6,868 matches
-
tipicei toamne renane, lungi și blânde. Răspunsul nu a întârziat. Diplomatul își exprima satisfacția de a ne fi făcut fericiți, speranța că și în România, conform legii dominoului, dictatura comunistă se va prăbuși, precum și, ciudat, ca o notă de subsol, mirarea că a primit o scrisoare de mulțumire. Decembrie 1989 ne-a găsit pe toți împreună în noua noastră locuință. Cifrele fabuloase ale morților și răniților din Timișoara, groaza că sora mea, prietenii și mătușa ar fi putut să se numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
femeie în nici un fel. Ceea ce nu înseamnă că aș fi fost băiețoasă, ci mai degrabă îmi trăiam pe atunci feminitatea în deplină inconștiență, uneori ca o plantă, alteori ca un animal, cum numai la vârsta aceea e cu putință, în ciuda mirărilor pe care le-ar putea trezi afirmația în această epocă hipersexualizată. Cu toate acestea, o anumită revoltă față de propriul gen mi-a fost mereu caracteristică, deși nu-i pot localiza cu precizie sursa. Poate să fi fost de vină patriarhatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a nu merge la serviciu. Nu-i venea să creadă că este acasă. S-a putut trezi târziu, nu la cântatul cocoșilor, când cerul abia se mijea sub lumina roșiatică a răsăritului de soare. Ieșise în curte și privea cu mirare florile din fața casei, proaspete, pline de sănătate și culoare. Orânduite de mama sa, potrivit perioadei în care trebuiau să înflorească, păreau a fi aliniate după o regulă foarte strictă, ce nu se încălca în nicio primăvară. Erau ronduri ovale, pătrate
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
foarte importantă pentru că ne pregătește pentru școală, ca să ne fie mai ușor să devenim elevi silitori. Da, ai dreptate... Dacă eram fată, sigur mi-aș fi ales această meserie. Întoarse capul și se uită pe fereastră. Mare i-a fost mirarea când a văzut într-un sat, de la marginea pădurii, la porți, mese încărcate cu legume și fructe: cartofi, roșii, ceapă, varză, prune, mere și altele, aranjate frumos în coșuri și săculeți . Mașina circula cu viteză redusă și atunci îndrăzni s-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mă scutur tot de râs și asta o irită și mai tare pe dna Stroeve: — Parcă ți-ar plăcea să te faci de râs, zise ea. Ochii lui rotunzi se făcură și mai rotunzi și fruntea i se încruntă de mirare și spaimă că ea s-a supărat: — Iubito, te-am necăjit cumva? Nu mai iau alte purgative. Am luat doar pentru că mă supăra bila. Duc o viață sedentară, nu fac destulă mișcare. De trei zile nu mai avusesem... — Pentru numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Pe de altă parte, pe Strickland nu-l înțelegeam absolut deloc. Mi-am scormonit creierii, dar degeaba, nu găseam nici un fel de motivație pentru o acțiune atât de contrarie imaginii pe care mi-o făcusem despre el. Nu era de mirare nepăsarea împietrită cu care trădase încrederea prietenilor lui și nici lipsa de șovăială în satisfacerea unui capriciu pe socoteala chinurilor și mizeriei altuia. Așa ceva îi stătea în caracter. Era un om lipsit total de orice noțiune de gratitudine. Nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să coboare scările și să ne surprindă, i-am răsturnat capul și mi-am lipit lacom buzele de gura ei. În sărutarea aceea am descoperit o țară nouă, minunată, din altă planetă, pe care, anexînd-o, m-am simțit stăpânul universului. Mirarea mirărilor: în loc să reacționeze violent, așa cum mă așteptam, Mihaela se părăsi toată în voia mea. Nu scoase nici un cuvânt, nu făcu măcar un gest de împotrivire. Când i-am dat drumul, mi-a fost frică să nu se prăbușească fără suflare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
coboare scările și să ne surprindă, i-am răsturnat capul și mi-am lipit lacom buzele de gura ei. În sărutarea aceea am descoperit o țară nouă, minunată, din altă planetă, pe care, anexînd-o, m-am simțit stăpânul universului. Mirarea mirărilor: în loc să reacționeze violent, așa cum mă așteptam, Mihaela se părăsi toată în voia mea. Nu scoase nici un cuvânt, nu făcu măcar un gest de împotrivire. Când i-am dat drumul, mi-a fost frică să nu se prăbușească fără suflare. Avu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Țara Soa-relui-Răsare unde stătuse câțiva ani. În casă se făcuse cald. Am ieșit în curte și ne-am așezat la umbra teiului. Acolo Coleșiu ne așternu masa și ne ospăta împărătește. Într-un timp, când proprietarul lipsea, mi-am exprimat mirarea că el face atâtea cheltuieli. ― O, nu-l cunoști, mi-a explicat atașatul, în fiecare seară ne pune masa, deși nu-i plătim decât chiria. La început făceam rezerve: asta merge o dată, de două ori, dar nu așa ― la infinit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a sesizat intenția gazdei și a zburat iarăși oprindu-se de astă-dată pe pervazul ferestrei. ― Vai, pleacă... ne părăsește, strigă Mihaela, cu sufletul la gură. Trebuia să închidem geamul. Dar cinteza nu se gândea să, fugă, ci, spre marea noastră mirare, ateriză de astă-dată chiar pe coșulețul cu pâine și începu să-și înfigă docul în miezul pufos. Ne uitam la ea încremeniți, fără a clipi din ochi, până când s-a hotărât să-și schimbe locul și a zburat pe șifonier
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Și Mihaela părea că se bucură, surâdea mereu și își plimba fără satur ochii incandescenți pe decorul rural, dar nu spunea nimic. M-aș fi bucurat dacă participa mai mult la propria-i nuntă. După slujba religioasă, mare îi fu mirarea când veniră să ne facă urări foștii mansardiști, cu Iliuță în frunte. Charlot, încă treaz, mă bătu pe umăr, cu superioritate: ― Bănuiam că nu-i lucru curat cu mutatul. Va să zică, la mijloc era tot... contesa. Tot așa, bătrânul Coleșiu, beat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe arșița cea mai mare, ghetre albe, monoclu cu șnur și baston de trestie ou miner de ivoriu. De când îl știu exala din făptura lui o ușoară mireasmă de paciuli. Când Mihaela îl zări, i-am surprins pe față o mirare, ceea oe însemna că i-a făcut o bună impresie. Nu-i vorbă, și tata o plăcu de la prima vedere. O sărută părintește pe frunte, apoi mă bătu pe umăr cu un gest ștrengăresc: ― Haiducule, n-ai avut gust prost
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Răspunse fără glas, dând negativ din cap. ― Te rog să fii cât se poate de sinceră. ― Nu! (Cuvîntul părea turnat în bronz.) ― Foarte bine. Atunci până la pronunțarea sentinței ai să locuiești în casa noastră... ― Aici? (Pe fața ei poposiră semnele mirării și întrebării.) ― N-am spus aici, am spus în casa unde trebuia să ne mutăm și care e gata cu reparațiile. ― Prefer să mă duc la soră-mea. (O replică reținută a mîndriei.) ― Te rog foarte mult să faci așa cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o stare materială destul de bună, s-o pun la adăpost de orice nevoi. Și ca să te convingi că nu pălăvrăgesc verzi și uscate, află că am trecut casa pe numele ei. ― Ai făcut într-adevăr asta? mă întrebă ea numai mirare. ― De ce nu? Peste câteva zile actul de proprietate, autentificat și transcris, va fi predat sorei dumitale. (Mihaelei îi spusesem că era deja făcut; o nevinovată minciună pe cât de necesară pe atât de inofensivă.) ― Și tu rămâi aici mai departe să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
putut să-i răspund? Și mai înainte de toate ― ce știam? Am ridicat din umeri fără să articulez un cuvânt. ― Sărmana! Ar fi meritat o soartă mai bună! Cecilia rostise vorbele astea de compătimire? M-am uitat la ea surprins. Altă mirare: pe fața ei de marmură lunecau câteva boabe de lacrimi la vale. ― Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era construită din marmură, decât numai pe dinafară. În piept avea inimă și simțire care o făceau să sufere. Vestea îi străbătuse
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iertați: pentru ce e nevoie de două morminte? ― Am spus două morminte? ― Da, v-am auzit cu urechile mele. ― Nu-i nimic. Lăsăm și două. Ce-are a face? Mda, avea dreptate băiatul. De ce comandasem cavoul cu două morminte? Mare mirare! Dar ce importanță avea faptul? În tot cazul, nu se construiește un cavou pentru o singură persoană, el trebuie să adăpostească o întreagă familie sau măcar o pereche... Ducă-se la naiba. Am luat-o agale, în sens contrar, pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu fața spre poarta Raiului. Profitând de avantajele perioadei de belșug, înainte ca oamenii să se dezmeticească, profesorul Angelo a dat în judecată conducerea orașului, pe motiv că nu e dispusă să satisfacă necesitățile legitime ale locuitorilor. Și, spre marea mirare a notabilităților, cu sprijinul nedisimulat al presei, sentința i-a atribuit o mulțime de sălbăticiuni și cuștile aferente. Din clipa aceea, afacerea a înflorit - în timpul războiului, mulți tânjeau să fie acolo, astfel încât Grădina Zoologică a devenit ultima stație a cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
întâmplare, găina pe ascuns și cel mai mult m-a șocat faptul că, după intervenția mea, nu a mai rămas în viață nici una. Așadar, din uvertură lipseau tocmai cele ce ar fi constituit circumstanțele unei copilării obișnuite. Bucuria descoperirilor, a mirărilor, a misterelor. De pildă, să aprinzi în septembrie frunzele îngălbenite ale nucilor de pe malul lacului cu o lupă dezgropată din adâncul vreunui sertar prăfuit. Sau să developezi, în niște soluții puturoase, de unul singur, imaginea latentă, ca apoi să observi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-ți călătorești aripile, Vântule? a întrebat Zeul șoaptelor. Noi am primit plângere din partea tuturor florilor de pe pământ, dar nu știm ce să facem și cum să facem... -Tu ești Zeul șoaptelor, iar tu Zâna florilor! Nu este așa? întrebă cu mirare Vântul. Din câte am auzit pe tărâmurile pe unde am umblat, această situație nu este pentru voi. -Dar pentru cine? întrebă precipitată Zâna florilor. -Am auzit că împotriva tuturor copiilor, care nu cunosc prevederile Almanahului celor șapte ani, unde sunt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a culcat și el. În vis s-a întâlnit cu omul lepros, care se chinuia de data asta să urce niște scări. Imediat ce l-a văzut Norocel l-a ajutat și au reușit amândoi să ajungă sus unde era, spre mirarea lui, un loc nespus de frumos, o pajiște plină cu iarbă și copaci, cu multe păsări și iarba plină cu flori într-o gamă variată de culori. După ce umblă într-o scorbură a unui copac, omul lepros scoase de acolo
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a aruncat un suman. Și așa i-a apărut o cocoașă de toată frumusețea. În mâini a rostuit un toiag noduros și îndoit, apoi și-a continuat drumul printre spini de salcâm și mulți ciulini. Nu mică i-a fost mirarea când a zărit printre ramurile de salcâm vârful unei colibe. A dat ocol unui gard drămuit din vreascuri de carpen și a ajuns în fața unei plase din ramuri de mesteacăn care ținea loc de poartă legată de gard cu o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe ei, dar cu o condiție; tu vei răspunde de ei. -Asta va fi ultima ta problemă, a zis cu nepăsare Buburuza. Până plecăm ar trebui să te ocupi de Trotinel. -Ce să-i fac lui Trotinel? a întrebat cu mirare Căiță. -Să-i dai iarba fiarelor. -Pe aici nu se găsește. -M-am gândit să-i dăm atunci când vom ajunge pe Tărâmul târâtoarelor mai precis la Hârtopul șerpilor pentru că pe acolo vom trece mai întâi, zise Buburuza. -Până atunci trebuie să-l
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dacă nu ești cu nimeni, cum ai ajuns pe tărâmul meu? Eu sunt Regele șerpilor și cât vezi cu ochii tot este teritoriul meu. -A! Înseamnă că sunt la Hârtopul șerpilor și tu ..... Tu ești Dardailă! Zise Stup cu mare mirare. Deci stau de vorbă cu Marele Dardailă. -Exact. Acum dacă ai aflat cine sunt, spune-mi cum ai ajuns aici? -Așa, de unul singur. Încearcă numai și te convinge, i-a zis Stup după ce a primit îndemnul lui Căiță să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
câțiva ani am revenit. Spre surprinderea mea, începând cu priporul lui Pusoacă pădurea nu mai exista. Incredibil dar adevărat. În locul pădurii am găsit niște tufe și foarte multe buruieni. Momentul m-a copleșit, încercându-mi diferite sentimente, printre care de mirare, de întrebare, de deznădejde, de tristețe. Dar nu avea cine să mi răspundă la întrebare, din cauza răutății existente pe pământ, a nepăsării față de viitor și în final a inconștienței omului. A doua zi, când am revenit la Onești, cu multă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nevoie de făcut o remarcă. Este curios cum de cineva poate să scoată la iveală, cu atâta ușurință, astfel de cuvinte, toate îndelung căutate și încărcate așa de puternic, atât de filosofie, cât și de poezie. Lucrul acesta este de mirare și ar putea face gelos și pe cel mai înzestrat dintre poeți. Dar acestea sunt doar considerațiile mele proprii, așa încât să nu mă îndepărtez prea mult de la firul povestirii. Iată continuarea: „Există femei pe lume într-atât de frumoase și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]