6,722 matches
-
Era o doamnă foarte erudită, generoasă și elegantă și este greu de imaginat cum anume a reușit să provoace ieșirea grosolană pe care Cehov și-o permite Într-o scrisoare din 3 august 1888 către sora sa, scrisoarea fiind publicată. Mătușa Praskovia sau mătușa Pașa - cum Îi spuneam noi - ne vizita deseori la Vira. Avea un mod fermecător de a ne saluta, dând buzna În camera copiilor și strigând tare „Bonjour, les enfants!“. A murit În 1910. Mama a vegheat la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
foarte erudită, generoasă și elegantă și este greu de imaginat cum anume a reușit să provoace ieșirea grosolană pe care Cehov și-o permite Într-o scrisoare din 3 august 1888 către sora sa, scrisoarea fiind publicată. Mătușa Praskovia sau mătușa Pașa - cum Îi spuneam noi - ne vizita deseori la Vira. Avea un mod fermecător de a ne saluta, dând buzna În camera copiilor și strigând tare „Bonjour, les enfants!“. A murit În 1910. Mama a vegheat la căpătâiul ei și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spuneam noi - ne vizita deseori la Vira. Avea un mod fermecător de a ne saluta, dând buzna În camera copiilor și strigând tare „Bonjour, les enfants!“. A murit În 1910. Mama a vegheat la căpătâiul ei și ultimele cuvinte ale mătușii Pașa au fost: „Interesant! Acum Înțeleg. Totul este apă, vsio-voda“. Fratele mamei, Vasili, a fost În serviciul diplomatic, pe care Însă l-a tratat cu mai multă ușurință decât unchiul meu Constantin. Pentru Vasili Ivanovici n-a fost o carieră
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și plângând ca o salcie babiloniană și În ziua aceea am rămas neconsolat, În ciuda ciocolatei fierbinți pe care i-o pregătise special pentru mine bătrâna doică a familiei Peterson, și a pâinii speciale cu unt, pe a cărei suprafață netedă, mătușa Nata, sustrăgându-mi dibace atenția, desenase o margaretă, apoi o pisică și În cele din urmă micuța sirenă despre care tocmai citisem și pe care o plânsesem Împreună cu Miss Norcott, și eu am Început din nou să plâng. A mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întâmpla rareori să nu fie la masă mai puțin de cincisprezece persoane și, când la zilele de naștere, numărul lor se ridica la treizeci sau chiar mai mult, problema locurilor la masă devenea una deosebit de arzătoare pentru Mademoiselle. Unchi și mătuși și veri soseau În asemenea zile de la moșiile Învecinate, venea și medicul satului În șareta lui, iar pe Învățător Îl auzeai suflându-și nasul În holul rece, unde trecea de la o oglindă la alta cu un buchet mai mult verde
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
introduc neobservat modestele mele ustensile În căruța cu bănci mirosind a smoală din cauza unei substanțe folosite pentru a ocroti caii de muște sau În Opelul decapotabil mirosind a ceai (așa mirosea benzina acum patruzeci de ani) vreun văr sau vreo mătușă remarca: „Chiar trebuie să-ți iei cu tine plasa aia? Nu poți să te distrezi și tu ca un băiat normal? Nu crezi că strici plăcerea tuturor?“. Lângă un indicator pe care scria NACH BODENLAUBE, la Bad Kissingen, În Bavaria
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
simț al umorului și, spre deosebire de toți preceptorii anteriori, era o persoană care avea nevoie de protecția noastră. Când părinții noștri erau acasă, se simțea În siguranță, dar În absența lor acest sentiment putea fi oricând spulberat de o ieșire a mătușilor noastre. Pentru ele, vehementele articole ale tatei Împotriva pogromurilor și a altor practici guvernamentale nu erau decât capriciile unui aristocrat refractar și deseori le auzeam Întâmplător comentând Îngrozite originea lui Lenski și „experiențele nebunești“ ale tatei. După asemenea ocazii, eram
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În multe privințe. Își petrecea iernile la Varșovia, la tatăl lui, baronul Evghenii Rausch von Traunbenberg, guvernatorul militar al orașului, iar verile și le petrecea la Batovo sau Vira, când nu era dus În străinătate de mama lui, excentrica mea mătușă Nina, În plicticoasele stațiuni balneare din Europa Centrală, unde făcea lungi plimbări solitare, lăsându-l În grija curierilor și a cameristelor. La țară, Iuri se scula târziu și nu-l vedeam până la masa de prânz, când mă Întorceam acasă, după
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
despre parfumul vechii lumi adus din depărtare de o flașnetă. Cele mai penibile dintre toate erau rușinoasele spicuiri din textele cântecelor lui Apuhtin și ale marelui duce Constantin, de tipul țiganski. Acestea Îmi erau insistent băgate pe gât de o mătușă tinerică și destul de atrăgătoare, care știa de asemenea să recite celebra poezie a lui Louis Bouilhet (À une femme), În care un arcuș de vioară metaforic este inadecvat folosit pentru a cânta pe o chitară metaforică, și o mulțime de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vezi Dachsunds. Bunin, Ivan Alekseevici: Burness, Mr.: Butterflies vezi Lepidoptera. Cambridge: Caprifoi (honeysuckle): Casimir (valet): Caterpillars, vezi Greco Catolic și Romano Catolic. Cehov, Anton Pavlovici: Ciukovski, Kornei vezi Korneiciuk. Ciuperci (culesul de): „Clayton“, Miss: „Colette“: Crimeia: , passim. * Cu doici și mătuși: Dachshunds /câini de rasă baset): Danzas, Ekaterina Dmitrievna: Danzas, K.K.: Darul: Diapozitive: Disperare: Dmitri (al 3-lea grădinar): Dobujinski, Mstislav Valerianovici: Dostoievski, F.M.: *Dovezi concludente: Drugie Berega (Alte Țărmuri): Drumul Spânzuratului: Drujnoselie: *Duzina lui Nabokov: *Educația mea englezească: *Educația mea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aflu pe malul unui lac, ce mi se pare imens; e o zi închisă de toamnă, bate vântul; o barcă (unde și când mai puteam să văd una? și totuși știu sigur că e o barcă), în care iau loc mătușa și unchiul și care, apoi, se îndepărtează încet de mal (barcagiul lipsește la apel din amintirea mea, deși nu se poate ca, în realitate, să fi absentat: lacul era, într-adevăr, prea mare pentru ca un amator să se fi încumetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mea, deși nu se poate ca, în realitate, să fi absentat: lacul era, într-adevăr, prea mare pentru ca un amator să se fi încumetat să vâslească). Este amintirea unei despărțiri; cum s-ar zice, am venit să-i conduc, pe mătușa și unchiul, care urmau să se îmbarce, pentru a trece lacul; dacă m-aș lua după secvența pe care mi-o propune memoria ar trebui să accept absurditatea că am venit să-i conduc singur, un băiețel de vreo patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
restul locuinței. După cum s-a dovedit, „hoțul” - așteptat cu nerăbdare însă - intra într-adevăr pe fereastră și nu era altul decât unchiul cu dinți falși, de aur, cu care fata trăia încă de când se afla la țară. Într-o zi, mătușa ei a descins la noi în casă și a dat pe față scandalul. Prinzând-o cu bărbatu-său, își alungase nepoata de sânge, care luase drumul orașului și nimerise - cu biografia ei atât de încărcată - tocmai la noi. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dat pe față scandalul. Prinzând-o cu bărbatu-său, își alungase nepoata de sânge, care luase drumul orașului și nimerise - cu biografia ei atât de încărcată - tocmai la noi. Toate acestea s-au petrecut, cred, toamna (după vizita revelatoare a mătușii, ne-am despărțit de cea mai frumoasă dintre servitoarele noastre). Vara o luasem cu noi la Sângeorz, unde dormea pe jos și făcea, aproape noapte de noapte, pipi în așternut. Era aproape încă un copil... Și totuși, deja o tânără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acum nu voi mai putea ști probabil vreodată. Al doilea participant la discuția din 1954 nu mai este, de câteva luni, nici el, în viață (s-a stins la 2 mai 1990). Să le mai chestionez totuși pe cele două mătuși, ultimele supraviețuitoare, surorile cu numerele 4 și 5 ale celor doi frați cu destine atât de puțin asemănătoare. Poate mai „storc” ceva de la ele pentru această carte. Cineva l-a văzut totuși pe unchiul Vanea, când s-a întors, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu în sicriu și sigur într-o altă casă, străină și mai mare. În mijlocul unei încăperi spațioase masa era așezată pe o direcție perpendiculară aceleia în care este așezată dintotdeauna masa în sufragerie, unde a fost depusă răposata. În vis, mătușa nu arăta deloc bine, partea de jos a feței se lăsase și se umflase cumva (aducându-mi aminte - tot în vis - de secvențele cu cadavrul stătut al lui Ceaușescu!). Ca și cum mi-ar fi ghicit repulsia, cineva, mâna unei persoane nevăzute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
persoane nevăzute a aruncat deasupra moartei o învelitoare, un fel de draperie din pânză ușoară. Și deodată, sub această învelitoare, ceva a început să miște, să se miște, din ce în ce mai evident. Apoi „perdeaua” a fost dată la o parte, azvârlită, și mătușa s-a ridicat în capul oaselor (de aceea nu era ea așezată în vis în sicriu, ca să poată sta acum direct pe masă!). „Taanti draaagă”, am strigat eu în extaz în timp ce tanti cobora de pe masă; a trecut apoi pe lângă mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ori, în treacăt, mai mult sau mai puțin în plan secund, dar puternic, cu Pena Corcodușa și cu încă una (căci nu se pot numi femei în sensul la care mă gândesc nici Rașelica Nachmanson, nici mama lui Pantazi, nici mătușa lui, marea boieroaică Smaranda, nici Wanda poloneza, nici Ilinca Arnoteanu, nici surorile și mama ei, nici Masinca Drângeanu - poate doar „țiganca de la zid” care „purta floare roșie la ureche și umbla danțând”). Cealaltă e Lena Ceptureanu din Sub pecetea tainei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Te vei sătura în egală măsură și de regia de camuflaj a propriilor nelămuriri, micile abilități de ocazie. (...) indulgențele tale (la care uneori normele de conveniență curentă te obligă). Te vei sătura să fii tratat de «cunoscător», să te întrebe mătușile ce crezi despre natura moartă din sufragerie, iar vecinii cu cât s ar putea vinde un dulap de epocă (...) Știi bine că nimeni nu deține criterii infailibile de judecată, că valorile se confirmă sau se infirmă fără intervenția ta, dacă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la serviciul religios săvârșit de un preot catolic din Iași. Rectorul Poilitehnicii a adus laude defunctului, în cadrul serviciului religios, iar apoi, senatul universitar a dat numele profesorului Constantin Picoș unui amfiteatru din cadrul Politehnicii ieșene. FRAȚII ȘI SURORILE TATEI MĂTUȘA ZAMFIRA În familia lui Ion și Șerbana Moise s-au născut șase copii: trei băieți și trei fete. Primul născut a fost tata. Sora cea mai mare, Zamfira, a fost căsătorită cu Gheorghe Gingărașu, un localnic; au avut cinci copii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru că nu mai aveam vești de mult timp despre ei și am încercat să-l încurajez. I-am scris vărului Gheorghe că Dumnezeu ne iubește pe toți, că viața normală se trăiește până la 70-80 de ani, că, după credința mea, mătușa n-ar trebui să moară acum după ce și-a făcut datoria și a crescut zece copii, că se cuvine ca Dumnezeu să-i dea zile ca și să se bucure de pe urma copiilor săi, că abia acum după ce copii s-au
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
temut că-și pierde mintea sau că moare în timpul înmormântării fiicei lui. Ceilalți copii ai lui sunt, Ștefan și Mihai șoferi, iar Rodica asistentă medicală. Și nenea Gheorghe, și soția lui m-au vizitat și la Crucea și la Vama. MĂTUȘA ȘTEFANA Ultima, și cea mai mică soră a lui tata, Ștefana, s-a căsătorit cu Apostol Trișcaș, un bărbat voinic, harnic și bun la suflet. La nuntă, tata le-a donat locul de casă pe care-l părăsise când s-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
genunchi, într-un ghimpe de fier și m-am ales cu pulpa piciorului zgârâiată 10-12 centimetri. M-am speriat cum curgea sângele ! Ce-am mai plâns ! Și în timp ce mămica îmi lega rana și mă asigura că o să-mi treacă, mătușa Zamfira, sora tatei, îmi spunea, ca să mă sperie, că pe acolo o să-mi iasă mațele și că am să mor. Într-o toamnă, tot la vârsta de 4-5 ani am mers în pădure, la cules bureți cu copiii din vecini
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
încă din timpul școlii primare, și mai târziu când devenise prietenă chiar cu Nichita (Stănescu), și împreună „mă ajutau” prin tot felul de sugestii să revin la realitate, să nu părăsesc țara. Odată fusesem invitată la familia Culianu (mama și mătușa lui), atunci am aflat mai multe despre Ioan Culianu, care părăsise țara. Eram plină de emoție la fiecare cuvânt care se spunea. Nu știam prea multe nici despre Mircea Eliade și generația lui, și nici despre istoria României, care ni
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din Elveția, și mi-am pus comprese peste mâini. Uleiul de ricin cu acest nume are toate vitaminele și, ce minune, „palma” Domnului peste mâinile mele mi-a ridicat durerea! Cu ce pot compara această tandrețe infinită? Numai cu gestul mătușii Paraschiva, „tanti Chiva”, care, ori de câte ori mă loveam crunt de pietroaie (când mânam la păscut oile, împreună cu sora mea, Tatiana), lăsa de pe cap panerul plin cu fructe ca să-mi sărute exact locul în care mă lovisem și o roșeață apăruse, roșeață
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]