6,144 matches
-
în lume, a fost mai presus de lume. Unul dintre cele mai interesante simboluri este legat de cei șapte pași ai lui Buddha. În prima jumătate a 1secolului XX, Paul Mus a evidențiat în mod remarcabil structura cosmologică și semnificația metafizică a acestui mit. Știm că după naștere, Buddha a făcut șapte pași spre nord proclamând: „Sunt cel mai înalt din lume, sunt cel mai bun din lume, sunt cel mai bătrân din lume; aceasta este ultima mea naștere; pentru mine
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
indiene; el le completează. „Buddha s-a ridicat de pe solul yogăi; oricâte noutăți ar fi adus el, yoga a fost tiparul în care i s-a format gândirea”. Iluminatul se opune atât ritualismului brahmanic, cât și ascetismului exagerat și speculațiilor metafizice. Prin urmare el reia, intensificându-le, criticile deja formulate de contemplativii upanișadici la adresa ritualismului fosilizat și împotriva exceselor ascezei (tapas); pe de altă parte, el se opune pretenției - reprezentate mai ales de Upanișadele clasice - de a obține eliberarea doar pe
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
el reia, intensificându-le, criticile deja formulate de contemplativii upanișadici la adresa ritualismului fosilizat și împotriva exceselor ascezei (tapas); pe de altă parte, el se opune pretenției - reprezentate mai ales de Upanișadele clasice - de a obține eliberarea doar pe calea cunoașterii metafizice. Am putea adăuga că buddhismul împărtășește cu învățătura Upanișadelor recunoașterea potențialei universalități a omului, dar este în același timp conștient de importanța individualității fără de care universalitatea nu poate fi trăită și înțeleasă. Vom înțelege mai bine această poziție, în aparență
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nostru gol când Ristori ridică pe Phedra la creațiunea ei etc. etc., este a dovedi că bucureștenii nu sunt pentru altceva decât pentru farse din vodeviluri și pentru bastarda teatrului: opera, pe care n-o înțeleg în limbajul său cel metafizic, dar fac haz când văd pe scenă, între machinării și costume, că-și dau oamenii bună dimineața cântând, se gâlcevesc cântând, se ceartă și se omoară cântând.“90 Teatrele făceau, toate, afaceri foarte rele, publicul era puțin, clasa aristocrată nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
unde „oamenii sînt primitori”, iar peisajul - „dur și expresiv”! Zic „oho!”, pentru că noi contăm din ce în ce mai puțin pentru el. *Un ceas întreg, cred, am vorbit cu Vasile Crăiță Mîndră despre ceilalți pictori locali, mai mult despre Iancu Săndel, care „face pictură metafizică”, în lucrări ce amintesc de Giorgio de Chirico. „Problema oricărui artist tînăr nu e - crede el - originalitatea, ci încolonarea. Important e să nu intri în coloana care duce într-o fundătură, sau la «sens interzis», sau în haos. Ce-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
patru găuri ale lemnișorului, o lăsau slobodă; și în chipul acesta dobîndeau semnătura împăratului” (Procopius din Caesarea, Istoria secretă, Ed. Academiei, 1972, p. 65; Traducere de H. Mihăescu). *O greșeală de tipar care provoacă hohote de rîs și sancțiuni: putina metafizică în loc de puțină metafizică. *Ajuns pe insula Capri, doctorul Gheorghe Popovici I, chirurg eminent, a avut următorul dialog cu unul dintre localnici: - Nu sînteți rus? - Nu. - N-am văzut niciodată un rus. Cum arată un rus? - Așa ca mine”. *La obișnuita
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
l-a cunoscut pe viitorul ei soț, spune mult În direcția simbolismului pe care l-ați simțit necesar. Din acest punct de vedere, sunt puțin contrariat că textul Dumneavoastră va fi clasificat inevitabil la literatura detențiunii. Tensiunea lui adevărată este metafizică, dar ce e de făcut? Vă felicit, mult stimate Domnule Norman Manea, pentru ultima Dumneavoastră carte și vă urez fericire În lunga călătorie În care v-ați angajat. Radu Petrescu ș11ț București 25 aprilie 1977 Mult stimate Domnule Norman Manea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o răpăială de ploaie de vară,/ onevroză ca o mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea, Mariana Marin aude și Înregistrează, cum doar marii privilegiați ai poeziei izbutesc, „scrâșnetul și mașinăria” traumei din care vor țâșni, Îndurerate și superbe, memorabilele metamorfoze metafizice ale materiei. Dimineața solitudinii „În fața paginii” devine o patrie a ceea ce nu a fost să fie sau a ceea ce ar fi fost „dacă bâlciul de dincolo de fereastră/ ar fi avut ritmul inimii mele”. Poeme În M (Mutilare? Martiriu? Mutualitate? Miraj
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
om și destin”. Încheierea poemului („Și poate n-o să ajung/ Sau poate/ dacă-o să ajung voi ajunge târziu”) stă la răspântia unde adevărul Înscrie, În hieroglifele magice și codificate ale poeziei, destinul. Erotismul nocturn, crispat, de o păgână Însetare metafizică, precum În poemele altor volume, Își află aici, uneori, o tulburătoare, enigmatică, resemnată „indolență” care a acumulat, parcă, Întreg nesațul veninos și vital al aventurii de a fi. „Sunt un om viu. Sunt viu. Sunt vie. Sunt un loc viu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În acest fel domină El, prin invidiabila și incomparabila capacitate de metamorfozare instantanee, acreditare repetată și mereu uimitoare. Reprezentant al „celeilalte lumi”, adevărată tocmai pentru că fantasmagorică, un fanatic apărător al „pozițiilor pierdute ale poeziei”, acest „artist al improvizației” și „prestidigitator metafizic”, tatăl-copil este o sinteză Între Atena și Ierusalim. Un cavaler neobosit al improvizației, un glorios bufon al ezotericului, spion neobosit al enigmelor, pionier pregătit a detecta și exploda minele ascunse În tranșeele războiului burlesc Împotriva plictiselii, el păstrează, totuși, amprenta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
textele sale antebelice pe aceeași temă. „M-am pomenit detestându-i cu furia iubirii transformate În ură... Simțeam doar o compătimire livrescă pentru suferința lor și nu puteam bănui ce Îi aștepta.” Putem presupune că, după ce a declarat În Caiete „Metafizic, sunt evreu”, s-a gândit că-și poate permite o afirmație cu care unii evrei, știuți pentru umorul lor dulce-amărui și autocritica sarcastică, ar fi de acord. Faptul că se juca cu negativismul, că juca feste lumii Întregi și sie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lumi, nu mai putem schimba nimic.” Preluând de la poetul catolic maghiar János Pilinszky calificarea de „scandal”, Imre Kertész nu ezită s-o circumscrie contextului cultural și istoric: „Auschwitzul a avut loc În cultura creștină și constituie astfel, pentru un spirit metafizic, o rană deschisă”. Laureatul și-a exprimat bucuria particulară de a vorbi În limba maghiară, amintind că s-a născut la Budapesta, Într-o familie evreiască, mama fiind originară din Cluj (!), iar tatăl de lângă Balaton. Bunicii, deși religioși, Își schimbaseră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Morți vii Stafii în urlete surpate de nebuni. O, Doamne, unde ești?! De ce n-aprinzi minuni Minuni cerești? O, Doamne unde ești? Din nepătruns Nici-un răspuns Pitești, Pitești Pitești. Explicația acestor fapte nu putea să fie decât una pe plan metafizic; păcătuise de neiertat neamul românesc: o mică parte, direct, criminalii, iar ceilalți, cei mulți, prin pasivitate față de uciderea elitei care trebuia săi conducă destinele în timpul furtunii deslănțuite peste lume. Acum pentru restabilirea echilibrului moral trebuia o anumită cantitate de jertfă-suferință
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
titlul ce trimite, poate oarecum forțat, la noțiunea-cheie a lui Anaximandru, Apeiron, volumul de debut apărut în 1971 trădează fascinația pentru fața nevăzută a lucrurilor, pentru starea primordială a ființei. Blagian ca mai toți poeții de la „Echinox”, dar fără vocația metafizică a maestrului, F. evocă nevroza de adaptare a tânărului de la țară, senzual și frust, confruntat cu spațiul citadin alienant. Dacă nostalgia rurală, a fabulosului pământ natal identificat drept Țară a Nordului rămâne un reper constant al versurilor, poetul, care nu
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
în românește din poezia lui Vasko Popa, Adam Puslojić ș.a. De la volumul de debut până la Terapia muncii (1981), limbajul liric al lui F. se radicalizează progresiv, evoluând programatic în favoarea unei poezii-document, eliberată de metafora somptuoasă și de complexul marilor teme metafizice, ostentativ abordate, ca un blazon obligatoriu al profunzimii și al sensibilității poetice. Poetul se desparte de retorismul primelor sale cărți și chiar de ceea ce reprezenta acolo una dintre coordonatele fundamentale ale universului său liric, senzualitatea eruptivă a imaginii. El încetează
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
Le Monde homérique, 1934, Le Problème homérique, 1935 -, pentru a degaja conceptul esențial de protofilosofie. Este vorba de etapa premergătoare cristalizării filosofiei ca știință, când anticii, căutând să-și explice fenomenele naturale, au formulat o imagine nesistematizată, lipsită de deschidere metafizică, despre lume. Cercetarea primelor poeme epice ca sursă de înțelepciune contribuie la o mai bună înțelegere a evoluției filosofiei grecești. Limbajul filosofic s-a format prin conferirea unor noi sensuri termenilor deja utilizați de Homer, cum ar fi aér, áither
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
Știri despre mine. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Noduri și semne”, „Convorbiri literare”, „Revue roumaine”, „Art-Panorama”, „Dialog”, „Flacăra”, „Poesis”. Cartea de debut este inegală, arborând poze, tonalități și limbaje diverse: de la baladescul cu modulații folclorice sau argotice la poezia conceptuală, metafizică, de la poza ludică la cea livrescă, artificială, de la poezia cotidianului la poezia vizionară, intens metaforică și alegorică. Surprinde frecvența termenului neologic, din sfera limbajului tehnic și științific: „sunt filament de wolfram într-un tub de sticlă vidat/ mâinile mele sunt
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
Singurătate și destin (1991), Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței (1991), Constantin Noica, Introducere la miracolul eminescian (1992), ca și versiunea, reîntregită, după manuscrisul original, cu capitole absente în prima tipărire din Despărțirea de Goethe (2000) sau cea a Neliniștii metafizice de Nae Ionescu - au fost în mod explicit înfăptuiri de etapă în perspectiva unor ediții complete din scrierile acestor creatori; primele volume ale seriei Nae Ionescu, Opere au și fost tipărite (1999-2002). Investigând temeinic arhive publice sau private - un revelator
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
colaborare cu Gabriel Liiceanu), Introducere la bunătatea timpului nostru, București, 1992 (în colaborare cu Gabriel Liiceanu), Semnele Minervei, București, 1994, Între suflet și spirit, București, 1996, Echilibrul spiritual, pref. edit., București, 1998, Despărțirea de Goethe, București, 2000; Grigore Popa, Jurnal metafizic, postfața edit., București, 1998, Pentru tine, Sfântă Transilvanie (Poezii), București, 1998; C. Rădulescu-Motru, Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă și destin, pref. edit., București, 1999, Publicistică politică, pref. edit., București, 2002, Caracter și destin. Conferințe la radio. 1930-1943, pref. edit
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
sunt adesea, ca și la Tudor Arghezi, înnobilate artistic. Dacă prima carte conținea in nuce toate posibilitățile lirice ale lui G., poemele din La poarta din urmă atestă o maturitate remarcată de multe voci ale criticii literare a vremii. Fiorul metafizic predomină aici, puterea implacabilă a autorității divine este deopotrivă contestată și acceptată, atracția și opoziția contrariilor există atât la nivelul umanului, cât și în celesta entitate definită generic cu numele divinității: „Sunt doi, cei doi/ Din visul și bătrânul meu
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
protagonistului acestuia, Victor Petrini), interpretat ca fiind nu doar un „roman despre obsedantul deceniu”, ci o operă cu o tematică ontologică, cognitivă și morală care transcende prin semnificațiile sale momentul social-istoric vizat în primă instanță, un roman existențial, cu dimensiune metafizică, cu trimitere la chestiuni dintre cele mai neliniștitoare pentru condiția umană. Volumele Fănuș Neagu și Eugen Simion - ambele editate în 2001 - sunt consistente micromonografii critice cu destinație didactică, întocmite conform uzanțelor impuse editorial. În Căruța lui Moromete (2001) sunt adunate
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
padini ară.” Cartea se încheie cu unul dintre poemele cele mai semnificative, Dor, al cărui mesaj, ultim cuvânt, se impune premonitoriu: „Sunt singur și dibui orbește. Doamne, / și România - pe unde mai este?” Evoluția poeziei lui G. conturează un itinerar metafizic care, ca și la Tudor Arghezi sau la V. Voiculescu, devine esențial la vremea senectuții. SCRIERI: Țara Demiurgului, București, 1942; Poeme pentru cruciați, București, 1943; Poeme pentru frații mei, München, 1953; Pete de lumină, Salamanca, 1980; Coasta soarelui, Salamanca, 1982
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
valul de cerneală democratică devine În mod paradoxal refugiul consistenței artei.” Cu alte cuvinte, În simpla posibilitate de a scrie orice - care reprezintă de fapt libertatea - stă și „refugiul consistenței artei”, eventualitatea ca ea, arta scriiturii, să cuprindă un sîmbure metafizic, ceva din specia eternității. Sau adevărul. Jacques Rancière nu e teoretician literar și poate tocmai de aceea cărțile lui despre literatură reușesc mai bine. Pe de o parte, din afară, contradicțiile literaturii pot fi formulate cu mai multă relevanță. Pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și inconveniente. El sfidează În primul rînd, am mai spus-o, ierarhiile ideologice fundamentale ale culturii europene, În eventualitatea că ele ar fi grecești și mai apoi germane. El nu ține seama apoi de exigențele pe care o anume gîndire metafizică ce a impregnat mințile europenilor le are față de orice limbaj omenesc și nici de satisfacerea nevoii unor indivizi de a primi revelația propriei excelențe prin invitații inițiatice făcute de maeștri. De aceea gînditorii francezi numiți mai sus au devenit mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau, dimpotrivă, tematizată ca sursa unei fascinații meduzante cum face Paul Virilio. Poți saluta delocalizarea, imaginația ta poate urca În spirale către eterul marilor cuvinte, În deliruri poetice, poți plonja Într-o Matrice SF, sau, dimpotrivă, de pe poziții esențialmente moral/metafizice, poți arăta cît de nocivă este ea (să ne gîndim la critica spațiului de la Heidegger sau Lévinas). În orice caz, este limpede că „postmodernitatea” dedusă din metanarațiunea marxistă este o hipermodernitate care autorizează toate ficțiunile teoretice, produse de găsit deja
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]