6,058 matches
-
vechii prieteni, I. Creangă și Miron Pompiliu. Cu această ocazie citește junimiștilor din Iași, strânși în casa lui Iacob Negruzzi, poezia "Doină". Pe 1 iulie se tipărește în "Convorbiri literare" poezia "Doină". În luna august, revista "Convorbiri literare" reproduce poezia "Luceafărul" tipărită inițial în Almanahul de la Viena. Pe data de 14 octombrie - Alecsandri citește la Ateneul Român piesa "Fântâna Blanduziei". Fondurile strânse din vânzarea biletelor, în valoare de 2,000 lei, sunt adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu. În 21
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
în contextul european, se recunosc mai ales afinitățile cu lirica germană, puse în evidență mai ales de studiile lui George Călinescu, Tudor Vianu sau Zoe Dumitrescu Bușulenga. . Unele versuri eminesciene par să izvorească din "Trost in Tränen" a lui Goethe, "Luceafărul", deși cu rădăcini în folclorul românesc, amintește de poemul "Teilung der Welt" al lui Schiller sau de "Hyperion" al lui Hölderlin, iar pesimismul din "Scrisori" își are originea în lectura operei lui Schopenhauer, "Welt als Wille und Vorstellung" ("Lumea ca
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
totul concentrat în optativul inițial, ""să mă lăsați să mor"". Ca și în "Miorița", propria anulare a eului postulează pătrunderea acestuia în realitatea naturală, în universul vegetal, mineral și animal, vis evocat în mod sublim și în basmul filozofic al "Luceafărului". O asemenea intuiție se ascunde în vocația stingerii la Eminescu, care-l leagă de anumite prezențe în realitatea înconjurătoare, prima fiind aceea a teiului care devine sălașul lui poetic, ba chiar sfânt, tei care cu freamătul ramurilor sale, cu ploaia
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">), jucată prima dată în 1988, este rezultatul unei investigații în istoria și prezentul nicaraguan. O creație colectivă a grupului Nixtayolero (care înseamnă „luceafăr” în limba nahuatl), piesa combină trei planuri de cercetare distincte: aspecte de cultură indigena, din surse precolumbiene, evenimente din prezent legate de politicile sexuale, si istorii personale despre sexualitatea actrițelor și actorilor.” (Martin 1994, 89)</spân></spân></spân></p> Spectacolele
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze, după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului [[Paul Verlaine]]. Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul (din 1937) al lui D. R. Mazilu, "Luceafărul lui Eminescu (Expresia gândirii, text critic și vocabular", în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină. Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte, dar multe se
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
1974, București) a fost un compozitor român, membru corespondent al Academiei Române. A fost compozitor și profesor universitar (1948-1959), apreciat ca unul din creatorii muzicii simfonice și de cameră în România de inspirație folclorică. A compus 10 simfonii, baletele "Taină" și "Luceafărul", muzică de cameră și instrumentală. În 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. A fost distins cu titlul de „Maestru emerit al artei” și cu Premiul de stat. Conform însă unei dispoziții din 21 noiembrie 1959 s-a interzis
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
și funcția de garant de amiciție în România al Supremului Consiliu de grad 33 din Santo Domingo. a fost întemeietorul Universității Populare din Chișinău (1917), al Conservatorului Moldovenesc, al Societății Scriitorilor și Publiciștilor Basarabeni, al Societății de Editură și Librărie “Luceafărul” din Chișinău (1940). În 1932 a editat și a condus revista “Viața Basarabiei” și ziarul cotidian omonim. În 1950 a fost arestat și închis, fără a fi judecat, la Sighetu Marmației, după doi ani fiind predat NKVD-ului, dus la
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
fost fondat de Romeo Niram în 2004, la Lisabona, fiind destinat atât intelectualilor români cât și celor portughezi. Lansarea ziarului a avut loc la "Institutul Camões", primul număr fiind dedicat lui Mihai Eminescu, următorul lui Nicolae Iorga, conținând printre altele "Luceafărul" tradus în portugheză de Dan Caragea, eseuri de Andrei Pleșu, Simion-Doru Cristea, Dan Caragea, José Preto, traduceri din Mircea Eliade, Dumitru Stăniloae, Nicolae Steinhardt, articole legate de marii oameni de cultură români. Pentru contribuția sa la dezvoltarea relațiilor culturale luso-române
Diaspora Română și Moldavă () [Corola-website/Science/308611_a_309940]
-
Antic și Acceptat al României. George Virgil Stoenescu s-a remarcat și ca poet, el desfășurând o intensă activitate literară. A debutat literar în anul 1968, în revista “Contemporanul”. Lansarea sa ca poet are loc între anii 1970-1971 la revista “Luceafărul”, unde Cezar Baltag și Fănuș Neagu îl susțin să publice intens. Debutează editorial în anul 1972 cu volumul ""Cercuri la Elsinore"", premiat de Asociația Scriitorilor din București. Volumul a fost ilustrat de către Angela Pașca. El este membru al Uniunii Scriitorilor
Virgiliu Stoenescu () [Corola-website/Science/308732_a_310061]
-
O. Smigelschi. În 1904 apare o cronică a operei sale în revista „Müvészet” completată cu cinci reproduceri, fapt ce crește notorietatea lui Smigelschi peste hotare în același timp cu apariția în țară a unui articol semnat de Octavian Goga din „Luceafărul”. Comanda de zugrăvire a catedralei ortodoxe din Sibiu i se repartizează în 12/25 aprilie 1904, în urma executării unei lucrări de probă comandate: un iconostas și un înger în cupolă. Rezultatul lucrării de probă a fost unul sever care a
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
memorii/recenzii/documentare/comunicări care cuprind o arie largă de teme de istorie a literaturii și culturii române, în scopul dezvăluirii de aspecte inedite ale spiritualității naționale și universale, apărute în periodice din țară și străinătate: „Academica”, „Jurnalul literar”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista Cultului Mozaic/Renașterea evreiască”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revue Roumaine”, „Viața românească” (București); „Ateneu”; „Convorbiri didactice”, „Deșteptarea”, „Fântâna Blanduziei”, „Vitraliu” (Bacău); „Academia bârlădeană” (Bârlad); „Hiperion” (Botoșani); „Steaua” (Cluj); „Convorbiri literare”, „Dacia literară” (Iași); „Căminul românesc” (Geneva
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
a cincea copie care s-a făcut în ultimii 100 de ani din toată lumea. Pe 10 aprilie 2009 în ajunul prăznuirii sfântului ierarh Calinic de la Cernica, după 109 ani au fost găsite moaștele sfântului Cuvios Irodion Ionescu, duhovnicul sfântului Calinic “Luceafărul de la Lainici”, cum a fost supranumit.
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
destine" mi se pare o carte construită atent, încadrată între o prefață ("Cu mâna pe umărul colegului") și o postfața ce fac din nou trimitere la leit-motivul liricii sale, "iluzia necesară..." Este sintagma definitorie a maturității sale artistice." - Liviu Grăsoiu, "Luceafărul", nr.23,1999 Ironie și patetism "Leo Butnaru ilustrează în mod izbitor voința de emancipare a poeziei basarabene de sub tutela clișeelor tradiționaliste.Acestea au avut, din pricini contextuale vădite, o viață mai lungă în Moldova dintre Prut și Nistru,ajungând
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
gestica sobră și dicțiunea exemplară. A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice. Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul "Tudor". Spre sfârșitul vieți, a recitat la radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care și "Luceafărul". Prin Decretul nr. 129 din 20 iunie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului George Vraca i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne. În tinerețe a făcut parte din echipa națională
George Vraca () [Corola-website/Science/307598_a_308927]
-
perspectiva originii indo-europene a limbii române (și în acest sens sunt grăitoare câteva titluri precum "Contribuții la o mitologie comparată traco"-"indică" și "Rituri funerare la traci, indieni și români", ambele în St. Trac. 1976, sau "O sursă indiană a Luceafărului lui Eminescu" ["Katha"-"Upanishad I"."19"-"28"], în 1977 ș.a.). În 1983 colegii de la universitatea din Bochum îi editează un volum omagial cu prilejul împlinirii a 55 de ani de viață, intitulat "Philologica et Linguistica". Este o culegere de articole
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
în istorie mai multe nume, numele lui complet fiind Lǐ Tài Bái (李太白) în scrierea Pinyin (chin. 汉语拼音文字/漢語拼音文字, = "semne de fixare a vorbirii" Pīnyīn Wenți fiind o formă de scriere fonetică oficială chineză), iar prenumele poetului fiind Tàibái (太白, "luceafărul de zi") o altă varinată a numelui său "Li Tai Po" nume sub care este cunoscut în Europa de vest, el mai poartă și numele de Lǐ Bái cu porecla Shīxiăn (詩仙 (poetul nemuritor). Locul de naștere necunoscut, poetul a
Li Po () [Corola-website/Science/306484_a_307813]
-
să publice numeroase volume precum - "La ruptul apelor" (1960), "Neliniști" (1962), "Îmblânzirea focului" (1971), " Încercarea de a nu muri" (1980), "Piramida Singurătății" (2000) și volumele postume "Ninge la o margine de existență" (2002),"Decebal" (2003), "Improvizația nisipului" (2006), "Răsărit de Luceafăr" (2010). Laureat al Premiului de Stat (1980), Maestru emerit în Arte (1983), cavaler al Ordinului Republicii (1998). În "Poeți din Basarabia", Adrian Dinu Rachieru remarcă: "Nici bonom, dar nici încrâncenat, heracliteanul ne face părtași, fără descărcări pasionale, la dialogul învolburat
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
rândul strălucitei pleiade șaizeciste, alături de Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Grigore Vieru, deschizând, totodată, drumul spre noua paradigmă culturală a transmodernității. "Cei care au citit până acum poemul s-au arătat impresionați de forța expresivă a acestui "Răsărit de Luceafăr". Cu siguranță, va trece, de-acum încolo, printre cele mai frumoase poezii inspirate de geniul eminescian."( Theodor Codreanu, "Victor Teleucă și Eminescu") Este publicat în presă poemul "Mollis Davia". „O viziune poetică, literar-filosofică a adevărului întreg despre istoria noastră bimilenară
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
1984 când realizează o serie de 8 desene pentru ediția de colecție „liliput” a capodoperei eminesciene, apărută la „Centrul Studențesc Timișoara” sub îngrijirea profesorului Ion Iliescu. Desenele sunt realizate în penița și tus, 30x45 mm. Petre Popescu Gogan descrie seria Luceafărul în cartea „Ecouri Eminesciene în arta plastică": „Se vede că pe langă bunuri materiale competitive în lume, așa ceva îi trebuie țării, poate mai ales așa ceva, creativitate spirituală ridicată la rang de catedrală europeană, ca să devenim, cum năzuie de mult mari
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
ale unui Paciurea, ale unui Anghel, ale unui Brădean, ale unui Pintea, ale altora, cum vom vedea mai departe. Absolutul trece prin desen - sublimându-l că la Brâncuși în “Începutul lumii”, ca la Paciurea în “Himere”, ca la Pintea, în “Luceafărul”, ori suprimându-l că la Brădean - paradoxal, nu? - înspumându-l.” Opera lui Vasile Pintea abordează peisajul din mai multe perspective: peisajul real compozițional, peisajul imaginar, peisajul abstract. Lucrările artistului se caracterizează printr-un simt precis al compoziției, fără urmă de
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
fotbalist la echipa din orașul său natal în anul 1974 la vârsta de numai 11 ani.Evoluțiile bune și vârsta fragedă au făcut ca 4 ani mai târziu să fie selecționat în lotul național de juniori.A trecut apoi la Luceafărul București,făcând și un scurt stagiu în liga secundă la Gloria Bistrița. Remarcat într-un meci amical între Luceafărul și Steaua de către Gheorghe Constantin (antrenorul de atunci al Stelei), care s-a declarat profund impresionat de prestația sa. Balint ajunge
Gavril Balint () [Corola-website/Science/307874_a_309203]
-
vârsta fragedă au făcut ca 4 ani mai târziu să fie selecționat în lotul național de juniori.A trecut apoi la Luceafărul București,făcând și un scurt stagiu în liga secundă la Gloria Bistrița. Remarcat într-un meci amical între Luceafărul și Steaua de către Gheorghe Constantin (antrenorul de atunci al Stelei), care s-a declarat profund impresionat de prestația sa. Balint ajunge în sfârșit la Steaua unde debutează la 7 mai 1981 într-un Progresul-Steaua 0-1, meci în care a fost
Gavril Balint () [Corola-website/Science/307874_a_309203]
-
este un monument din bronz închinat „Luceafărului poeziei românești”, Mihai Eminescu (1850-1889), care a fost realizat de sculptorul Ion Schmidt Faur și inaugurat în anul 1929 în municipiul Iași. Statuia a fost amplasată inițial în fața Universității „Al. I. Cuza”, fiind mutată în 1957 lângă Biblioteca Centrală Universitară
Statuia lui Mihai Eminescu din Iași () [Corola-website/Science/307921_a_309250]
-
Veronica Micle, iar Filozofia de Sărmanul Dionis. În partea din față a statuii, pe soclu se află inscripția "MIHAI EMINESCU 1850 - 1889", iar la partea de jos a soclului este un basorelief care reprezintă pe Cătălin și Cătălina din poezia „Luceafărul”, având gravat în bronz o strofă din această poezie: În partea din spate a statuii, pe soclu se află inscripția "Ridicat din inițiativa Ateneului Popular Toma Cozma din Păcurari-Iași în anul 1929" iar la partea de jos a soclului este
Statuia lui Mihai Eminescu din Iași () [Corola-website/Science/307921_a_309250]
-
își satisface stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică, după care devine student la Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice "Ion Creangă" din Chișinău (1970-1974). În perioada studiilor universitare, își continuă activitatea literară, citind primele cicluri de poeme în cadrul cenaclului literar "Luceafărul", poezii care i s-au publicat în ziarele "Tinerimea Moldovei", "Moldova socialistă", "Cultura Moldovei". Între anii 1974-1978, efectuează studii de doctorat la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova și activează în calitate de colaborator. În anul 1977
Ion Hadârcă () [Corola-website/Science/307966_a_309295]