122,821 matches
-
a născut, al provinciei căreia îi aparține satul, al țării în care se găsește provincia, si chiar - în cazuri extreme - al continentului în care se află țara. Dacă aceeași persoană este rugată să stabilească grafic de unde vine, vă desena în linii mari o hartă pe care va marca satul sau orașul său cu un punct. La fel, atunci cand va călători, o va face mereu raportându-se la acea hartă și la acea lume din care știe că face parte, deoarece își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cărui nume se pronunță cu infinit respect îl cercetară pe tânărul înăltuț, cu trăsături frumoase și cu o expresie de nerăbdare pe chip, a cărui viața părea că depinde de răspunsul său și, după ce cugeta câteva clipe, îi arăta o linie lungă care era desenată în nisip și îl întreba: Ce stele vor urma acest drum în timpul lunii iunie? Tapú Tetuanúi se apropie, oprindu-se exact deasupra liniei, analiza poziția soarelui, care era pe punctul de a dispărea la orizont, seconcentră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că depinde de răspunsul său și, după ce cugeta câteva clipe, îi arăta o linie lungă care era desenată în nisip și îl întreba: Ce stele vor urma acest drum în timpul lunii iunie? Tapú Tetuanúi se apropie, oprindu-se exact deasupra liniei, analiza poziția soarelui, care era pe punctul de a dispărea la orizont, seconcentră așa cum nu o mai făcuse niciodată, căci era conștient că de răspunsul pe care avea să-l dea depindeau, în mare măsură, viitorul și fericirea lui alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
te-am învățat aproape tot ce știi și te-am văzut la timona vasului, desi câteodată calculezi greșit derivă navei. Dar asta nu se poate învăța decât din experiența. Îi mângâie afectuos antebrațul, aproape de locul în care se puteau vedea liniile primului său tatuaj, inca neterminat. În ziua când o să văd aici o stea de mare, o să pot muri în pace. —Ai s-o vezi dacă reușesc să conving Consiliul să-mi permită să iau parte la expediție. Încă nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în culmea uimirii. Nu am vorbit cu nimeni despre acest lucru. Niciodată! —E-adevărat, admise celălalt cu îndrăzneala. Dar cand esti întrebat cum se poate naviga împotriva alizeelor, răspunsul tău este foarte clar: „Se bagă apă în chila, coborând astfel linia de plutire și oferind o suprafata mai mică vântului, iar apoi se caută un curent, căci forță vântului oscilează de-a lungul zilei, dar curenții nu se schimbă niciodată“. Zâmbi cu șiretenie. Asta am făcut și noi, adaugă. Am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
coboare dinspre capete spre centru, unde se află tot timpul un „aruncător“, care scotea apă cu un fel de pantof mare de lemn cu coada. Era o muncă banală și plictisitoare, dar care trebuia făcută, daca voiau să rămână pe linia de plutire, așa încât toți membrii expediției erau nevoiți să o desfășoare cel puțin două ore pe zi. După ce îi salută cu un zâmbet și cu un semn al mâinii, Tapú Tetuanúi se apropie de vasul mare aflat în mijlocul punții, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de descompunere atât de avansată, pe jumătate devorate de răci, încât era imposibil să-și dea seama dacă aparțineau unuia dintre sălbatici sau unui pescar din insulele învecinate. Totuși, Miti Matái rămase tăcut multă vreme, privind cu atenție marea și linia coastei, iar în cele din urmă declară convins: — Oricine ar fi, a murit chiar în acest loc, căci nici fluxul, nici curentul nu l-ar fi adus aici. Dacă ar fi plutit pe mare, ar fi fost aruncat pe plaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mici cutremure care ar fi avut loc la mii de metri adâncime. Pentru Miti Matái, fiecare val, chiar și fiecare nuanță a apelor mării, părea să poarte un mesaj foarte explicit, care-i vorbea de cele ce se petrec dincolo de linia orizontului și, privindu-l cum rămâne absorbit, cercetând apă, cerul, vântul și păsările marine, ai fi putut crede că mintea lui aranjează neîncetat piesele unui complicat puzzle. Într-o seară călduroasă, în care nici cea mai slabă briză nu umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de a pătrunde în cel de-al Cincilea, despre care locuitorii din Bora Bora nu știau nimic, Miti Matái era perfect conștient că navigau prin niște regiuni în care curenții erau mult mai importanți chiar decât vânturile, dat fiindcă deasupra liniei ecuatorului există un puternic curent care se-ndrepta spre est, în timp ce cu zece grade mai la nord sau mai la sud apele se deplasau în direcția opusă. Acum erau purtați de o ramură a curentului, dar trebuia să fie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mare preț într-o adevărată povară. Faptul că în cursul nopții pătrunseserăîn fatidicul Al Cincilea Cerc îl făcea de-a dreptul inutil, el neputând da nici un sfat cu privire la Harță de Stele, dat fiind că, în acel punct, aflat aproape pe linia ecuatorului, peisajul celest era foarte diferit de cel al insulei lor. Și pe Miti Matái îl afecta schimbarea emisferei, deoarece din fața ochilor lui dispăreau, încetul cu încetul, acele Avei’á pe care lecunoștea atât de bine, iar despre noile constelații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mult mai important decât însăși marea sau decât însuși pământul. Ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, în aceeași noapte se petrecu ceva care îi impresiona profund. Luna, care încerca, în zadar, să străpungă întunericul, abia se ridicase puțin deasupra liniei orizontului, când două lumini strălucitoare își făcură apariția dinspre răsărit, se apropiară de ei și trecură pe la mai puțin de o jumătate de milă depărtare. Erau precum ochii unui monstru ieșit din adâncurile oceanului, insă încordându-și privirea, oamenii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu povârnișuri parcă tăiate cu toporul, cu excepția coastei nordice, unde se află o plajă adăpostita, de nisip negru, protejată de un mic promontoriu care pătrundea că un deget murdar de stâncă în albastrul oceanului. Soarele încă nu se dezlipise de linia orizontului, când deja înconjuraseră întregul perimetru al insulei, asigurându-se că nu se zarea nici un catamaran - care să le indice că aceasta ar fi fost insula de pe care au pornit sălbaticii lor agresori - și, curând, putură să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
schimbând informații cu privire la diferitele Avei’á pe carele puteau alege pentru a ajunge la destinație. Totuși, a doua zi, când se întoarseră pe plajă, căpitanul Mararei părea să știe foarte clar încotro trebuia să se îndrepte și cum arată, în linii mari, insula. Roonuí-Roonuí îl surprinse totuși cu vestea că patru războinici locali, cărora Te-Onó le decimaseră familiile cu ceva timp in urma, doreau să se alăture expediției și, pentru această, pe lângă armele lor, aveau să aducă și o mică piroga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că se află în fața ei cu mult înainte că ea să-și facă apariția la orizont și nimeni nu se miră când ordona, la un moment dat, să fie coborâte catargele și să continue drumul vâslind. O oră mai tarziu, linia întunecoasa a unei coaste acoperite cu verdeața apăru încet-încet în fața provei, pentru a dispărea din nou, puțin după aceea, odată cu căderea nopții. Doar atunci Navigatorul-Căpitan ordona să fie din nou ridicate catargele și pânzele, apropiindu-se în continuare, la adăpostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu verdeața apăru încet-încet în fața provei, pentru a dispărea din nou, puțin după aceea, odată cu căderea nopții. Doar atunci Navigatorul-Căpitan ordona să fie din nou ridicate catargele și pânzele, apropiindu-se în continuare, la adăpostul întunericului, pana cand putură distinge linia albă de spumă pe care o formau valurile când se loveau de recifele de corali, care înconjurau insula aproape în întregime. —Bine! spuse căpitanul Mararei. Se pare ca laguna asta n-are decât două intrări care ar putea fi păzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întâmplă, iar acum Navigatorul-Căpitan putea să-i calculeze și durata. După-amiază, ordona să fie aprins un foc mic, deasupra căruia așezară niște rămurele subțiri, cu vârfuri ascuțite. Cu ele, războinicii își pictară pe corp niște desene negre, care imitau, în linii mari, tatuajele bestiei, în timp ce Vahínes le rădeaucapetele, lăsându-le doar două mese scurte pe părțile laterale. La sfârșit, majoritatea oamenilor din Bora Bora puteau fi luați, foarte ușor, drept adevărați Te-Onó, numai să nu fi fost priviți cu atenție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tresară și, pentru o clipă, chiar si vâslașii își pierdură cadența, căci, de fiecare dată când acel urlet inuman răsună peste puntea Peștelui Zburător, parcă se așteptau ca un alt urlet feroce și la fel de inuman să-i răspundă de dincolo de linia orizontului, căci cei de la bord știau, fără să fie nevoie să le-o spună cineva, ca sângerosul rege al Te-Onó venea în căutarea celei care îl strigă. Fără îndoială că relația lor era o dragoste nebună, o pasiune dezlănțuita a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceea ce însemna că nu se simte stăpân pe situație. Va trebui să fim foarte atenți la cele mai mici detalii, încheie. Foarte, foarte atenți. Îngrijorarea nedisimulata a Navigatorului-Căpitan părea pe deplin justificată, căci Marara se găsea din nou foarte aproape de linia ecuatorului, si un curent puternic îi împingea spre est, în timp ce alizeele, atât cele din nord, cât și cele din sud, își pierduseră, încetul cu încetul, toată forța, transformându-se într-o atmosferă densă și zăpușitoare. La căderea serii se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
si, de aceea, nu-l surprinse prea mult să descopere, câteva ore mai tarziu, ca peisajul celest începea să semene din nou cu acela pe care-l cunoștea atât de bine, ceea ce, de fapt, însemna că se aflau exact deasupra liniei ecuatorului, împinși spre est de un curent lent, dar constant, care făcea că ambarcațiunea să alunece întruna spre babord, în încercarea lor de a se îndrepta spre sud. Oamenii vâsleau fără odihnă cu acele mișcări profunde și silențioase - la Râma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
panică impunea o lege care depășea chiar și cele mai elementare nevoi fiziologice. Spre seară, ascunzătoarea se transformase într-un cuptor urât mirositor, în timp ce soarele se distra pe seama suferințelor lor și refuză să plece de pe cer, menținându-se nemișcat deasupra liniei orizontului. Fură probabil orele cele mai amare din viața lor, până când, ca și cum s-ar fi plictisit de acel joc absurd și s-ar fi hotărât să-i lase pe bieții muritori cu problemele lor mărunte, soarele se ascunse dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru moment, căci o lună uriașă era pe punctul să-și facă apariția la orizont, însă până atunci trebuiau să fie deja departe. Roonuí-Roonuí, Chimé din Farepíti și încă patru războinici, pe corpurile cărora se observau niște desene asemănătoare, în linii mari, cu tatuajele Te-Onó, ramaseră pe uscat. Ceilalți le ajutară pe femei - inclusiv pe Anuanúa, legată încă - să se îmbarce, împinseră navă în apă, se urcară la rândul lor și începură să vâslească în liniște, fără să ridice nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
crud: Ne scufundăm! strigă. Octar se întoarse să ceară ajutor celeilalte nave, dar ceea ce văzu îl făcu să pălească: aceasta se află la mai puțin de două sute de metri distanță, înfipta și ea în mijlocul oceanului, care amenință să-i atingă linia de plutire. Înghesuiți pe punte, aproape cincizeci dintre cei mai buni războinici ai lui îi făceau semne disperate, cerându-i să le vină în ajutor. Coasta insulei era o linie care abia se mai zarea la orizont. Marara se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înfipta și ea în mijlocul oceanului, care amenință să-i atingă linia de plutire. Înghesuiți pe punte, aproape cincizeci dintre cei mai buni războinici ai lui îi făceau semne disperate, cerându-i să le vină în ajutor. Coasta insulei era o linie care abia se mai zarea la orizont. Marara se oprise la rândul ei, iar regele Te-Onó o văzu, cu uimire cum se intoarce încet și începe să se apropie. În timp ce apă pătrundea nestingherita în carenele catamaranelor care străbătuseră fără probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
baluri de caritate și loje la operă, ștergându-i fața netedă Lady Zdreanță spune: — Și tatăl meu, la rândul lui. Pentru binele lui. — Se... dădea în spectacol, spune ea. Avea o amantă tinerică. Purta fustițe de balet. Nu împărțea profitul liniei sale de producție. Își neglija munca. Așa că - după cei trei doctori - e acolo: Cu toți ceilalți inventatori de geniu. În spatele ușilor închise. Fără telefon. Pentru tot restul vieții. Dinlăuntrul vălului ei de insule private... de curse de cai... de licitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Aia a fost seara în care au depășit cele cincizeci de miare pentru misiune. Acum, din avion se vede coasta Arabiei Saudite, neregulată, auriu-maronie. Geamurile unui Gulfstream sunt de două-trei ori mai mari decât hublourile mici ale unui avion de linie. Doar uitându-te afară, la soare și la ocean, la toate celelalte care par amestecate de la înălțimea asta, aproape ți-ai dori să mai trăiești. Să lași baltă toată misiunea și să te întorci acasă, oricât de negru ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]