5,831 matches
-
edificatoare pentru ideea unei iminente răsturnări a regimului. Atunci când nu mai simte nevoia să plaseze ideologia în scenarii epice, L. o prezintă direct. Cuvânt despre Transilvania (1982), carte repede retrasă de pe piață, este o colecție de eseuri tributare doctrinei naționalismului mistic, cu îngroșate note polemice antirevizioniste. Culegerea este structurată în patru părți: Rapsodie transilvană, pledoarie exaltată pentru arhaicitatea ținutului, Meleaguri natale, un soi de imn glorificând influența civilizatoare a socialismului, Patriotismul - o necesitate vitală, un manifest împotriva revizionismului, și Cuvânt despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
subiectul unui respect marcat de superstiție. Fără îndoială că atracția lumii necunoscute a făcut din oameni să respecte în mod deosebit apa, mai ales cea potabilă. Preoții, divini și gânditori, au atribuit izvoarelor un caracter mai mult sau mai puțin mistic și religios; ca urmare a acestui fapt ele au fost protejate pentru a nu fi profanate. Actuala legislație a luat locul venerației, mai ales pentru perimetrele de protecție. Caracterul sacru și mistic al izvoarelor este în mod particular marcat pentru
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
izvoarelor un caracter mai mult sau mai puțin mistic și religios; ca urmare a acestui fapt ele au fost protejate pentru a nu fi profanate. Actuala legislație a luat locul venerației, mai ales pentru perimetrele de protecție. Caracterul sacru și mistic al izvoarelor este în mod particular marcat pentru apele care au virtuți curative. În primul rând ele au fost consacrate unor divinități. Terapeutica hidrominerală este extrem de veche, ea fiind exploatată pentru prima dată în apropierea orașului Forli (Italia). În acest
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
scurt timp după secolul I d.Hr. și este definit ca „Zeul al cărui nume este binecuvântat În veci”. Reprezentările ni-l arată Înzestrat cu fulger și barbă, trăsături care Îl apropie de Baalshamin, căruia i-ar putea fi o manifestare mistică și spiritualizată. Chiar și epitetele care Îi sunt atribuite acestui zeu Îl apropie de Baalshamin („Stăpân al veșniciei”, „Bun”, „Milostiv”). Există și ipoteze care propun aici recunoașterea lui Yarhibolxe "Yarhibol" ca divinitate antică legată de izvorul oazei. Adevărata identitate a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cetatea și pusese În discuție Însăși lumea zeilor; nici procesele de impietate, cărora le-a căzut victimă Însuși Socrate, nu fuseseră de folos pentru frânarea dezagregării spre care se Îndrepta cetatea. Centrifuge Îndrăznețe erau și unele mișcări religioase cu caracter mistic, ca orficii, sau filozofico-religioase, ca pitagoreicii, și erau implicite În culte ca Misteriile de la Eleusis (subcapitolul 3.4a-c). Deocamdată Aristotel afirma că forma și structura lumii divine nu erau nimic altceva decât o proiecție fantezistă a oamenilor (Politica, 152b, 23-27
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
De aceea, atunci când parabola politică ateniană a Început să coboare, misteriile și-au accentuat perspectiva escatologică, orientându-se În direcția existenței de dincolo de lume și s-au transformat din ce În ce mai mult Într-un cult universalist eliberat de istoria Atenei. b) Calea mistică și critica religiei oficiale Eshatologia și soteriologia misteriilor rămâneau oricum compatibile cu dimensiunile și limitele sistemului politeist. Însă când cetățile și-au atins perioada de maximă Înflorire, religia tradițională a devenit obiectul criticii anumitor mișcări care așezaseră În centrul speculației
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
făceau apel la strâmtorarea provocată de tensiunile sociale și economice. În opoziția lor față de modelul cultural tradițional sau În Încercările de a-l transforma, ele dovedeau o aspirație spre depășirea condiției umane și o tendință care se poate numi generic mistică. Refuzul lor lovea universul mitologic și cosmologia lui, Înlocuite de principii abstracte, ca nèikos și philìa, la Empedocle, sau ca monadele pitagoreicilor. Sau se construia o mitologie alternativă, așa cum au făcut orficii, unde pentru prima dată o cosmogonie nouă era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Își conformeze propria existență. Dacă apoi Empedocle și-a proclamat efectiv propria divinitate, el a fost totuși un personaj izolat, așa cum marginale din punct de vedere cultural și geografic, apar tendințele care Îi invitau pe oameni la străbaterea unei căi mistice pentru soluționarea neliniștii vieții omenești. De fapt, Empedocle a devenit faimos În Sicilia, În timp ce pitagoreismul a cunoscut dezvoltarea lui maximă În Grecia Magna. Una sau mai multe secte, a căror doctrină s-a păstrat gravată pe niște foi subțiri de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumea divină și lumea umană, cât să acționeze asupra omului Însuși și să Îl transforme suficient de mult Încât să treacă peste distanța ireductibilă care Îi separa pe oameni de zei. c) Orfici, pitagoreici și... Tendința de a urma calea mistică pentru a depăși condiția umană, În opoziție mai mult sau mai puțin declarată cu regimul polisului, Își găsește expresia cea mai concretă În orfici, la care pot fi recunoscute caracteristici mistice pronunțate, și În pitagoreici, la care predomină mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
c) Orfici, pitagoreici și... Tendința de a urma calea mistică pentru a depăși condiția umană, În opoziție mai mult sau mai puțin declarată cu regimul polisului, Își găsește expresia cea mai concretă În orfici, la care pot fi recunoscute caracteristici mistice pronunțate, și În pitagoreici, la care predomină mai degrabă o orientare spre asceza filozofico-religioasă. Analogiile profunde care Îi Înrudesc au dat loc unei frecvente folosiri improprii a expresiei „orfico-pitagoreic” pentru indicarea doctrinelor și practicilor care se aseamănă cu acestea. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acesta din urmă nu răspunde unui sistem sau unei structuri organizate, chiar dacă descoperirea papirusului de la Derveni a dezvăluit existența unei Teogonii orfice În jurul căreia se constituise o doctrină. Orfismul este mai degrabă o etichetă prin care se desemnează o mișcare mistică cu contururi estompate și confuze, pe care anticii o cunoșteau doar ca pe un stil de viață „orfic”, orphikòs bios, structurat pe refuzul sacrificiului sângeros, al alimentației pe bază de carne și al faptului de a nu se Înmormânta Înfășurați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Lesbos, sărbătorile trieteriche celebrate de femei În cinstea zeului erau Într-adevăr așezate sub controlul statului. La Milet, o serie de norme publice precise reglementau viața unui confrerii religioase statale care celebra „orgii publice” pentru cetate. Recuperarea dionisismului În orientarea mistică va fi, țn schimb, rodul medierii orfice care Îl Înălțase pe Dionysos ca figură centrală a propriei mitologii grecești și ca principiu al naturii divine a omului. 5. Orientarea crizelor: arta prezicerii viitoruluitc "5. Orientarea crizelor \: arta prezicerii viitorului" Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
obiectul marii tradiții profetice iudaice (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 4, 62, 5). La Roma aceasta era datoria filozofilor, a poeților satirici și a discursurilor pe care tribunii plebei le adresau poporului. La Roma există misterii și o teologie mistică (cf. subcapitolul 4, 2b: Varro), dar nu există mistici, asceți, vizionari, eremiți, nici mulți taumaturgi, nici nu se consemnează mișcări ale unor entuziaști, inspirați de divinitate, care să exalte sărăcia. Virgines Vestae provin din cele mai bune familii și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inspirați de divinitate, care să exalte sărăcia. Virgines Vestae provin din cele mai bune familii și sunt lăudate pentru știința lor (cultuală), dar În comunitatea de fecioare situată În for nu au cultivat, nici stârnit, din câte știm, vreo spiritualitate mistică (Cancik-Lindemaier, 1990b, pp. 1-16). Funcționarii romani consacrați cultului nu erau nici clerici, nici păstori de suflete, nici predicatori, erau doar teologi câteodată; ei nu Îndeplineau nici o misiune kerigmatică și cu atât mai puțin misionară. Nu există martiri romani, iar cei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
există minune sau viciu pe care mitul să nu Îl fi atribuit zeilor. Asemenea povești s-ar putea salva cel mult prin alegoreză. Această critică dovedește superioritatea intelectuală și morală a unui om Învățat și fidel față de stat, raționalist și mistic În același timp. Această critică nu reprezenta o primejdie pentru el, deoarece nici unul dintre miturile pe care le-am amintit nu a fost elaborat direct În cadrul cultelor romane licite; pe de altă parte, ea era În mică măsură eficace chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religiei de stat, nu oferă o „adevărată” imagine a divinității, pentru că aceasta nu are formă omenească, nici sex; dar teologia naturală o poate justifica pe cea politică „printr-o interpretare fizică”. Acestea sunt „misteriile” teologiei lui Varro 4. 3. Teologia mistică a) Ideea de Zeuxe "Zeu" proprie lui Varro este (a) romană, legată de cultele cetății Roma, (b) universală și (c) mistică (așa cum se poate constata În exemplul triadei capitoline). Jupiter Capitolinul, În ce privește imaginea și mitul, este regele tuturor zeilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o poate justifica pe cea politică „printr-o interpretare fizică”. Acestea sunt „misteriile” teologiei lui Varro 4. 3. Teologia mistică a) Ideea de Zeuxe "Zeu" proprie lui Varro este (a) romană, legată de cultele cetății Roma, (b) universală și (c) mistică (așa cum se poate constata În exemplul triadei capitoline). Jupiter Capitolinul, În ce privește imaginea și mitul, este regele tuturor zeilor și al tuturor zeițelor; „semn” al acestui fapt este sceptrul și poziția dominantă pe care o are fortăreața ce se Înalță pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultului capitolin regelui Tarquinius și afirmă că există o relație „teritorială” Între Jupiter și cultele lui Martexe "Marte", Terminusxe "Terminus" și Iuventasxe "Iuventas", deja instalate pe Campitoliu (I frr. 40-42). Acest episod istoric propune un punct de plecare pentru teologia mistică, pentru că Tarquinius era inițiat În misteriile din Samotrace. În acest mod, cultul triadei capitoline dobândește o nouă profunzime geografică, istorică și speculativă. b) Întreagă această concepție istorico-mitologică a lui Varro este apoi transmisă de eruditul și teologul neoplatonic Macrobius (către
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca obiect de cult. Metodele acestui cult și subiectul mitic de care se leagă el motivează tăcerea (adesea expresie a unui refuz) În jurul personajului În documentele mai vechi referitoare la cultul Mamei În Grecia. Ele reflectă o perspectivă de tip mistic sau, În accepția În care folosim acest termen (Sfameni Gasparro, 1985), relativă la un complex mitico-ritual centrat pe o figură divină „În acțiune”, protagonist al unei serii de evenimente dramatice care privesc dispariția/moartea, Întoarcerea/subzistența În moarte și celebrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care se depun vires după sângeroasa consacrare a Gallilor pentru zeiță, un orgastèrion al lui Attis. Este vorba despre un edificiu de cult În care se celebrează riturile sacre (òrgia) În cinstea zeului, rituri care apar caracterizate În sens „mistic”, altfel spus cu aspecte rezervate și În legătură cu istoria divină, chiar dacă nu este posibil să știm dacă erau Înzestrate și cu elementul inițiatic propriu misteriilor. De altfel, misterii ale Cybelei sunt atestate În diferite localități ale lumii grecești Încă din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
literară a Învățăturii dată de la maestru la discipol, structurându-se ca transmitere a unei Înțelepciuni secrete de la tată la fiu, care va fi adoptată mai târziu pentru formularea unui mesaj religios. Într-adevăr, tensiunea pentru atingerea unei cunoașteri de tip mistic, la care nu se poate ajunge prin mijloacele raționale, ci numai prin har și revelație divină, apare ca fiind centrul propulsor al literaturii ermetice de inspirație „filozofică”, cu siguranță mult mai bogată și variată decât reiese din operele rămase, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar, În același timp, el, conform canoanelor henoteismului tipic al sentimentelor religioase ale epocii, poate fi aclamat ca Unicul (IV, 50), poate asuma o dimensiune cosmică amplă și se poate defini ca obiectul suprem al unei experiențe intelectuale de „unire mistică”. Căci spune Aristidis: Și Într-o zi am auzit aceste cuvinte privind retorica și comunicarea cu zeul: intelectul trebuie să se Îndepărteze de ceea ce există și, după ce s-a Îndepărtat, să se unească cu zeul și, după ce s-a unit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pure a intelectului” ca formă privilegiată sau unică a experienței religioase un personaj ca Apollonius din Tyana, care Încheagă În jurul său un Întreg scenariu taumaturgic și divinatoriu, un filozof ca Porphyrios și mediile, hrănite și ele din interese intelectuale și mistice laolaltă, În care s-a format și circula literatura de revelație atribuită lui Hermesxe "Hermes" Trismegistos, care Îi recomandă restrânsului cerc de discipoli, adunat Într-un loc sacru, tocmai să se reculeagă Într-o rugăciune tăcută, unica formă de cult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de idei cu exponenții platonismului din generația precedentă, un sistem propriu și original de gândire, Înrădăcinat, din punct de vedere programatic, pe terenul platonic. Din acesta ne interesează să subliniem aici dimensiunea religioasă, care poate fi definită În termeni de „mistică”, și raporturile ei cu expresiile religiozității tradiționale În ambientul contemporan. Mistica plotiniană se caracterizează prin unii factori specifici, printre care decisiv este fundamentul ei rațional și deschiderea În sens „unitiv”. Tensiunea spre depășirea multiplicității pentru actualizarea „Întoarcerii” spre Primul Principiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care el i-a stat aproape. O asemenea experiență extraordinară și aducătoare de fericire este exprimată, pe urmele lui Platon, În termeni misterici (Enneade, IV, 9, 11). În fața unei utilizări a formulei misterice pentru reprezentarea naturii inexprimabile a extazului mistic se află o importantă atitudine de reținere față de formele devoționale materiale (practici de cult, sacrificii etc.) și Îndeosebi pentru acele forme rituale magice și teurgice la modă În atmosfera contemporană. Dacă, În virtutea noțiunii de „simpatie” universală, de sorginte stoică, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]