6,277 matches
-
Baden, care era fiul mai mare al ducelui Berthold al II-lea de Carintia. Mai cunoscuți astăzi sub numele de Casa de Baden, descendenții lui Herman au condus succesiv în calitate de margrafi, electori (1803-1806) și mari duci de Baden până la finele monarhiei în Germania în 1918. Actualul deținător al titlului de "margraf de Baden, duce de Zähringen" este margraful Maximilian de Baden (n. 1933), nepot al ultimului cancelar al Imperiului German, prințul Maximilian von Baden.
Zähringen () [Corola-website/Science/325274_a_326603]
-
Româncelor au informat permanent opinia publică despre adunările și preocupările asociațiilor de femei din Bucovina și au găzduit în paginile lor articole și studii consacrate problematicii feministe, care suplineau astfel lipsa unei publicații de profil din această provincie românească aparținând Monarhiei Habsburgice. După 1918, Societatea Doamenlor din Bucovina se va afilia la Uniunea Femeilor Române din România-Mare. 4. Asociația pentru emanciparea civilă și politică a femeilor române (A.E.C.P.F.R.) s-a constituit la Iași, pe 30 iulie 1918, când a fost
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
din dinastia saliană — Conrad al II-lea (Konrad II), Henric al III-lea (Heinrich III), Henric al IV-lea (Heinrich IV) și Henric al V-lea (Heinrich V) — au condus imperiul german între 1027 și 1125 și au consolidat o monarhie devenită putere europeană majoră. Ei au impus dezvoltarea unui sistem administrativ bazat pe clasa demnitarilor publici răspunzători în fața monarhului. Werner de Worms și fiul său, ducele Conrad "cel Roșu" (Konrad der Rote) de Lorena (mort în 955), au fost întemeietorii
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
moment cunoscut ca începutul luptei pentru învestitură, dispută în care papa reformist de atunci, Grigore al VII-lea, i-a cerut lui Henric al IV-lea să renunțe la drepturile asupra Bisericii din Germania. Papa a combătut totodată ideea de "monarhie divină" și a obținut sprijinul acelor nobili germani care urmăreau limitarea absolutismului imperial. Papalitatea a interzis ierarhilor Bisericii, sub amenințarea cu excomunicarea, să-l mai susțină pe Henric. În cele din urmă, în 1077, Henric s-a văzut nevoit să
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
papă. Controlul imperial asupra Italiei a fost pierdut temporar, iar coroana imperială a devenit dependentă de sprijinul politic al facțiunilor aristocratice aflate în rivalitate. Lipsită de sprijinul foștilor vasali, deveniți tot mai independenți, și slăbită de ostilitatea crescândă a Bisericii, monarhia imperială germană și-a pierdut rolul central. Astfel, "lupta pentru învestitură" a dus la întărirea puterilor regionale în cadrul imperiului german, această evoluție fiind în contrast puternic cu tendința din Franța și Anglia, unde puterea regală devenea tot mai centralistă. Primul
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
produse de Roddenberry la mijlocul anilor 1970, "Genesis II" și "Planet Earth", care au premise similare. Celălalt serial creat postum pe baza ideilor lui Roddenberry este "". Acțiunea serialului are loc la câteva mii de ani în viitor în cadrul Comunității Sistemelor, o monarhie constituțională care are ca bază un sistem stelar îndepărtat numit Tarn-Vedra. Omenirea este membră a Comunității, fiind descoperită și invitată de Comunitate sute de ani în urmă. Comunitatea se întinde în trei galaxii; Calea Lactee, Galaxia Triunghiului și Galaxia Andromeda, aflată
Andromeda (serial TV) () [Corola-website/Science/324549_a_325878]
-
ovaționează. În ultima scenă, Sir Edmund și Baldrick s-au întors la Blackadder Hall. Un Blackadder dezgustat îl leagănă pe copilul Carol în brațele sale. Baldrick încearcă să-l consoleze spunând că cel puțin a încercat și că acum viitorul monarhiei britanice se află adormit în brațele lui, în persoana prințului sugar. El îi sugerează stăpânului său că ar trebui să fugă în Franța, deoarece, fiind un monarhist cunoscut, este în pericol de a fi arestat de către Roundheads și decapitat. Sir
Blackadder: The Cavalier Years () [Corola-website/Science/324665_a_325994]
-
civilă. În Italia, longobarzii s-au impus în primul rând ca fiind casta dominatoare, iar produsele pământului erau alocate supușilor romani care le produceau, pentru a oferi longobarzilor o treime ("tertia") dintre ele. După 10 ani de interregnum, nevoia unei monarhii centrale puternice a devenit limpede chiar și pentru cei mai independenți dintre duci; francii și bizantinii presau tot mai mult, iar longobarzii nu își mai puteau permite o structură de putere prea fluidă, folositoare doar pentru efectuarea de incursiuni de
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Liutprand, cu ocazia morții acestuia. Se știe doar că, cel puțin la început, Hildeprabd s-a bucurat de susținerea majorității aristocrației longobarde. În privința lui Ratchis, acesta provenea dintr-o familie ce avea o lungă tradiție în a se răscula împotriva monarhiei și a rivaliza cu familia regală, însă pe de altă parte el își datpra viața și titlul ducal lui Liutprand, care îl iertase după ce descoperise o conspirație pusă la cale de tatăl său, ducele Pemmo de Friuli. Ratchis s-a
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
trebuia să nu îi incite prea mult pe franci și, mai ales, pe Pepin cel Scurt, majordom și rege "de facto" al acestora, care devenise fiul adoptiv al lui Liutprand. Nefiind capabil să atragă de partea sa vechile structuri ale monarhiei longobarde, a fost nevoie să se bazeze pe romani, adică pe supușii non-longobarzi. Aceste inovații, alături de atitudinile sale pro-latine (printre altele, Ratchis s-a căsătorit cu o romană, Tassia, și a adoptat ritul roman, ca și titulatura de "princeps" în locul
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
atacul unei forțe navale importante și pregătirea unor revolte în spatele forțelor principale, ca diversiune militară . După plecarea escadrei spre Grecia, împărăteasa a început să se gândească la planuri mai complicate. În manifestul imperial din 19 ianuarie 1769 se afirma că monarhia rusă dorește să vadă popoarele creștine dezrobite, bucurându-se de toate drepturile moștenite de la strămoși, sub protecția rusă. În scrisoarea din 29 ianuarie 1769 se sublinia că împărăteasa este dornică să ducă lupta pentru dezrobirea tuturor teritoriilor locuite de grecii
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
său, el a fost regent "ad interim" de Baden în perioada 1852-1855 și a luat titlul de Marele Duce în 1856. Fratele său, Ludovic al II-lea, a murit în 1858. Frederic a fost considerat un susținător relativ liberal al monarhiei constituționale. În timpul domniei sale a fost introdusă opțiunea de căsătorie civilă în Baden, precum și alegeri directe pentru Camera inferioară a Parlamentului de Baden în 1904. Marele Duce a avut un rol esențial în istoria mișcării sioniste. În 1896 Marele Duce s-
Frederic I, Mare Duce de Baden () [Corola-website/Science/326178_a_327507]
-
anului 1832, în timpul Conferinței de la Londra, cele trei mari puteri, (Regatul Unit, Franța și Rusia) au oferit tronul regelui Bavariei, Ludwig von Wittelsbach, fără a-i consulta în vreun fel pe greci. Marile puteri, în calitatea lor de garanți ai monarhiei elene, au căzut de acord să garanteze și un împrumut de 60.000.000 franci pentru noul rege și și-au împuternicit ambasadorii din Turcia să vegheze la apărarea păcii. Prin înțelegerea semantă pe 7 mai 1832 între Bavaria și
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
centrul intelectual al Germaniei. S-a confruntat devreme cu problema prezentată de dezintegrarea Sfântului Imperiu Roman, și a început să lucreze pentru unitatea Germaniei. Planurile împăratului Iosif al II-lea, care amenințau să absoarbă o mare parte a Germaniei în monarhia habsburgică eterogenă, l-au aruncat în brațele Prusiei, și el a fost motorul înființării Ligii germane a prinților ("Fürstenbund") în 1785, prin care, sub conducerea lui Frederic cel Mare, intrigile lui Iosif au fost oprite. În 1788 Karl August a
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
a Țarului Nicolae I. Prințesa Mathilde a trăit la Paris, unde a fost un membru proeminent al noii aristocrații în timpul și după celui de-al Doilea Imperiu Francez; a găzduit un salon pentru oameni de arte și litere. După căderea monarhiei în 1870, ea a trăit în Belgia o vreme însă curând a revenit la Paris. În 1873, după decesul prințului Demidov (1870), s-a căsătorit cu artistul și poetul Claudius Marcel Popelin (1825-1892). A fost singurul membru al familiei Bonaparte
Mathilde Bonaparte () [Corola-website/Science/326213_a_327542]
-
aerului", Nut, "zeița cerului", Geb, "zeul Pământului", Hathor, "zeița iubirii și a muzicii", Min, "zeul fertilității", Isis, "soția și mama care se îngrijește cu credință", Montu, "zeul victoriei", Thot, "zeul științei și al înțelepciunii", Horus, "stăpânul cerului și zeu al monarhiei", Amon-Ra, "zeul originar", sau Osiris, "stăpânul imperiului subpământean". Amon-Ra este cea mai renumită zeitate din pleiada de zei a Egiptului. La început zeu al aerului, al vântului și al luntrașilor, Amon devine zeu de stat la Teba și este asimilat
Religia în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/326336_a_327665]
-
Kalaninuiahilapalapa Kawekiu i Lunalilo Cleghorn (16 octombrie 1875 - 6 martie 1899) a fost moștenitoare a tronului regatului Hawaii și a deținut titlul de prințesă moștenitoare. Kaiulani a devenit cunoscută în întreaga lume pentru inteligență, frumusețe și determinare. După răsturnarea monarhiei din Hawaii în 1893, ea a vizitat Statele Unite pentru a ajuta la restabilirea regatului. Deși a ezitat să participe la viața politică, ea a avut multe discursuri și apariții publice, denunțând răsturnarea guvernului său și nedreptatea făcută oamenilor ei. s-
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
în Marea Britanie numai un an. În timpul absenței ei, în Hawaiʻi au avut loc mai multe evenimente. Regele Kalakaua a murit în 1891 și prințesa Lidia Liliʻuokalani a devenit regină. Imediat, regina a numit-o pe Kaʻiulani moștenitoarea sa. În 1893, monarhia a fost înlăturată și noul guvern a încercat să devină parte a Statelor Unite.<br> Vestea a ajuns la Kaʻiulani la 30 ianuarie 1893 printr-o scurtă telegramă care spunea: "regină detronată", "monarhie abolită". Kaʻiulani a făcut declarații în presa din
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
numit-o pe Kaʻiulani moștenitoarea sa. În 1893, monarhia a fost înlăturată și noul guvern a încercat să devină parte a Statelor Unite.<br> Vestea a ajuns la Kaʻiulani la 30 ianuarie 1893 printr-o scurtă telegramă care spunea: "regină detronată", "monarhie abolită". Kaʻiulani a făcut declarații în presa din Anglia. Presa pro anexare din acele timpuri a tratat-o de multe ori cu dispreț pe Kaʻiulani, referindu-se la ea în print ca o jumătate de rasă sau numind-o "sumbră
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
exprimat îngrijorarea pentru situația din Hawaii. Kaʻiulani s-a simțit un pic încurajată și s-a întors în Anglia. Totuși, atunci când Cleveland a adus cazul Kaʻiulani în atenția Congresului, în timp ce Senatul Statelor Unite nu a mai continut anexarea, a refuzat restaurarea monarhiei. Situația în Hawaiʻi nu s-a îmbunătățit și Kaʻiulani a fost profund dezamăgită. Pentru următorii câțiva ani, prințesa a rămas în Europa. În 1894 a primit vestea că prietenul ei din copilărie, scriitorul Robert Louis Stevenson, a murit și s-
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
agravat când a aflat că sora ei vitregă, Annie Cleghorn, a murit în 1897 și că tutorele ei din Anglia, Theophilus Harris Davies, de asemenea a murit. Prințesa a suferit de probleme la ochi și a dezvoltat migrene după răsturnarea monarhiei (deși avea o astfele de migrenă a participat la un eveniment de caritate la Paris, unde un incendiu devastator a ucis zeci de femei de societate). Numeroase simptome documentate pot indica că ea a suferit de afecțiuni ale tiroidei, care
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
Apărare Patriotică erau utilizate de comuniști și ca grupuri de bătăuși care aveau rolul să împrăștie manifestările organizate de partidele democrate și să-i terorizeze pe membrii acestora. Marea manifestație organizată la București, în 8 noiembrie 1945, de către sprijinitorii democrației, monarhiei și ai Regelui Mihai, a fost împrăștiată de comuniști cu ajutorul camioanelor cu muncitori, printre care se aflau și membri ai Gărzilor de Apărare Patriotică, înarmați cu bâte și alte obiecte contondente. La 15 ianuarie 1945, prim-ministrul de atunci, ge-ne-ra-lul
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
Cristian a navigat în Norvegia cu o flotă mare și la 2 august a fost încoronat regele Norvegiei în Trondheim. La 29 august, a fost semnat un tratat de uniune între Danemarca și Norvegia în Bergen. Norvegia avusese mereu o monarhie ereditară veche, însă acest lucru devenea din ce în ce mai puțin o realitate, de vreme ce la ultimele succesiuni regale, cererile ereditare au fost ocolite din motive politice. Acum fusese declarat în mod explicit ca atât în Norvegia, cât și în Danemarca, să existe monarhie
Christian I al Danemarcei () [Corola-website/Science/322589_a_323918]
-
monarhie ereditară veche, însă acest lucru devenea din ce în ce mai puțin o realitate, de vreme ce la ultimele succesiuni regale, cererile ereditare au fost ocolite din motive politice. Acum fusese declarat în mod explicit ca atât în Norvegia, cât și în Danemarca, să existe monarhie electivă. Tratatul prevedea ca Danemarca și Norvegia să aibă același rege și să fie ales dintre fiii legitimi ai regelui anterior, în cazul în care acesta avusese. Carol a devenit tot mai nepopular în calitatea sa de rege al Suediei
Christian I al Danemarcei () [Corola-website/Science/322589_a_323918]
-
, (15 ianuarie 1893 - 14 mai 1943) a fost ultimul Prinț Moștenitor al Saxoniei. A fost moștenitorul regelui Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei, în momentul abolirii monarhiei la 13 noiembrie 1918. Prințul s-a născut la 15 ianuarie 1893 la Dresda, Saxonia, Germania. El a fost fiul cel mare al Prințului Frederic Augustus, mai târziu regele Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei și a soției acestuia
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]