9,370 matches
-
Drum de țară plin de colb. Maci roșii în ogoare. Căruțe c-un cal la oiște. Dunărea mergând în sus dela Budapesta spre Bratislava, între dealuri cochete, cu păduri, plantații și vii. Se desface în brațe domoale, închizând ostroave cu lunci, unde pasc liniștite, vaci. Peisagiul nu-i deosebit de-al nostru decât prin îngrijire, civilizație, clădiri monumentale. Nimic din provizoratul dela noi. Doar instalațiile pasagere ale grădinilor de zarzavat, pompe cu cai, care funcționează până între zidurile Buda-Pestei. Trecere nesimțită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la fugă. A spălat putina Bătrânețe și slăbire Armadie Vorba rea merge ca săgeata I-a tras un pui de bate A lăsat toate-n pământ Umblă cu zurba. Flacările biciuau noaptea Dealul poticnea într-o vale. (r.t.) Prin lunca Stolnicenilor treceau în amurg dumbrăvencile în șir de la fânațurile cosite la pădure... La miezul nopții, când amorțește glasul cucoșului. Noaptea, la drum, să taci mai mult. Ca să nu deștepți cu glasul tău singurătățile. Noaptea ești în primejdie, căci poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pescuit, n-am văzut păsărelele obișnuite câmpurilor de la noi. Astăzi după ce am străbătut Țimleanscaia mare vreme de 14-15 ceasuri trecând zăgazul și întrând în tihii-Don, cum s-a revărsat ziua, am fost surprins de peisajul familiar al apelor și al luncilor bogate. Parcă ași fi fost la Siret. Am auzit cucul cântând (întăia oară în aceste ținuturi). Apă maiestoasă și adâncă; din loc în loc pescari cu undiți de fund, prinzând probabil mai mult somotei. Ierburi până la brâu, plopi și sălcii mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Parcă ași fi fost la Siret. Am auzit cucul cântând (întăia oară în aceste ținuturi). Apă maiestoasă și adâncă; din loc în loc pescari cu undiți de fund, prinzând probabil mai mult somotei. Ierburi până la brâu, plopi și sălcii mari de luncă. Case ca la noi. Din loc în loc clădiri mari în construcție: probabil gospodării colective. La opriri, călătorii de pe parahodul nostru trec la ponton ca să se aprovizioneze cu legume (ceapă și ridichi de lună) ouă și lapte acru. Mi-a rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
petrecut pe Donul liniștit, țara lui Șolohov. După tristețea canalului din stepă, pe care l-am cercetat călăuzit de Mihail Andreici Lobacev, m-am trezit pe vapor cu vederea neașteptată a Donului, bogat în vegetație luxuriantă de care sunt pline luncile cu arbori noi sălcii și plopi. Toată dimineața am stat un timp privind peisagiul nou. Fluviul n-are o lărgime mai mare decât a Prutului. Luncile samănă cu cele de la Prut și Siret. Oameni la pescuit cu undița înainte de răsăritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vapor cu vederea neașteptată a Donului, bogat în vegetație luxuriantă de care sunt pline luncile cu arbori noi sălcii și plopi. Toată dimineața am stat un timp privind peisagiul nou. Fluviul n-are o lărgime mai mare decât a Prutului. Luncile samănă cu cele de la Prut și Siret. Oameni la pescuit cu undița înainte de răsăritul soarelui; unii singuratici, alții în grup (am văzut șase flăcăiași supraveghind zece-douăsprezece undiți de somotei așezate la mal), alții în lotci. Am auzit pe neașteptate cucul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vorbe precise pentru foarte multe perifraze și confuzii de noțiuni și cuvinte mai frumoase decât ai fraților noștri de peste Milcov. Am înțeles de mult de ce frații noștri dunăreni preferă, de pildă, pe moldovenescul "dumbrăveancă" lui "căcău", care se aude în lunca Dunării și pe "stăncuță" "cioacei" și pe prisos căcălăului. Și mulți munteni inteligenți nu se mulțămesc cu perifraze în exprimarea unor noțiuni precise: de pildă ac, spelcă, bold (la cuvântul "bold" din Dicționarul limbii literare, am văzut curioasa explicație: "bold
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aibă o prejudecată. Ca și stomahul și intelectul nostru are o repulsiune instinctivă cătră rasa aceasta. N-o poate mistui. Și așa s-ar putea explica într-un chip mai simplist, deși destul de științific, antisemitismul. * La un cerc cultural din Lunca, județul Neamțului, lângă Vânători, vorbeam cu tovarășul cu care m-am dus acolo (era iarnă), despre legile țării. "Cine-și caută dreptatea, o găsește." Ne dați voe, domnule, zice un țăran bătrân cu barba căruntă și cu fruntea încrețită. Vrem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
celor din stânga Bârladului nu erau prea abrupte, dar faptul că erau acoperite de păduri, le făceau impracticabile pentru orice manevră, mai ales în situația în care nu erau cunoscute locurile. Valea este mlăștinoasă, Bârladul curgând cu dese meandre într-o luncă nu prea largă. Pământul clisos și alunecos, apa zăpezii care se topea din pricina moinei transformau valea într-un loc cu totul nepotrivit pentru desfășurarea cavaleriei. Drumul urmează pe sub poala dealului firul de apă, care de multe ori îl întrerupe trecându-1
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
firul de apă, care de multe ori îl întrerupe trecându-1 de pe un mal pe altul. Un dușman avantajat din punct de vedere numeric nu putea să exploateze această superioritate pe un asemenea teren și într-un loc atât de strâmt. Lunca Bârladului urma să fie apărată de cei 5.000 de secui, câți veniseră în ajutorul lui Ștefan și de un corp de oaste moldovenesc. După cum ne informează Dlugosz, secuii, ,,a căror țară rupând-o Ștefan din regatul Ungariei și-o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trebuia să suporte lovitura principală a adversarului și să-i uzeze puterea de luptă. După ce a pus să se pustiască totul în calea turcilor, Ștefan cel Mare, cu grosul oastei sale, îi aștepta pe turci la sud de Vaslui, în lunca Bârladului. Pe baza informațiilor avute la îndemână, unii dintre istoricii noștri au fixat locul bătăliei, începând cu Grigore Ureche, la Podul Înalt. Dlugosz, Cromer, Strykowski scriau că lupta a avut loc unde erau bălțile Racovăț și râul Bârlad. Analele venețiene
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din 23 ianuarie 1475, Scrisoarea de la Buda din 24 februarie 1475, menționează existența unui loc mlăștinos, între două dealuri, unde turcii nu-și puteau desfășura forțele. Lupta s-a dat, așadar „în mocirla făcută de Racova pe ambele maluri, în lunca Bârladului...”. În legătură cu dispozitivul oastei care avea să-i întâmpine pe turci pe valea Bârladului aflăm din Scrisoarea de la Buda că „Pe drumul dintre cele două dealuri, pe unde avea să înainteze (turcii), Domnul a dispus să se taie copacii și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să ia tronul. Adversarul său, înfrânt (20 iunie), va încerca să se refugieze în Egipt, dar va fi prins și ucis. În spațiul românesc, amenințarea boierilor munteni a avut urmări. Țepeluș, ajutat de turci, năvălește în Moldova și pradă până la Lunca Mare, în ținutul Bacăului. Știm asta dintr-un document intern, dat de domn în octombrie 1481, când îi întărește boierului Mihul Buzatu moșia, deoarece privilegiul acestuia fusese pierdut „când au venit Ali-Beg și fratele său Skender-Beg, și cu Țăpăluș. Și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
asta dintr-un document intern, dat de domn în octombrie 1481, când îi întărește boierului Mihul Buzatu moșia, deoarece privilegiul acestuia fusese pierdut „când au venit Ali-Beg și fratele său Skender-Beg, și cu Țăpăluș. Și au prădat țara noastră până la Lunca Mare”. Documentul este dat după încheierea luptelor cu turcii și cu muntenii din 1481 și credem că se referă la incursiunea lui Țepeluș. Domnul știa că se fac pregătiri pentru atacarea Moldova și, de aceea, trebuie să se fi aflat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Mihul Buzat, care se jeluise cu mare plângere că a pierdut privilegiul pe care îl avea de la Iliaș și de la Ștefan “când au venit Ali-beg și fratele său Schender-beg, și cu Țăpăluș și au prădat țara noastră până sub Lunca Mare”. În această perioadă domnul a dat 31 de privilegii bisericii, ceea ce reprezintă o pătrime din numărul privilegiilor acordate acum. Evaluările noastre se fac, în mod evident, numai pe o parte a documentelor care ni s-au păstrat din domnia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe cer”. Recoltele, ca nivel suprem al vieții în contingent sunt puse în pericol de intruziunea soarelui figurat în cerb, suprapusă peste răsărit: „Că el se mai paște/ Cerbul stretior/ Prin verde ogor/ Lângă sătișoare/ N răsărit de soare,/ Prin luncile verzi/ Și printre livezi,/ Prin grâne cu lapte,/ Prin oarze mai coapte.” (București), „Și după Cerbul s-a luat/ Zi de vară până-n sară/ Pe Cerbul l-a alungat./ Când soarele la apus,/ Atunci el pe Cerbul l-a ajuns
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se reînscrie în social: „Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și potcoaveleau căzut./ Atunci ne lăsarăm mai jos,/ Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De vânarăm/ Munțî cu brazî și fagii,/ Dealurile cu podgoriile,/ Luncile cu florile/ Și satele cu fetele./ Dar când dădu/ Soarele-ndesearî,/ Ieșirăm la drumu cel mare/ Și detem peste o urmă de fiară” (Albele - Bacău). Vânătoarea în „țara de sus despre apus” conține într-o sinteză simbolică maximă acea „zonă obscură
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
altul (Mircea Eliade), inițiat. Drumul ales este similar cu cel al mezinei din balada Trei fete surori I(5): „Fata cea mai mare/ Rătăci-ntr-o vale;/ Fata mijlocie/ Rătăci-ntr-o vie;/ Fata cea mai mică/ Rătăci p-o luncă./ Dar ea n-auzea/ Nici câinii lătrând,/ Nici cocoși cântând” (Milcov - Olt). Valea și via constituie spații sociale, parcurse frecvent în plan contingent, în timp ce lunca o conduce pe mezină spre tărâmul sacru, inanimat domestic. Apa care traversează această formă de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-o vale;/ Fata mijlocie/ Rătăci-ntr-o vie;/ Fata cea mai mică/ Rătăci p-o luncă./ Dar ea n-auzea/ Nici câinii lătrând,/ Nici cocoși cântând” (Milcov - Olt). Valea și via constituie spații sociale, parcurse frecvent în plan contingent, în timp ce lunca o conduce pe mezină spre tărâmul sacru, inanimat domestic. Apa care traversează această formă de relief reprezintă punctul cheie pentru traseul inițiatic: separă cele două dimensiuni ale cunoașterii, hrănește vegetația abundentă a șesului sau a zăvoiului și inundă periodic lunca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lunca o conduce pe mezină spre tărâmul sacru, inanimat domestic. Apa care traversează această formă de relief reprezintă punctul cheie pentru traseul inițiatic: separă cele două dimensiuni ale cunoașterii, hrănește vegetația abundentă a șesului sau a zăvoiului și inundă periodic lunca. Câmpia formată din aluviunile venite dinspre sacru devine, așadar, spațiul simbol al limitei extreme a creației. În basmul Cele trei fete de popă cari s-au măritat după un zmeu din Blaj, Alba, Samfira adapă porumbeii de la fântână (topos al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
părinți în vârf de munți./ ’N vârf de munți, în văi adânci,/ ’ N văi adânci, izvoare reci./ Mi-l căta și mi-l lăsa./ Frați de veste că-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l frați în lunci și brazi,/ Mi-l căta și nu-l găsea;/ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Surori de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l surori în lunci de flori./ Mi-l căta și nu-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
el că-mi pleca:/ Cată-l frați în lunci și brazi,/ Mi-l căta și nu-l găsea;/ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Surori de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l surori în lunci de flori./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Mătuși de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l mătuși prin brânduși./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și după el că-mi pleca:/ Cată-l mătuși prin brânduși./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Veri de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l veri în lunci de meri./ Mi-l căta și nu-l găsea”. Ieșirea din familiar este detaliată prin enumerarea rudelor care resimt dispariția neofitului și eșuează în căutarea lui, fiindcă ele se deplasează în planul profan, al itinerariilor sociale. Dacă sexului masculin îi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământ”, „El să rămâie curat,/ Luminat/ Ca și roua florilor,/ Ca lacrima ochilor”. Aura sacrală se instituie și datorită ceței, ea anticipând schimbările de statut sau chiar hierofaniile. Și neofitul din colinde trece prin această anticameră a sacrului: „Pe cea luncă mândră-n jos,/ Domnului Domneo!/ Grele neguri s-au slobost./ Dar prin neguri cini se primblă?/ Da Todică cu Costică/ Pe cai negri-mpodobiți”. Câmpia constituie un topos al incursiunii mitice și, dacă adăugăm acest simbol descinderii pe care o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
crește,/ Fir găitănește,/ N șase sempletește” (București). Cerbul își arogă însă și dreptul de a transgresa spațiul specific și, ajungând pe domeniul umanului, intră în clasa animalelor „stricătoare”: „Cerbul stretior,/ Prin verde ogor/ Lângă sătișoare/ N răsărit de soare,/ Prin luncile verzi/ Și prin livezi,/ Prin grâne cu lapte,/ Prin oarze mai coapte” (București). Cel mai adesea, „fiara câmpului” își laudă condiția de animal greu de surprins, asemenea unei epifanii care necesită o inițiere. De aceea, prin „fala” sa el neagă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]