6,230 matches
-
mine cum se zbate Și gheara ei sub fruntea mea străbate Și-mi răzvrătește gândurile toate... Mă scurmă gheara-i otrăvită și adâncă; Și sufletul, bucată cu bucată mi-l mănâncă; Și-n mine-ntemnițată ca-ntr-o cușcă Zbiară și mușcă... Apoi aspiră la voluptăți mai sublime, la topirea în flacăra solară. Spiritul îi e zbuciumat de duhuri negre, de "visul rău", și atunci scăparea este într-un Crin grandios, sau, bolnav, își caută vindecarea în extirpațiune: Mi-e bolnav cugetul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai era luna, Izvorau din ea alte luni, alte luni, un alai. Din acest fel de existență somnambulică ar trebui să iasă o muzică mai viforoasă. Impresia totală este de tenuitate, mistificație și fragment. Explicația? Edgar Poe își stăpânea alcoolul, mușcat în fond de idei, de viziuni dureroase, aci este invers. TRADUCĂTORI Traducătorii profesionali buni ne lipsesc și versiunile din literatura universală pe care le oferă editurile sunt în majoritatea lor îngrozitoare. Tot în literaturile clasice suntem mai norocoși. Aci întîlnim
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
boierii vorbeau grecește, n-aveau demnitate și erau unealtă străinilor...4 Iar G. Sion ne arată cum, după 1800, boierii își vindeau țara agenților ruși5. Și iarăși, tot C. Negruzzi ne spune că aristocrația veche a fost "o iarbă, care mușcă când poporul, când pe ocîrmuitori"6 - vorbe care se potrivesc încă și mai bine (cum se vede din istorie) pentru boierii de după 1821, care, cum arată pe larg și A. Russo 7, au cerut să plece fanarioții, ca să ia ei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
I, p. 278 ăScrisoarea XIX (Ochire retrospectivă, 1845)î. 5 Din Arhivele Chișinăului, în "Suvenire contemporane". 6 Op. cit., I, p. 272. ăCitatul exact este... "aristocrația nu se înaripase și capetele acestei idre stând între popor și ocârmuitor nu începuseră a mușca când pre unul când pre altul."î 7 Sfârșitul Amintirilor, "Romînia literară". numai țăranii, nu voia să le pună la discreție toate celelalte clase. ă...î Și în adevăr, rușii, pentru a-și ajunge scopul ă...î, câștigă pe boieri
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Buzău a realizat niște ghirlande , niște albii noi, care au înconjurat hectare de pănt și apoi s-a întors la vechea matcă. Obosit de munca istovitoare a escavărilor furioase, uneori, râul s-a întors ca acel șarpe din „România pitorească” mușcându-și coada și încolăcirea sa a realizat insule rotunde sau ovale. Alteori, căutând vechiul drum, a nimerit mai la vale de unde plecase nă strușnica aventură și s-au născut peninsule de pământ arabil la nivelul câmpiei care-i mărginește lunca
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și lipsită de orice valoare aparatul meu de radio? - Cum se face că ai știut despre bani? - Cu o seară mai înainte am văzut cum un client i-a vârât acolo în chip de danie pentru sfântul Anton Nino își mușcă buzele”. (Michael Ende, Momo) Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1. Transformă primele cinci replici din vorbire directă în vorbire indirectă. 2. Scrie cuvinte cu același înțeles pentru: a înșela, valoare, aști, a pretinde 3. Scrie enunțuri în
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
noi metode de chin, noi trepte de coborâre în iad..., distrugând în noi ultimile picături de rezistență. Dar nici o tânguire, nici o retractare! Hăitașii de ieri sunt acum cioburi și lut otrăvit. Colții lor nu mai rânjesc și nu mai pot mușca din carnea noastră. Însă astăzi, noi „poterași” leau luat locul... ei sunt mai temperați și mai vicleni... Nouă, celor prigoniți, Dumnezeu ne-a lungit veleatul, ne-a întărit credința și ne-a învrednicit să învingem toate durerile sufletești și trupești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Nissa) (Subiect care se repetă ca o completare la vol. I„Răstigniri ascunse”) Aștern aceste rânduri ținând în suflet morții cu care împreună am pătimit, azi flori în cer, parfumuri nestinse. Amarul acelor zile negre mai biciuie și astăzi și mușcă din trupurile celor rămași, drumeți încercați. Sunt transferat iarăși la Iași, cetatea Moldovei, cetatea marilor înfăptuiri, Marea Unire, iar din 1919 începutul mișcărilor naționale studențești care se vor extinde, rând pe rând, în toate centrele studențești din țară. Am fost
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
SALLY: Nu vreau să dau naștere unor zvonuri, dar... (Urmează o bârfă picantă despre Sue. ) Bob ar fi făcut mai bine să evite cursa, să schimbe subiectul sau să încheie conversația. Sally a aruncat o momeală din care el a mușcat și este gata să fie prins și tras ca un pește. Alte două expresii favorite sunt: "Să nu mă înțelegeți greșit", care înseamnă "N-o să vă placă ceea ce o să vă spun, dar nu-mi prea pasă" și "Nu-i vorba
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
revărsări de ape, furtuni care, dacă nu se învârtejesc într-o „tornadă” sau un „uragan”, se manifestă măcar ca o vijelie furioasă. Se adaugă „asaltul” a fel de fel de gângănii și de lighioane, fie țânțari însetați de sânge ori muște sâcâitoare, fie, în cealaltă extremă, coloși agresivi, ca elefanții și, în secvențe care își au trepidația lor, „monștrii apelor”, hipopotamii și crocodilii. Cu mic, cu mare, necuvântătoarele africane răspund prompt la apelul unui povestitor care nu mai știe ce pățanii
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
în gând asta, nu m aledzeam... si nu merdzea de loc, neicusorule; făți idee! Familia mea de la patuzsopt (coborând cătră public) si eu, în toate Camerele, cu toate partidele, ca rumânul imparțial... si să remâi fără coledzi! Tipătescu: Vezi bine! (mușcându-și buzele.) Dar nu ne-ai spus sfârșitul istoriei... scrisoarea. Zoe: Da, scrisoarea... Dandanache: Care scrisoare? Tipătescu: Scrisoarea becherului... Dandanache: Care becher? Zoe: (nervoasă) Persoana însemnată... scrisoarea... de amor... arma d-tale politică, cu care te-ai ales... Tipătescu: Scrisoarea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lume! Ce lume!... SCENA V Tipătescu, Zoe, apoi Pristanda Zoe: (coborând precipitat treptele) Ai auzit, Fănică? Ai auzit? Onestul tău d. Agamiță, care reușește, care triumfează, păstrează scrisoarea... Ce trebuie să facă onestul Cațavencu, care n-a reușit, care-și mușcă acuma mâinile, își mestecă turbarea și mă ochește din cine știe ce ascunzătoare? (agitată.) A! Mi-e groază să mă gândesc. Ce face Cațavencu? Unde e ascuns șarpele? De unde o să-și arunce veninul asupra mea? Tipătescu: Zoe! Zoe! Fii bărbată... Zoe: (înecată
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Încercat În fel și chip, și a ajuns să nu mai suporte nimeni s-o țină, și singură a trebuit s-o țin..., și mă azvârlea În sus, așa putere avea... Îi băgam imediat călușul În gură, să nu-și muște limba... Și, după ce Îi trecea, mă Întreba: „Ce? Ce s-a Întâmplat? Ce-i cu mine?”. „Nimic”, ziceam, „ți-a fost rău.” Ce să-i mai spun? Și Îmi părea rău de ea, că În mișcările convulsive care le făcea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avea și el pe ale lui: pe cei care rămâneau la urmă, În general cei care erau bătrâni și care nu puteau să meargă, atunci când se Întorceau, asmuțea cățeaua. Avea comanda „fui” și cățeaua ataca. Și, de obicei, oamenii erau mușcați de mâini pentru că dădeau să se apere și cățeaua sărea Întotdeauna la mână. Era foarte greu să te vindeci acolo. O rană era un pericol În condițiile alea, că era umiditate, era condens. Noi făceam focul În soba aia, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fie că au fost izbânzi, sunt scuzate, apărate, tălmăcite sau numai amintite spre a fi scoase de sub praful uitării sub care erau amenințate să fie înmormântate. Femeile din câmpul artei, al literelor sau chiar numai al galanteriei sunt și ele mușcate de preacunoscutul șarpe al deșertăciunii. Memoriile femeilor dornice de a deveni celebre împodobesc vitrinele și, astfel, nesfârșitul domeniu al cunoștințelor umane este îmbogățit, astăzi, cu un bagaj de nimicuri agreabile și chiar de lucruri intime, pe care pudoarea femeiască se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Gavrilovici, Genaru și de cîțiva „băieți” din cenaclu, iar aspectele ideologice le va trata Vasile Sporici. Cînd unul dintre aceștia ratează ocazia s-o mai facă, zice imediat că „strugurii sînt acri” și-i descalifică pe cei ce continuă să muște din ei. Cînd ciorchinii le pică lor în coș, țin să se explice („N-am putut să-l refuz pe X, redactorul”), să se automotiveze („N-avem încotro: trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului”) ori să gîndească
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Oamenii treceau, la deal sau la vale, salutînd-o. Cînd unul se îndepărta binișor de ea, numai ce-o auzeam: „L-ai văzut?”, apoi veneau, răutăcioase, explicațiile, cine-i acela. Puțini au scăpat de severitățile sale. Din fotoliu, picior peste picior, mușcînd, ca de obicei, dintr-o unghie și trăgînd lung din țigară, Nanianu mi-a spus: „Am ajuns «domn», dar cu un vocabular infect”. Dacă nu știi povestea, fraza pare un nonsens și lipsită de haz. Freș, cu mintea limpezită de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la modul sincer” etc. Aflat lîngă mine, Al. Grigorescu mi-a împins în față o bucată de hîrtie pe care scrisese: „Tămîie, tămîie, tămîie!” Apoi, după scena tămîierii „organului de partid”, în această „comedie a nesincerității”, a urmat scena conducătorului mușcat de îndoială, dar care supraviețuiește mușcăturii, „personajul”, adică G., „mărturisind” că în urmă cu 2-3 ani și-a pus întrebarea: „Nu cumva duc dracului corabia asta?”, revista. Ei bine - se vede - n-a dus-o! De aci a început autoelogiul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
G. Întrucît „ăla e încăpățînat”, cedează pe moment, dar promite: „I-o plătesc, fără îndoială...” După un timp îl auzi: „I-am făcut-o!” în ședințe, cînd ia cuvîntul, la început laudă, se tîrîie cu burta pe pămînt, ca să poată mușca. Și, uneori, mușcă rău! După plecarea din birou a noului securist ce ne are în supraveghere (D.T.), Sp. a remarcat diversitatea curiozității lui: „a observat și caracterele mașinii de scris, și faptul că țin veioza aprinsă, și cozonacul din sertarul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e încăpățînat”, cedează pe moment, dar promite: „I-o plătesc, fără îndoială...” După un timp îl auzi: „I-am făcut-o!” în ședințe, cînd ia cuvîntul, la început laudă, se tîrîie cu burta pe pămînt, ca să poată mușca. Și, uneori, mușcă rău! După plecarea din birou a noului securist ce ne are în supraveghere (D.T.), Sp. a remarcat diversitatea curiozității lui: „a observat și caracterele mașinii de scris, și faptul că țin veioza aprinsă, și cozonacul din sertarul lui Nanianu, despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cum se pretinde) pentru eliminarea „subiectivismelor”, ci pentru pomparea de sutimi ori puncte în baloanele protejaților! Frămîntările, uneori paroxistice, de peste zi, continuă și în somn. Noaptea precedentă am avut un vis cu totul neobișnuit: o luptă între doi cai! Se mușcau și se loveau cu picioarele din față. Unul dintre ei era calul meu. Deși atacase curajos, la un moment dat părea că va fi învins. îngrozit, întîi am fugit de la locul luptei, apoi m-am întors pentru a cunoaște rezultatul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ultima cuvîntare a „Tovarășului” ca fiind „magistrală”! Or ei, care în viața lor n-au avut „magiștri”, ci numai „meșteri”, n-au cum să știe ce înseamnă acest cuvînt. *Un căutător în gunoaie i-a dat din pîinea din care mușca cîinelui ce trecea pe lîngă el. Pînă atunci acesta avusese parte doar de cihăieli și de pietre. Toți vedeau în el „javra”, nu un înfometat. Antisentimental ca mod de gîndire, constat că sentimentalismul, sub forma bunătății celor „săraci și goi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ușurința ta la scris nu-ți va veni greu să compui reportajele cerute despre «realitățile» din județ. Nici în cazul lui V.M. situația nu-i clară: îi va conveni, oare, să se afunde în mărunțișurile de secretariat?” Ascultîndu-mă, N. a mușcat, după obiceiul lui, dintr-o unghie și a rămas gînditor. De unde provine această „descurajare”? în primul rînd din faptul că ședința, anunțată pentru ora nouă, nu s-a ținut. În al doilea rînd din atitudinea lui Genoiu în timpul discuțiilor referitoare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stîrnească la vorbă”. La fel ca și lui Popa Duhu, personajul lui Creangă, mi se întîmplă și mie, tot mai des în ultima vreme. Imediat ce sînt „provocat”, pe stradă, la birou etc., dau drumul unei avalanșe de nemulțumiri și indignări. „Mușc”, „înțep”, „mă defulez”. Uneori, rememorînd ce și cui i-am spus, mă cuprinde o imensă jenă, convins că am comis fie o imprudență, fie un abuz, fie - mai ales - o inutilitate. Ce poate să priceapă cutare suflet poltron, care se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
își mișca buzele fără a scoate vreun sunet. încă o sforțare a lui Miculescu cu întrebarea: Tovarășe președinte, sovieticii ne propun o colaborare la recoltatul și valorificarea algelor din Marea Neagră. Am putea să cerem pentru noi zona Insulei Șerpilor? Ca mușcat de șarpe, Ceaușescu se întunecă și mai mult și mormăi apoi ceva, la fel de neauzit. Ne dădurăm seama că microfoanele și anexele lor înregistrau toate întrebările, dar cum aerul nu vibra la mișcarea buzelor președintelui, întrebările rămâneau practic fără răspuns. Ne-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]