6,725 matches
-
câteodată Că au trecut doar două sărbători Iar cea de-a treiaăașteaptă. E iarnă iar și te-am iertat E timpul dintre ani, e noapte, E timpul care a plecat, E timpul care ne desparte! SUNT Sunt ultimul semn de mirare Caut răsăritul și fug de apusă Sunt ca o sală de-așteptare Am spus tot ce aveam de spus. Sunt ultimul tren care pleacă Caut un loc unde să poposesc, Dar caut de-o viață întreagă Am obositănu pot să
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
ajuns firesc oăoarecare. Pierdută fac din focurile stinse Cenușa ce se transformă în pulbere amară Amestecată-n vorbele aprinse Și în tăcerea care o să doară. În focurile ce se-aprind în mare Am regăsit norocul, nenorocă Apusul mă cuprinde a mirare Blestemului de-a arde fără foc. TĂCUTA TĂCERE Tresar tăcutele tăceri timide, Știutele,șoptite șuvoaie se ascund Torentele spre focuri se întind Suflet de piatră ce sapă în firide. Ascult acolo comori ce am pierdut Pe timpul ce-am trecut prezent
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
păși printre ruini. În timpul gol și fără maluri Voi eșua chiar lângă mal Și lacrimile-n multe valuri Vor fi nimicitorul val! DE CE OARE?! Așează-te în palma dreaptă Să nu mă pierd în gesturi inutil Să nu mai fiu mirarea ce așteaptă Să mă strecor în litere, subtil. Mai stai puțin în clipele uitate Aud un ritm de marș funebru Să-mi știu păcatele iertate Și umbrele să nu-mi mai fie Ănegru! Blestemul e rostit, s-a împlinit Când
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
uitare Tăcuta-ntoarcere la mal Alung cu gândul, uit uitare Zâmbesc si zbor, purtată de un val. SINE NOMINE IV Necioplite vorbele îmi par În stânca născocită în uitare Și-mi fac din dragoste altar Și mă cuprinde viața a mirare. Flăcări ce ard fără culoare Și vise ce mă-nvăluie în noapte, Mă-nlănțuie în dansul a zburare Strivesc durerile șoptit, în șoapte. Iubesc nemărginit, iubesc! Aripi răsar și apoi zbor Și știu trăiri să retrăiesc Mă definesc grăbit, ușor. DESPĂRȚIRE
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
supermagazin? Munca noastră la Envirosell constă foarte mult în identificarea diferențelor dintre cumpărători, încercând să identificăm tipuri și să trasăm reguli generale, care să fie utile detailiștilor și altor oameni care se ocupă de spațiul de cumpărare. Nu este de mirare că într-o lume în care „bărbații sunt de pe Marte, iar femeile de pe Venus” suntem foarte atenți la modul diferit în care se comportă bărbații și femeile în magazine. Unele diferențe sunt în concordanță cu așteptările noastre - femeile sunt pricepute
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
bărbatul plătește. Mai ales când un bărbat și o femeie fac cumpărături împreună, el întotdeauna ține morțiș să scoată teancul de bancnote, pentru ca nu cumva casierul să creadă că femeia e cea care aduce pâinea în casă. Nu este de mirare că, în general, comercianții îi numesc pe bărbați purtători de portofele. Sau, cum spune înțelepciunea „populară”, vinde femeii de lângă bărbat. Pentru că, deși bărbaților nu le place să facă ei înșiși cumpărăturile, experiența de a plăti li se pare palpitantă. Asta
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
extraordinare - niciodată nu știi dacă ești într-un parc de distracții sau într-un magazin, deși bănuiesc că asta este și ideea. Trebuie să fie amuzant să visezi cu ochii deschiși cu toate invențiile acelea năstrușnice. Deci nu este de mirare că toată lumea este atrasă de astfel de magazine. Din nefericire, aceste magazine se ocupă de un segment de piață care este deja în declin. În anul 2025, după datele ultimului recensământ, numărul persoanelor peste 65 de ani va crește cu
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
fi sub ochii părințior din când în când, ar rezolva problema și ar fi suficient. Ikea este celebră pentru locul de joacă pentru copii, cu avalanșa de mingi de plastic colorate, care au devenit deja emblema magazinului. Nu este de mirare că un lanț de magazine suedez are întâietate în acest domeniu: europenii sunt mai puțin paranoici în privința siguranței copiilor și au curajul să-i lase în grija personalului în timp ce fac cumpărături. Acum câțiva ani s-a făcut mare tapaj în
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
scepticism sănătos care trebuie rezolvat înainte de a cumpăra ceva. Avem nevoie ca nivelul de încredere într-un produs și în valoarea lui să fie construit pe contact direct și nu pe reclame TV sau pe ce spune lumea. Este de mirare cât de puțin înțeleg unele magazine acest lucru banal. Am făcut multe studii la puncte de desfacere a calculatoarelor și de fiecare dată observăm același lucru: sunt standuri mari cu imprimante, dar numai câteva dintre ele sunt, gata să fie
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
mișcări le-a dat mai mult relief. A procedat apoi la combinarea acestor mișcări, după combinațiile de note pe care le auzea și citea. De aceea și-a format o idee clară: știe tot ce conțin acestea. Mai e de mirare că poate să figureze acest ansamblu de mișcări cu ajutorul semnelor? Unui om care n-a dat atenție reacțiilor elementare pe care le determină în mintea sa sunetele izolate sau combinațiile simple de sunete îi va fi mult mai greu să
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
rolul acestora doar accesoriu și complementar, mă ajută ei să-mi precizez și să-mi completez amintirile, dar cu condiția ca ele să fi revenit mai întîi 10, adică să le fi păstrat în minte? Dar11 nu e nimic de mirare aici. Nu e de ajuns ca eu să fi asistat sau participat la o scenă la care alți oameni au fost spectatori sau actori pentru ca, mai tîrziu, cînd o vor evoca în prezența mea, cînd vor reconstitui 12 bucată cu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
exprimă sau au scris în acea limbă. Asta din cauză că nu mai avem suficientă forță ca să rămînem în raport și cu acest grup, și cu altele de care, fără îndoială, sîntem legați mai strîns și mai actual. Nu e așadar de mirare că aceste amintiri și numai ele dispar. Ele formează un sistem independent, fiind amintirile aceluiași grup, legate și, într-un fel, sprijinite una de alta, iar acest grup se distinge net de toate celelalte, încît putem, în același timp, să
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
peste el, și că, revăzîndu-i, arăta o bucurie care nu mai era una de copil. Dacă m-am mutat dintr-un oraș în altul, locuitorii celui din urmă nu știau de unde veneam, dar, înainte să mă adaptez la noul mediu, mirarea, curiozitatea, ignoranța mea au fost, cu siguranță, sesizate de o parte a grupului. Aceste urme abia vizibile ale unor evenimente fără prea mare importanță pentru mediul însuși nu au reținut decît puțin timp atenția acestuia 36. Unii membri le-ar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
punct de vedere asupra memoriei colective, că acest punct de vedere se schimbă în funcție de locul pe care eu îl ocup și că însuși acest loc se schimbă în funcție de relațiile pe care le întrețin cu alte medii. Nu este așadar de mirare că nu toți profită la fel de mult de instrumentul comun. Totuși, dacă încercăm să explicăm această diversitate, revenim tot la o combinație de influențe care sînt, toate, de natură socială. Dintre aceste combinații, unele sînt extrem de complexe. De aceea reapariția lor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Ca urmare, într-un asemenea tablou, chiar și diviziunile care separă țările sînt fapte istorice asemenea celorlalte. Totul se află așadar pe același plan. Lumea istorică este ca un ocean în care se varsă toate istoriile parțiale. Nu e de mirare că, încă de la originea istoriei și apoi în toate epocile, s-a urmărit scrierea de istorii universale. Este orientarea naturală a spiritului istoric. Aceasta este panta fatală pe care ar fi antrenat orice istoric dacă n-ar fi reținut în cadrul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a timpului, de către reprezentarea latentă a unui mediu cu totul uniform, foarte apropiată de reprezentarea spațiului, chiar dacă nu se confundă cu aceasta. Se spune că orice om este în mod natural un geometru de vreme ce trăiește în spațiu. Nu e de mirare deci că oamenii, atunci cînd se gîndesc la timp făcînd abstracție de evenimentele particulare care ies în evidență în desfășurarea conștiințelor individuale, își reprezintă un mediu omogen asemănător spațiului geometric. Ar avea însă memoria noastră vreun control asupra timpului înțeles
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
adaptate unul la altul printr-o convenție stabilită între grupuri. Toate divizează timpul mare în același mod deoarece toate moștenesc, în această privință, aceeași tradiție. De altfel, diviziunea tradițională a duratei se acordă cursului naturii și faptul nu este de mirare, căci ea a fost stabilită de oameni care observau cursul aștrilor și al soarelui. Cum viața tuturor grupurilor se desfășoară în aceleași condiții 120 astronomice, toate pot constata că ritmul timpului social și alternanța fenomenelor naturale se adaptează bine între
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
el însuși, adică să rămînă același, în aceleași locuri, pe aceleași amplasamente, e firesc ca grupul și membrii săi, replasîndu-se în fapt sau în gînd în aceste locuri, să reconstituie lumea valorilor în cadrul format de acestea. Nu e nimic de mirare în faptul că amintirile unui grup religios sînt retrezite de vederea anumitor locuri, am-plasamente și dispuneri ale obiectelor. Separația esențială pentru astfel de societăți, între lumea sacră și cea profană, se realizează material în spațiu. Cînd intră într-o biserică
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
flușturatici cum eram, am abandonat repede ideea de a căuta un răspuns întrebării. După ani și ani, când - de unul singur - am ajuns acolo, am avut impresia că mă aflu în fața unui castel medieval. Și nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că minunea se cheamă „Castelul Grecilor”. Mare păcat că acum se văd urmele lăsate de cei care au fost cazați acolo - permanent sau sezonier - ca lucrători ai nesfârșitelor vii din împrejurimi. Am să încerc totuși să-ți
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de această definiție constă în faptul că factorii implicați în producerea unui simplu enunț sunt a priori foarte diverși: de la aspectul fiziologic al emiterii de sunete până la mediul material și social, trecând prin motivațiile psihologice ale partenerilor comunicării. Este de mirare că lingviștii și-au luat au asemenea obiect de cercetare: dacă actul enunțării este un eveniment unic, realizat în circumstanțe unice, de ce ar constitui el obiectul de interes al lingvisticii care, prin definiție, studiază limba ca sistem, independent de enunțurile
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
explicită: "O, suflet fără milă, m-ai înțeles prea bine"68. La fel, în Bajazet (V, 4) Roxane, adresându-i-se lui Bajazet, trece de la dumneavoastră la tu în momentul în care își schimbă atitudinea: ROXANE: Dar mare-mi e mirarea, drept prețuire, Drept plată de iubire, de bizuire, Atâta vreme, printr-un vicleșug tăcut, Că dragoste-mi purtați, v-ați prefăcut. BAJAZET: Cine? eu, Doamnă? ROXANE: Da, chiar tu. Și ai voință Să negi disprețul de n-aș avea știință
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de limba română, strigând „pis-pis”, dumnealui nici nu a întors capul. Nici când l-am întrebat, pe cel mai prietenos ton, „Ce mai faci tu, bre pisoi?” nu a reacționat pozitiv. Ba chiar i-am citit în priviri o mare mirare: „Ce-o mai fi vrând și ăsta cu limba lui păsărească?”. Numai atunci când îi vorbesc pe franțuzește am succes. Când îl invit - „Bubu, vien là” - îmi răspunde, dar în limba lui maternă: „Miau!” Dar un „miau” mai subțirel și mai
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
ești pompier sau infanterist nu mai are importanță. Sari ca ars din pat și te echipezi cât ai zice pește. În cazul de față, apă. Și ieși la interval. Când au ieșit la interval, pompierii noștri au văzut, cu mare mirare, că și apa făcuse același lucru: ieșise și ea la interval. Ba chiar se strecura și pe sub paturi. Derutați, militarii-pompieri au așteptat comenzile superiorilor. Care nu au întârziat prea mult: - Ostași, suntem inundați! Același mesaj fusese transmis și comandantului: - Domnule
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
a înălțat acea construcție pășteau acolo capre. Desigur, alte capre și altă iarbă... Bucuria acestei vizite mi-a fost împlinită și de descoperirea florilor mele preferate, pe care le adunam din fâneța din fața satului Dancu, pe vremea copilăriei: sânzienele. Spre mirarea mea, le văd cocoțate chiar și pe zidurile fortăreței. Sânziene galben-aurii și sân- ziene albe. AVENTURĂ PE MASIVUL CENTRAL Mai am un obicei: atunci când mă aflu într-o colectivitate cu mai mulți oameni necunoscuți, pun ochii pe câte unul, care
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
de complementaritate, interdependență chiar, cu credința. E o caracteristică a spațiului spiritual creștin ortodox. În ortodoxie libertatea nu poate fi înțeleasă în afara credinței, tot așa cum credința nu poate fi concepută decât ca rezultat al libertății absolute. Astfel, nu e de mirare de ce Steinhardt îl citează pe Kierkegaard mai des decât pe oricine altcineva: "Opusul păcatului nu e virtutea, ci e libertatea". Ce elogiu mai frumos poate fi adus libertății decât aceste cuvinte. Poate cele ale lui Dostoievski "Libertatea, iată formula omului
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]