua
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
au hărăzit de la sine uitării, putând fi luate în atenție numai ca mostre ale realismului socialist. Doar lirica erotică din Cupa cu garoafe (1960) sau din Cântece albe (1967), inflexiunile elegiace din Arbore neîmpăcat (1973) sau sonetele din Târziu (1980) izbutesc să contureze, în parte, o altă imagine poetului. Culegerile sale de articole, reportaje, note de călătorie, în care adesea e prezentă o acută tensiune pamfletară (caracteristică, de altfel, și unei mari părți din versurile autorului), aparțin, de asemenea, sferei angajării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
venirii Fiului? A venit ca să găsească mântuire prin credința în El, cei care sunt pe calea pieirii”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVII, I, în col. PSB, vol. 21, p. 333-334) „Când profeții nimic nu au izbutit, când îngerii și arhanghelii, când întreaga natură văzută și nevăzută cu nimic nu puteau să ajute, atunci și el a iconomisit prezența Lui printre oameni, arătând prin aceasta, că faptul salvării omului avea nevoie de puterea dumnezeiască”. (Sf. Ioan Gură
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
plată chiar și pentru un pahar cu apă rece, ba și numai pentru o picătură”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXXI, p. 548) ,, ... cei împreună-robi cu noi, și care au izbutit în faptele cele bune, vor osândi atunci pe toți cei ce au rătăcit calea: cel milostiv pe cel crud și nemilostiv, cel bun pe cel viclean, cel blând pe cel aspru, cel ce voiește binele altuia pe pizmuitor, iubitorul de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
s. 1863, p. 992) 90 este absolut necesar să credem că noi nu suntem nicidecum în afară de cunoștința Celui întru care suntem, de la Care am luat ființă și întru Care ne vom și desface. Având în mintea noastră aceste gânduri, vom izbuti, negreșit, să ducem o viață cu totul fără de păcat. Într-adevăr, cine este acela care, crezând că trăiește din El, prin El, și întru El, ar putea cuteza să facă părtaș al unei vieți ticăloase pe Cel ce cuprinde întru
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să aduc laolaltă chiar dacă nu îndeajuns de bine articulat căile celor însingurați către Cel singur și empiria modernității tîrzii, motivul e că problema șanselor spirituale se joacă tocmai în tensiunea dintre acești doi poli, se decide în saltul analogic ce izbutește să depășească și să mențină totodată extrema lor depărtare. Pe această linie, textul nostru se dorește o contribuție privind stilul religiei în modernitatea tîrzie. E vorba despre un eseu hibrid, unde invocarea unor teme și texte spirituale se îmbină nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
forței. Agresorii atenieni ca și melienii fideli spartanilor, cei puternici ca și cei slabi, atacatorii ca și victimele stau sub constrîngerea aceleiași legi care face ca forța să tindă spre manifestarea ei integrală, acționînd oriunde nu află piedici sau oriunde izbutește să le elimine. Aceeași lege, remarcă Simone Weil, lucrează în domeniul fizic și în cel psihic sau cel puțin în domeniul psihicului natural. în ce privește zeii, credem prin tradiție, iar în ce privește oamenii vedem din experiență că întotdeauna, printr-o necesitate naturală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
prea căutate, adoptând treptat o perspectivă melancolică, cu toate că dă expresie în continuare exasperării existențiale și nu renunță la starea de căutare febrilă. Caracterizat de o mobilitate uimitoare, el are capacitatea de a recurge ocazional la gestul pastișei nobile, scriind poezii izbutite în maniera câte unui mare poet. Bunăoară, textul intitulat Cu Nichita despre Nichita e într-adevăr un poem „ca de Nichita” despre Nichita. Se poate spune că scrierile autorului se articulează ca un lung poem, prin care el se străduiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
trăsătura funciarmente „eteroclită” a disciplinei, care face iluzorie orice încercare serioasă de unificare a tradițiilor teoretice diferite. Nu face excepție nici lucrarea de referință The Structure of Social Action a sociologului Talcott Parsons (1937), care, în ciuda erudiției sale, nu a izbutit să creeze „o structură suficient de coerentă și de eficientă care să atragă și să ralieze în jurul ei pe termen lung întreaga comunitate sociologică” (Boudon, 1992/1997, 16). Evaluării făcute de sociologul francez îi corespunde mai degrabă soluția diversității paradigmatice
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
socială (1919), Sociologia monografică, știință a realității sociale (1934), Problema sociologiei. Sistem și metodă. Trei comunicări (1940, Academia Română), Dimitrie Gusti își precizează și desăvârșește teoria voinței sociale, căreia îi conferă un statut de centralitate în ansamblul sistemului sociologic. El a izbutit să construiască un veritabil catehism sociologic (după expresia lui M. Vulcănescu) fundamentat pe conceptul voinței sociale. Printr-un efort de sinteză creatoare, profesorul D. Gusti a definit voința socială ca o totalitate autonomă de manifestări spirituale și economice, reglementate juridic
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
o profundă adâncime - pe categorii sociale, ați ajuns să extrageți filoanele de preț ale închegărilor disparate imemoriale petrecute pe pământul nostru. Cu disciplina Dvs. științifică, cu o mare doză de severitate în datele culese, cu puterea Dvs. de creațiune, ați izbutit să formați o școală a cunoașterii aspectelor, înrâuririlor și interdependențelor culturale și etnice, deschizând o eră nouă pentru viitorime. Așa precum Lavoisier descoperind un dinte a putut, bazându-se pe axioma corelației, să reconstituie un pleziozaurus sau un pterodactil antediluvian
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și că acesta este secretul unirii și contopirii noastre istorice. Dvs. d-le Prof. Gusti, ca promotoriu al acestui mare laborator de știință pură și senină - și în ciuda tuturor acelor ce ar fi voit să vă întunece valoarea operei - ați izbutit să ne impuneți nouă și străinătății, numai prin autoritatea Dvs. de caracter, precum și prin bunătatea Dvs. firească și omenia cu care ați învăluit această operă gigantică. Ați biruit nu numai fiindcă ați încurajat colaboratorii cu blândețe și generozitate, dar fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
este cea din pricina căreia în mod eronat s-a afirmat „că nu există o bucătărie românească, că totul este împrumutat și furat“. Între aceste două straturi, ca un fel de tampon, s-ar afla bucătăria „târgoveață“, cosmopolită și ea, dar izbutind să depășească importurile culturale prin inventivitate gastronomică, românizând astfel tot ceea ce a preluat de aiurea. Ea este mai veche decât modernitatea franțuzită a adstratului celui mai recent și pare a fi beneficiat de suficient timp pentru a asimila creativ influențele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ale săracilor“: „Gurile rele povesteau că în compoziția lor intră toate rămășițele din ajun: resturi de covrigi uscați, de plăcintă cu carne și brânză, de brânzoaice mucegăite ș.a. Erau bine frământate la un loc de mâini îndoielnice, dar viguroase, ce izbuteau să scoată din cuptor o alcătuire marmoreeană, de o culoare tristă, bolnăvicioasă.“ Revenind la mâncărurile țărănești pomenite de Mihai Lupescu, straniu pentru urechile noastre moderne este cuvântul „udătură“; cu sens dispărut astăzi, el este însă definit de Lazăr Șăineanu, în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
acestea au devenit „naționale“ printr-o preluare simplă, conservatoare, nu printr-una creativă, în care alte ingrediente ar fi putut fi folosite. În Italia, polenta a plecat din nordul peninsulei, ca un preparat culinar regional, dar în ultimele decenii a izbutit să se adapteze unor regiuni cu oferte gastronomice diferite. De aceea, italienii, spre deosebire de noi, au pus aproape orice în polenta lor, diversitatea rețetelor fiind năucitoare. Această naționalizare a polentei i-a asigurat o viață îmbelșugată pe mesele italienești. Cum s-
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]