8,110 matches
-
Kim In Sen în ale sale principii ciuce, disciplina militară a Viet-minhului Pol Pot adaugă tuturor acestora puternice tușe de naționalism* și de rasism; el vrea să recreeze puternicul regat Angkor, proiect care implică schimbarea mentalității oamenilor și ruperea cu modernitatea. Se începe cu evacuarea orașelor, sursă a corupției. Astfel, în 48 de ore, capitala Phnom Penh este golită de cei trei milioane de locuitori ai săi. Transferul forțat și masiv de popualție este însoțit de mansacrarea soldaților și a responsabililor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ilici Ulianov s-a născut pe 10 aprilie 1870 la Simbirsk, oraș de pe cursul mijlociu al Volgăi. Era al treilea copil al unei familii cu ascendență compozită - germană, suedeză, evreiască și calmucă -, tipică pentru mica intelectualitate rusă, cultivată, adeptă a modernității și în plină ascensiune socială - tatăl, inspector școlar, fusese înnobilat de țar. Elev excelent, inteligent și charismatic, dar solitar și exigent, Vladimir este destinat unui viitor plin de reușite când lucrurile iau brusc o întorsătură fatidică. în 1886, tatăl moare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unite, sub flamura unui antiamericanism care nu mai e stânjenit de nevoia vreunei protecții împotriva stalinismului, beneficiind și mai mult de ostilitatea față de politica Washingtonului, flamură agitată și de o contracultură care contaminează SUA și apare ca un gaj al modernității. Comuniștii mențin cu fermitate noțiunea de „război just”, opunându-se atât contestației Peace and Love, considerată încă plină de exotism, cât și apologiei luptei armate*, așa cum este ea făcută de grupurile de extremă stânga. Chiar și în SUA, aripa radicală
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tinerețe explică unele din trăsăturile sale. Născut în 1893 într-o provincie meridională departe de marile centre urbane, Hunan, căreia îi va păstra accentul destul de greu de înțeles, și într-o familie de țărani, relativ înstăriți dar puțin deschiși la modernitate, el a avut mult de luptat pentru a se face acceptat în rândurile elitei intelectualiste, și chiar în elita comunistă - cea de-a patra soție a sa, Jiang Qing îl ca trata drept „țăran” (tu baozi) pentru gusturile lui culinare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înaintării sub stindardul „socialist” și „democrat”, spre a gâdila, astfel, auzul unei clase muncitoare mai sensibile la argumentele reformiștilor decât la cele ale comuniștilor. în 1895, sociologul Émile Durkheim stabilește o distincție strictă între „socialism” și „comunism”, primul ținând de modernitatea industrială, iar al doilea de arhaica egalitate comunitară. Catalogând însă opera lui Marx ca „socialistă”, el întărește bruiajul operat de acesta între cele două doctrine și prelungit de intelighenția social-democrată - rusul Gheorghi Plehanov sau germanul Karl Kautsky -, în rolul ei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Nathalie Heinich, Être artiste. Les transformations du statut des peintres et des sculpteurs, Klincksieck, Paris, 1996. Autoarea identifică următoarele etape în evoluția statutului artiștilor: de la meșteșug (tipic Evului Mediu) la profesie, consacrată de către academiile artistice, de la profesie la vocație, tipică modernității veacului al XIX-lea, pentru a se ajunge la arta în regim de singularitate în secolul XX. Tehnici și maniere în gravură, volumul datorat lui Florin Stoiciu, nu reprezintă nici un manual, nici un tratat. Iar autorul nu este nici timid, nici
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
se bazeze pe cavalerie și castele, până atunci practic imune în fața unui atac direct, se găseau acum brusc eliminați din poziția dominantă. Două evenimente ilustrează dramatic respectiva schimbare a puterii, care marchează politic și militar sfârșitul Evului Mediu și începutul modernității. Primul: în cursul bătăliilor de la Morgarten din 1315 și Laupen în 1339, armatele compuse din infanteria elvețiană au înfrânt dezastruos cavaleria feudală, demonstrând că infanteriștii, recrutați din rândul oamenilor obișnuiți, erau superiori unei aristocratice și sofisticate armate călare. Al doilea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
asupra celorlalte numai prin forța brută. Nici o națiune care a urmat căile militarismului nu a fost suficient de puternică pentru a rezista în fața opoziției combinate a celorlalte, rezultatul temerii față de puterea sa. Singura națiune care și-a putut menține în modernitate o poziție continuă de preponderență și-a datorat-o unei rare combinații de putere potențială superioară, reputație de putere copleșitoare și frecvență redusă a folosirii acesteia. În consecință, Marea Britanie a fost capabilă, pe de o parte, să se opună oricărei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
foarte înțelept și atent, pentru că aceste chestiuni nu trebuie niciodată neglijate și nu ar trebui să contribuim la obținerea unei puteri atât de mari de către un stat, încât nimeni să nu îndrăznească să-și susțină nici măcar drepturile recunoscute 8. În modernitate, după istoricii și oamenii de stat florentini Rucellai și Guicciardini, Francis Bacon a fost primul care a recunoscut esența balanței de putere prin alianțe în eseul său Of Empire: În primul rând, pentru vecinii lor nu poate fi dată o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sprijin, indiferent de beneficiul plătit, este tot timpul nesigur și se schimbă concomitent cu balanța, astfel că politicile sale trezesc resentimente și sunt supuse oprobriului moral. În acest mod a fost privită Marea Britanie, cel mai important element de echilibru al modernității, considerându-se că-i lasă pe alții să-i poarte războaiele, că menține Europa divizată pentru a domina continentul și că instabilitatea strategiilor sale face imposibile alianțele. „Perfidul Albion” a devenit un clișeu în spusele celor care fie nu au
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
față, alături de procesele de identificare, logica diferențierii și cea a reciprocității, fenomenele de disonanță cognitivă, riscurile de anomie sau de dezafiliere, atitudinile de mixofobie sau de mixofilie. Cum se pot Împăca, spre exemplu, libertatea individuală și datoria civică, tradiția și modernitatea? Trebuie să acordăm Întâietate „corectitudinii” (right) sau „binelui” (good)? În centrul discuțiilor stau controversele dintre „liberali” și „comunitarieni”, redefinirea formelor de sociabilitate și apariția unor noi modalități de reglementare. Trecerea În revistă efectuată aici nu are deloc pretenția de a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Încercare de dezalienare. Dialectica dorinței Înțelese ca dorință de dorința celuilalt, a alimentat, grație Învățăturilor și interpretării lui Alexandre Kojève, atât dialectica sartriană a călăului și a victimei, cât și primele teorii ale lui Lacan despre dorință. Veritabilă schemă a modernității, dialectica recunoașterii printr-o luptă pe viață și pe moarte nu este decât cel mult o tentativă de a descrie alienarea. Dar alienus nu este totuna cu alter. Filosofia posthegeliană (care este și postmarxistă) dezvoltă un alt registru al alterității
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
antice, Imperiul Roman a introdus În principiul ei o dimensiune universalistă. Michael Walzer are astfel dreptate să scrie că „ideologia cetățeniei ș...ț este În esență o interpretare modernă târzie a republicanismului grec și roman” (Walzer, 1997, p. 112). Totuși, modernitatea a Însemnat o ruptură față de concepția și practicile politice antice, ruptură legată de afirmarea autonomiei individului și de promovarea idealului egalitar. Definirea exclusivă prin intermediul identității comunitare lasă locul valorizării unei logici a abstractului: „Națiunea se definește prin ambiția sa de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În mod conștient, cu alte cuvinte, În a ne exercita cetățenia, În a participa la suveranitate și a controla autoritatea politică, fără să ne mulțumim doar să ne păstrăm independența privată. Acțiunea republicană ne apare ca o critică internă a modernității politice, În măsura În care nu contestă principiul neutralității statului În privința concepțiilor despre Bine (și deci separarea dreptului de morală). Ea constituie o metodă de a apăra modelul liberal Împotriva propriilor derive. Este clar că această concepție contribuie la susținerea conceptului de comunitate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și participarea cetățenilor liberi și egali. În Evul Mediu, o dată cu etichetarea drept impure a modurilor terestre de socializare, primatul a fost acordat puterii ecleziastice, a cărei natură spirituală, universală și eternă se credea că favorizează o comuniune de esență divină. Modernitatea, de la Thomas Hobbes la Immanuel Kant, a pus accentul pe dimensiunea contractuală, susceptibilă de a institui, prin delegare sau reprezentare, un anumit număr de garanții, atât la nivelul siguranței persoanelor, cât și În ceea ce privește proprietatea asupra bunurilor. A urmat o altă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care se Înscrie printre diferitele mișcări revoluționare apărute Începând cu secolul al XVIII-lea, Își ia ca referință gândirea lui Georg Lukács și urmărește să depășească „societatea Împărțită În clase” ca sistem opresiv, angajându-se totodată Într-o luptă Împotriva modernității, prezentată ca ultim avatar al civilizației occidentale (reificare prin transformarea omului În „marfă”). Ideile situaționiste urmăreau „liberalizarea condițiilor istorice pentru o reapropriere a realului” În toate domeniile, În special În ceea ce privește reprezentările artistice (Debrod, 2000). Sub termenul generic de underground (care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
anglo-saxon protestant sau WASP În Statele Unite) trebuie să amestece În final (melting pot) toate aporturile exterioare Într-o cultură comună, după formula bine cunoscută a pateului de ciocârlie: un cal la o ciocârlie. Interculturalitatea nu poate apărea așadar decât În afara modernității, În contexte presau postmoderne. Însă procesele de ieșire din scenă a modernității, Începute În cea de-a doua jumătate a secolului XX, Își produc extrem de lent efectele. Modernitatea continuă așadar să apese asupra relațiilor dintre culturi, chiar dacă noi ne aflăm
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pot) toate aporturile exterioare Într-o cultură comună, după formula bine cunoscută a pateului de ciocârlie: un cal la o ciocârlie. Interculturalitatea nu poate apărea așadar decât În afara modernității, În contexte presau postmoderne. Însă procesele de ieșire din scenă a modernității, Începute În cea de-a doua jumătate a secolului XX, Își produc extrem de lent efectele. Modernitatea continuă așadar să apese asupra relațiilor dintre culturi, chiar dacă noi ne aflăm mai curând Într-o situație transmodernă decât postmodernă. Prin transmodern, vrem să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un cal la o ciocârlie. Interculturalitatea nu poate apărea așadar decât În afara modernității, În contexte presau postmoderne. Însă procesele de ieșire din scenă a modernității, Începute În cea de-a doua jumătate a secolului XX, Își produc extrem de lent efectele. Modernitatea continuă așadar să apese asupra relațiilor dintre culturi, chiar dacă noi ne aflăm mai curând Într-o situație transmodernă decât postmodernă. Prin transmodern, vrem să indicăm faptul că, mai curând decât opoziția Între modernitate și postmodernitate, redescoperim premodernitatea, În timp ce, În alte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
secolului XX, Își produc extrem de lent efectele. Modernitatea continuă așadar să apese asupra relațiilor dintre culturi, chiar dacă noi ne aflăm mai curând Într-o situație transmodernă decât postmodernă. Prin transmodern, vrem să indicăm faptul că, mai curând decât opoziția Între modernitate și postmodernitate, redescoperim premodernitatea, În timp ce, În alte domenii, inovăm (egalitatea dintre bărbați și femei, comportamentele sexuale, recompunerea familiilor, participarea politică, consumerismul etc.). Înainte de orice, descoperim Însă că putem fi Înscriși simultan În toate cele trei referințe prin complexitatea problemelor cărora
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Corpus din 1679 sau Bill of Rights din 1689. În realitate, această interpretare scapă din vedere un punct esențial: raportul pe care Îl Întrețin Declarația americană din 1776 și cea franceză din 1789 cu un tip de organizare socială caracteristic modernității și cu o filosofie politică ce definește legitimitatea puterii prin respectarea prerogativelor individului ca atare. Nu vom găsi aici nimic În comun cu o lume În care fiecăruia i s-a atribuit de la bun Început un statut ierarhic. Prin urmare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Strauss sau Michel Villey, se situează În parte În această filiație, În măsura În care nici pentru ei nu este acceptabil ca subiectul rațional să devină sursă de drept. Astfel că drepturile omului conțin În germene ingredientele propriei lor coruperi. În general, relele modernității democratice (totalitarismul, imperialismul, colonialismul) sunt analizate ca produse ale acestei deviații. Un astfel de proces intentat modernității nu trebuie ostracizat sub fragilul pretext că ar constitui o regresie romantică. Așa cum notează Luc Ferry și Alain Renaut, „dacă apariția modernă a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acceptabil ca subiectul rațional să devină sursă de drept. Astfel că drepturile omului conțin În germene ingredientele propriei lor coruperi. În general, relele modernității democratice (totalitarismul, imperialismul, colonialismul) sunt analizate ca produse ale acestei deviații. Un astfel de proces intentat modernității nu trebuie ostracizat sub fragilul pretext că ar constitui o regresie romantică. Așa cum notează Luc Ferry și Alain Renaut, „dacă apariția modernă a drepturilor omului conține deja În germene, intelectual vorbind, cele mai dure negări ale acestora, apărarea drepturilor omului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Ferry și Alain Renaut, „dacă apariția modernă a drepturilor omului conține deja În germene, intelectual vorbind, cele mai dure negări ale acestora, apărarea drepturilor omului nu ar trebui oare să urmărească, În primul rând, desprinderea umanismului juridic de ceea ce, În modernitatea Însăși, riscă să-i pervertească valorile?” (Ferry și Renaut, 1996, p. 43). De ce natură ar fi Însă această „dură negare” ce se ascunde În sânul modernității? Ea poate fi rezumată Într-un singur cuvânt: istoricism, adică ideea că orice fenomen
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ar trebui oare să urmărească, În primul rând, desprinderea umanismului juridic de ceea ce, În modernitatea Însăși, riscă să-i pervertească valorile?” (Ferry și Renaut, 1996, p. 43). De ce natură ar fi Însă această „dură negare” ce se ascunde În sânul modernității? Ea poate fi rezumată Într-un singur cuvânt: istoricism, adică ideea că orice fenomen uman este un produs istoric, idee care, evident, abolește orice transcendență. În Drept natural și istorie, Strauss Încearcă să arate că toate filosofiile moderne sunt istoriciste
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]