14,805 matches
-
ar spune, individa s-a documentat, nu glumă. Deocamdată, n-a zbîrcit-o o singură dată." Bătu cu buricul degetelor superstițios în lemn și apucă firele îmbrăcate în plastic roșu. Cârnul se aplecă peste balustradă. De sus, holul rotund, cu plăci luminoase de marmură roz, părea un bazin. Se distra grozav scuipând grupul statuar de lângă scară, un leu culcat la picioarele Dianei. Nimeri sânul zeiței și bătu din palme. ― Dacă aș sta aici, m-aș antrena în fiecare zi. Mă auzi? Unde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Suspensia e proastă. ― N-am de gând să ți-o vând. Hai! Dați-i drumul mai repede, A început să plece lumea la serviciu. ― Ei și? ― Explică-i, Ionescule, eu am obosit. ― Arătăm al dracului de bine, rânji inginerul. Ochi luminoși, zâmbet și flori... Până și babacii au aere de conspiratori. Scarlat, sprijinit de un copac aruncă țigara. ― Cum ne împărțim? ― Prima mașină o va conduce profesorul Ioniță Dragu. Alături va lua loc domnul Miga, iar eu în spate. ― În regulă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lovindu-i mâna beteagă. Căruntul se prăbuși ca un sac. Dragu îi smulse pistolul și-l îndreptă spre ceilalți. Degetul nesigur nu nimerea trăgaciul. Primul glonț al cârnului îl lovi în umăr. Al doilea, în piept. Căzu moale, cu ochii luminoși agățați de cerul cenușiu care se prăvălea peste el. Maiorul strigă îngrozit: ― Foc! Raul Ionescu și Dascălu se prăbușiră aproape în același timp. Doamna Miga zări siluetele răsărite la marginea pădurii, apoi altele venind dinspre șosea. Ioniță Dragu își încovoie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
reflectat vreodată ce formă poate lua gîndul? ― Nu, mărturisi maiorul. Lucrarea v-a fost comandată? Matei își strâmbă gura disprețuitor: ― Pe dracu'! Din cauza scaunului scund, genunchii îi ajungeau aproape de piept. Se uită lung la sculptor încercînd să-i descifreze ochii luminoși, cu scăpărări de râs. Acesta își aprinse o țigară și aruncă neglijent chibritul. ― Puteți să-i dați drumul. Apropo de Panaitescu, nevastă-sa și etc. ― Ce-i cu nevastă-sa? ridică sprâncenele Cristescu. ― În chestii din astea te gândești totdeauna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tânără. Extrem de tânără... Nu vreau să mi se pară că e prea târziu... Nu, draga mea, n-am să-ți îngădui să nu te bucuri din adâncul inimii." "Londra, gândi Grigore Popa. Lui Alecu nu-i plăcuse orașul. Prefera peisagii luminoase, cu soare mult... Bond Street, Picadilly Circus, Hyde-Park... Păcat că bucătăria nu e grozavă. Budinci, ovăz fiert, plăcintele lor cu carne. Poate chiar mâine o să am banii... Adică un cec. Am să-mi cumpăr o meda..." Gândul rămase suspendat. Simți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DEVENI DE O IMPORTANȚĂ ESENȚIALĂ. PÎNĂ ȘI UN AVANTAJ ÎN TIMP DE ZECE MINUTE PUTEA FI DECISIV. DAR TREBUIA SĂ-ȘI ASUME RISCURILE. AJUNSERĂ ÎNTR-UN LOC UNDE O CLĂDIRE DE O SUTĂ DE ETAJE SE ANUNȚA PRINTR-O FIRMĂ LUMINOASĂ VIZIBILĂ DE LA DISTANȚĂ: CLĂDIREA MARE TRELLIS. DIFERENȚA DE NUME NU-L FRAPĂ IMEDIAT PE HEDROCK. SE AFLA DOAR LA O SUTĂ DE METRI DE ACEA CONSTRUCȚIE ULUITOARE CÎND ZĂRI MONSTRUL MAI MIC DE NUMAI CINCIZECI DE ETAJE CU O TURLĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PROPULSIA STELARĂ ATINSESE O IDENTITATE SUPRANATURALĂ CU VREO PUTERNICĂ FORȚĂ FUNDAMENTALĂ. DISPĂRUSE PUNCTUL 00000...1 AL INERȚIEI. REVENI LA TABLOUL DE COMANDĂ, STINSE DIN NOU LUMINILE ȘI CÎTEVA MINUTE ÎN ȘIR MANIPULĂ ADAPTOARELE TELESCOPICE ALE TELEECRANELOR. CÎTEVA STELE DEVENIRĂ MAI LUMINOASE, DAR NICI UNA NU CRESCU CA MĂRIME. NICI UNA NU DĂDEA VREO DOVADĂ CĂ AR FI CU ADEVĂRAT MAI APROAPE. VITEZOMETRUL TOT MAI ÎNREGISTRA O VITEZĂ DE CIRCA 650.000.000 DE KM PE SECUNDĂ. ÎN ASEMENEA CONDIȚII ACOPEREA DISTANȚA DINTRE PĂMÎNT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
minut, poate trecuseră multe, în timp ce Hedrock ședea acolo. Cînd în sfîrșit începu să-și reia observațiile, avu senzația că iese din întuneric. Rămase uluit cînd văzu că n-a murit. Voința lui de a trăi crescu și deveni un tipar luminos de intenționalitate. I se micșorară ochii concentrîndu-se asupra ecranelor video. Erau ca ferestre pe unde se uita afară la gloata de astronave ce-l înconjurau. Îl cuprinse teama ― nu pentru el personal, cît pentru oameni în general, pentru specia umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
timp nici măcar să regrete că lucrurile nu stau altfel. REVENI ÎN LABORATORUL SĂU SUBTERAN ȘI ÎNCEPU SĂ CERCETEZE ÎN AMĂNUNT UN TELEECRAN FOARTE MARE CARE OCUPA UN COLȚ AL CAMEREI SALE DE TRANSPORT. APARATUL ERA ÎNȚESAT DE ȘIRURI DE PUNCTE LUMINOASE, CAM PESTE O MIE CINCISUTE. ÎI TREBUI O VREME PENTRU A EXTRAGE CELE CIRCA DOUĂZECI DE NUMERE INDIVIDUALE CARE-I TREBUIAU. ȘAPTESPREZECE DIN ELE SE COLORARĂ ÎN VERDE INTENS. CELELALTE TREI SE LUMINARĂ ÎN ROȘU, CEEA CE ÎNSEMNA CĂ CEI TREI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
urmă teleobiectivele care făceau măsurătorile arătară că se află la circa cinci miliarde de kilometri. TESTELE ULTERIOARE ARĂTARĂ CĂ DIAMETRUL UNGHIULAR AL AMBILOR SORI APROPIAȚI DIN CADRUL SISTEMULUI ERA MAI MARE DECÎT CEL AL LUI SOL, DEȘI DOAR UNUL ERA MAI LUMINOS. CEL DE AL TREILEA SOARE ERA O SIMPLĂ PATĂ DE LUMINĂ ÎN DEPĂRTARE. CU INSTRUMENTELE LUI INADECVATE, ÎI ERA GREU SĂ-I CALCULEZE NATURA. DAR FAPTUL CĂ SE AFLĂ ACOLO ÎL FĂCU PE HEDROCK SĂ SE ÎNCRUNTE. CĂUTĂ ȘI FOARTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
La această intero gație, răspunsul lui Jacobs este, schimbând ce-i de schimbat, răspunsul camusian pe care îl oferă solidaritatea suicidară și nobilă a mișcărilor din Europa ocupată de germani. Rezistența se întemeiază pe acest aliaj de solida ritate umană luminoasă și credință în capacitatea omului de a fi mai mult decât o bucată de lut trecător supusă înfricoșării. Alternativa la pactizare și la trădarea ignobilă este fidelitatea față de codul de valori ininteligibil barbariei. Lupta contra ciumei este, în linie camusiană
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
armele cu care aceasta să-și zidească templul damnat. Prăbușirea lui Septimus este ratarea nu doar a propriei vieți, ci și semnul rătăcirii moderne. Instinctul luciferic care îi locuiește pe acești preoți ai miracolului tehnologic sfârșește prin a covârși partea luminoasă din savantul damnat. Și dacă La marque jaune descrie tentativa de a supune însăși mintea omenească acestui jug cerebral, S.O.S. mé téo res este încununarea wagneriană a viziunii dominate de ambiția cuceririi elementelor naturii. Occidentul este aproape de a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
rede finită. Extratereștrii sunt parte din decorul ficțional, iar pluralitatea lumilor devine regula de la care nici un creator de aventuri nu se poate abate. Proza grafică a anilor ’60 și ’70 rafinează ipoteza pe care se ridică cel mai impresionant și luminos edificiu al călătoriilor interplanetare. Odată cu Flash Gordon, imaginat de Alex Raymond cu decenii înainte ca filmul să îi acorde un statut de personaj-cult, puntea dintre Pământ și cerurile populate de lumi ciudate, senzuale și barbare este întinsă. Memorabilă și atât
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din care se nasc câteva texte reunind cruzimea și reveria într-un aliaj paradoxal, este catalizatorul ce face să urce spre suprafață magma de imagini și de nebunie a unui artist. Odată cu Pratt și cu Manara, banda desenată părăsește cărarea luminoasă a visului apolinic spre a se avânta în pădurea dantescă a tentațiilor și enigmelor, în același mod în care mitologia greco-romană oferea șansa traversării în lumea de dincolo celor destinați să se întoarcă, spre a povesti întâlnirea cu infernul și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Manderling străbate, în această țară germană, un traseu inițiatic, după cum traversează și un roman al educației sentimentale. Independentă și încăpățânată, Molly este curtată, cu asiduitate romantică, de către medicul Paulus, colegul ei, dar și de către galantul ofițer Conrad von Conrad. Ființă luminoasă și dedicată binelui, Molly merge până la capăt pe acest drum care nu se poate încheia decât cu scoaterea la lumină a celor două taine ce marchează destinul principatului. Ca într-o variantă a legendei lui Kaspar Hauser (acea legendă obsedantă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
princiar. Retrezit la viață și la amintiri, Helmut o însoțește pe Molly, în căutarea comorii. Poveste romantică, dar și basm dominat de dilemele modernilor, Molly Manderling culminează, organic cu victo ria binelui pe care Ruritania se întemeiază. Prinț regăsit, prinț luminos, Helmut își revede tatăl și redă principatului speranța. Conspiratorii înșiși mor teatral, ca parte a răzbunării lui Igor, instrumentul lor fidel. O mare de gaz otrăvitor îi cuprinde, ca într-un final de piesă iacobită a răzbunării. Răul este pedepsit
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
face celui care se apropie de textele sale. La capătul drumului, atunci când albumul este închis, cei de astăzi resimt, poate, aceeași plăcere, delicată și tandră, pe care o trăiau înaintea noastră bunicii noștri contemplând țara lor de povești. Acestei bucurii luminoase a lecturii îi sunt dedicate paginile acestui volum. Și un post-scriptum Când se va trezi cel adormit. O aventură apocrifă a lui Tintin și Milou Capitolul 1, cel în care se vorbește despre fericire A fost o dată ca niciodată o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ritualul așteptării îndeplinit de Tintin pregătea, zi după zi, pe cei din jurul său pentru o altă plecare. Și fiecare zi care se scurgea, calmă și nesfârșită, era un prilej de bucurie pentru Milou sau Haddock. Ambii știau că aceste după-amiezi luminoase și clare erau doar anticamera destinului ce se pregătea să-i ofere lui Tintin cheia către sipetul de comori al explorărilor și aven turii. Fiecare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite nu era decât intervalul de acalmie înșelătoare care punctează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
legământ, comuniune. Isus Cristos îmi dăruiește comuniunea cu el. Vine personal în întâmpinarea noastră - mai mult decât un bun prieten. Isus este aici. Îl văd, mă vede, vrea să realizeze ceva în mine. Ceea ce este întunecat, vrea să-l facă luminos. Ceea ce este slăbiciune, vrea să o facă putere. Ceea ce este tristețe, vrea s-o facă bucurie. Mă încred în tăcere - de exemplu, așa cum mă așez la soare pentru a mă lăsa pur și simplu luminat. Împărtășania îmi dăruiește și o
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
lungit apoi în pat și am adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei și priveam marea care se clătina luminoasă sub un cer indolent. Pescărușii țipau, fericiți sau cruzi, era greu de știut. Valurile spălau țărmul cu spuma lor albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a copleșit o senzație plăcută și nouă pentru mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
duce cârpă la closet și se întoarce în cameră, culcîndu-se cu fața la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scârbite. Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase și pătrundeau în el ape tulburi din trecut. ― Ieși afară! i-am strigat bătrânului cu canarul, iar el, îngrozit și surprins de reacția mea brutală, s-a grăbit să se strecoare pe ușă, închizînd-o cu grijă, ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
început să-și tot fixeze, încurcat, ochelarii pe nas. I-am spus ce se întîmplase. El dădu înțelegător din cap. ― Știți cum sânt bătrânii, mă consolă. Pe urmă, pe un ton îndatoritor, mă încredință că nu exista o cameră mai luminoasă, ceea ce mă determină să renunț la cererea mea. Ați văzut Stîncile? mă întrebă el ca să încheie discuția. Și mă lămuri că se găseau după un mic cot pe care-l făcea țărmul, la nord de azil. Cum nu aveam ceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de jos manechinul hărtănit, îl așeza la loc; și pentru că nu stătea foarte bine, deoarece i se rupsese unul din picioare, l-a sprijinit cu o creangă groasă de salcie. Când a terminat, i-am zărit fața. Era înfricoșător de luminoasă; față de om fericit. Am înțeles atunci că dragostea Hingherului pentru câini ascundea o ură la fel de totală față de oameni. Nici eu n-am o părere foarte bună despre specia din care fac parte. Ba, au existat momente când am fost gata
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gândit să încerc ceva; ca să-mi educ mâna și, mai ales, ca să mă pot eventual lăuda în fața Laurei. Mi-am luat dalta de sub pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea Stâncile, valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată capodoperă de kitsch, de un desăvârșit prost
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rană îngrozitoare la gât, pe jumătate ascunsă de un ghemotoc de alge. Nu mai simțeam nici un fel de repulsie pentru cel care zăcea acum, în fața mea, fără viață. Dimpotrivă, îl priveam cu milă. Și cum pielea lui albă, veștedă, era luminoasă sub cerul înstelat, trupul întins pe masa de piatră mi s-a părut la un moment dat de-a dreptul frumos. Aveam sentimentul ciudat, greu de explicat, că eram cumva aproape frate cu mortul. Faptul că individul mă spionase, mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]