6,787 matches
-
țară era numai munți iar așezările omenești, în majoritate rurale, erau răsfirate la distanță mare una de alta. Șoseaua se strecura printre creste urcând pieptiș coastele montane după care se năpustea la vale la fel de năvalnic. Din loc în loc, trebuiau să ocolească bolovani imenși prăvăliți de sus peste drum și rămași acolo, pe care nimeni nu se ostenise să îi dea deoparte. Mergeau de ore bune și de acum relieful părea că începe să coboare. Munții înalți făcuseră loc altora mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vizitase colonia în cursul nopții, cum de cei doi erau încă vii și nevătămați? Probabil că nu își făcuseră datoria chiar așa cum prevedea consemnul. Nu stătuseră afară pe parcursul nopții. Numai așa se explica faptul că mai trăiau. Având grijă să ocolească la distanță împrejmuirea, porni să urce muntele. După ce trecu de colțul gardului și pericolul de a fi observat de paznicii ce își făceau rondul se îndepărtase, reveni la drumul știut. Peste tot se vedeau urme ale noilor veniți. Trunchiuri tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amenințare, așa încât se îndreptă spre capătul podului. Trecu imediat dincolo. Se afla pe un tăpșan înverzit, două făgașe de pe care iarba dispăruse călcată de roțile grele se întindeau mai departe. Își continuă drumul până ce ajunse lângă un perete stâncos. Îl ocoli și trecu dincolo de pintenul de piatră din fața sa. De undeva, din dreapta, se auzea un susur slab de apă, semn că pe acolo curgea un pârâiaș de munte. Imediat ce trecu de pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu seama unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Important era faptul că găsise această activitate de care avea nevoie. Ce mai conta autorizația și alte piedici de ordin birocratic? Aurul era aici iar ei nu aveau decât să îl scoată. Va găsi el o modalitate prin care să ocolească autoritățile. Bine, ridică Boris din umeri, cum spui tu, în definitiv tu ești șeful. Să presupunem că găsim aurul și îl și extragem. Ce vrei să faci cu el? Cui îl vinzi? Nimănui. Îl ducem la noi acasă. Acolo ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-i venea să creadă că se întâmplă așa ceva, oamenii erau de-a dreptul îngroziți de cele întâmplate. 31 Nu mai vreau să aud nimic! țipă isteric Vlad Mihailovici. Sunt sătul până în gât de justificări. Se plimba nervos prin birou, ocolindu-l pe Boris care rămăsese tăcut în picioare. Acesta tocmai îi explicase că nimeni nu mai voia să lucreze sus pe platou. Oamenii speriați, refuzau să mai urce acolo. De o săptămână, lucrările avansau într-un ritm de melc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-și făcea griji, nu era nimeni mai priceput ca el să se strecoare pe nesimțite. Se îngâna ziua cu noaptea când ajunsese la casa lui Calistrat. În mai puțin de un sfert de oră, întunericul urma să fie deplin. Ocolise prin pădure și ajunsese în partea din spate a curții. Ascuns între copacii din marginea lizierei, Boris studia împrejurimile. Ferestrele erau întunecate și nu se vedea nici o mișcare în toată gospodăria. Văzând cât de tăcută era casa, începea să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedea țipenie de om, totul părea pustiu. Ușa gheretei de la poartă era dată de perete. Pistolul celui care era de pază zăcea la nici un metru de bariera ridicată. Pe jos se vedeau și alte arme zăcând abandonate care încotro. Le ocoli, atent să nu calce cu roțile peste ele. Bestia nu se vedea nicăieri. Își făcuse mendrele și acum plecase în căutarea altor suflete. Boris opri în mijlocul curții privind la prăpădul din jurul lui. Nu oprise motorul, se simțea mai în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în viziunea prozatorului, vâlva de pe Muntele cel Rău e un personaj malefic, ceață și fum, ucide pe toți cei care îi doresc aurul, nu poate fi ucisă de nimeni, nici măcar de gloanțele mafioților basarabeni, cu școală în Afganistan, poate fi ocolită câtă vreme va rămâne închisă undeva, definitiv, dar când este eliberată dintr-o întâmplare așa începe romanul lui Dan Tomorug -, ucide pe oricine se află în preajma sa, pe Muntele Rău. Dan Tomorug își construiește romanul pe câteva nivele care răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adânc și serios, care este nedezlipit de viața omenească în toată înfățișarea ei, precum îndărătul oricărei comedii se ascunde o tragedie”<footnote Titu Maiorescu, Comediile d-lui Caragiale (1885), în Critice, București, E.P.L., 1966, p. 419. footnote>. Pateticul nu este ocolit de creatorul comediilor, ci este conținut în chiar miezul intrigilor. În O noapte furtunoasă sunt parodiate două „tragedii” principale: cea a lui Jupân Dumitrache, atins la „onoarea lui de familist” și cea a amanților certați. În plan secundar, și Zița
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
caricată că o exercită prin „sufraj”, Cetățeanul turmentat caută mereu să afle răspunsul la întrebarea „eu pentru cine votez”. Confuzia lui politică este numai aparentă pentru că nici ceilalți nu știu cu cine votează, au și ei o aparentă orientare politică, ocolindu-i mereu răspunsul pe care-l primește abia în final. Impulsul acțiunii spre finalul dorit este dat tot de Cetățeanul turmentat, care în momentul în care acțiunea se află într-un punct mort (apăruse candidatul guvernului, Cațavencu nu mai putea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
împărțea ostașilor în tranșee ziare cu îndemnuri la luptă), și în același timp găsim o seamă de creatori alături de nevoile și durerile omenești care n-au lipsit din nici o societate. Deși vremurile erau colorate de multiple concepții politice, autorul le ocolește cu înțelepciune, cunoscându-le bine efemeritatea, punctând doar ici și colo lozincile înscrise chiar în manșeta cu titlul publicației. Cincizeci de ani numele unor importanți purtători de opinii dintre cele două războaie mondiale au fost înmormântate și cimentate de vigilența
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
fost înmormântate și cimentate de vigilența cenzurii. După 23 august '44 s-a impus românilor Ideea că lumea, istoria noastră națională începe o dată cu invazia trupelor sovietice „eliberatoare”, făcându-se apologia marilor realizări și a victoriei definitive a socialismului. Trecutul era ocolit cu prudență. Doar bătrânii își mai aduceau aminte de el, dar nu prea aveau voie să-l evoce în public. Istoria României, pe undeva triumfalistă, pe undeva amputată, pe undeva trecută cu vederea, sărea voit peste contribuția marilor personalități ce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
sonor al rachetelor -, dau în șanțul cu apă colorată de benzină în ape verzui-violet. Șanțul ar fi fost de trecut pentru oricine, doar pentru mine luase forma unui zid fabulos în mijlocul bulevardului Carol, între benzile troleibuzelor, mașinilor, ambulanțelor care mă ocoleau claxonând nervos. Atunci mă oprisem în gardul de pe strada Ministerului, pe care nu putut să-l sar pentru a scurta drumul din Piața Palatului în bulevardul Magheru, dar poate fi orice prag din existența mea pe care n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ți-am spus că pe la Cavafi refuz să mai trec, dintr-o sumedenie de motive estetice sau... mai întâi faianța roșie asociată cu măsuțele de plastic mov și zumzetul jocurilor mecanice sunt factorii de decor ce m-au făcut să ocolesc crâșma ținută de o femeie uscată, după unii aromâncă, după alții chiar rudă cu fotbalistul Hagi. Mai era și motivul că aici nu găseam, ca la Carmen, bere la zece mii, nici vodcă din cea mai proastă, de șapte mii (aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am mai apucat, la costum mov lucios, cămașă de mătase roz-pal, cravată gri, tuns proaspăt ca un ginerică, s-a lipit de bar, cu un zâmbet care-i strâmbă fața. Într-un scaun stil sever, ca de strană, în colțul ocolit de luminație, Portia aproape a adormit, cu sânii și globii ochilor în bolurile de salată de fructe. N-o mai invită nimeni la dans, dar nici n-o să plece prin urgia de afară. Basarab a apărut după douăsprezece noaptea, „la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
hol și a țipat peste umăr, Scuzați deranjul, eu mă retrag, nu știu de ce a trebuit să țipe, că doar de la ieșirea ei nu mai scosese nimeni o vorbă. Până să mă ridic de la locul meu, să ajung la ea ocolind scaunele grele, masa cu fața atârnând în toate părțile, Zina nu mai era. Ca să n-o prindem în holul blocului, nici n-a mai așteptat la lift... Cu petrecerea stricată, plecăm cu mama și unchiul Anton spre casă, în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai poată privi pentru ultima oară soarele... Umbre se tot mișcau peste ziduri și fiori reci mă treceau pe șira spinării. Moartea mă îngrozea și atunci m-am gândit iarăși la ea. Creața părea că zâmbește, dar ochii ei îmi ocoleau privirea. Umbra profilului ei caraghios și atât de drag mie se estompa sub valurile spumegânde și negre ale Mureșului. Realizam în acele momente că ea nu-mi spusese nicio clipă că simte ceva anume pentru mine iar eu mă îndrăgostisem
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ne pierdeam. Atunci am simțit că suntem o clasă unită când dinspre capătul rândurilor câteva colege au venit să mă ajute. Seara a venit atât de greu, că am simțit că trăiesc într-un gol, unde timpul părea să mă ocolească pentru a rămâne doar eu cu mine însumi. Oare Creața ce-o face? I-o fi greu fără ajutorul meu...? Speram că o să se descurce... O să mănânc cartofi curățați de mâna ei, așa ca un soț care vine acasă după
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
privilegiați“ puteau avorta, sub diverse pretexte - cel mai adesea fictive, fără risc -, sub supraveghere medicală sau puteau recurge, ceva mai eroic, la două cezariene, pentru ca apoi să poată curma venirea pe lume a unor copii nedoriți... Filipicele mele nu au ocolit nici pofta de înavuțire a medicilor, nici lipsa de solidaritate a bărbaților. În acel moment, am primit din partea uneia dintre prietene o replică dură: „Tu nu ai de ce să te plângi!“ - și un semn ușor cu piciorul pe sub masă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să fac două sau trei grupe.) Pe atunci încă nu se făcea educație sexuală și nici preventive n-am folosit. Am primit cei trei copii după cum au venit. Între timp a ieșit legea cu interzicerea avorturilor. La nevoie, se putea ocoli, dar cu mari riscuri. Înainte de război, era la ordinea zilei să fie cinci, șase sau chiar mai mulți copii într-o familie. Între timp, s-a ajuns la doi copii. Am fost printre primii care au avut trei copii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
merge cuminte după mine. Nu vreau să te mai rătăcești. Vezi bine ce se poate întâmpla. Bătrâna a nechezat ușor a aprobare și l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna sa micuță și mergea cu pas hotărât ocolind lăstărișul prea des ori prea înalt, încercând să se protejeze, dar s-o ferească și pe ea de zgârieturi. Fața i se înseninase, dar îl prinsese grija de ce avea să zică bunicul. Era conștient că timpul se scurge repede și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
urât este să nu respecte programul și, mai ales, promisiunea. Tudorel s-a rușinat. Iartă-mă, mamă! Nu se va mai întâmpla... Știi? Mi-a plăcut așa mult că Bătrâna a fost cuminte! Și a păscut numai iarbă bună, curată. Ocolește iarba mare crescută pe bălegar, știi? Da, știu. Află că, dintre animale, calul este cel mai curat. Nu mănâncă nimic murdar. Și nu bea nici apă murdară ori din vas murdar. Să nu uiți asta! Și trebuie îngrijit atent. Adică
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
că nu l-am uitat și-i port o vie amintire”, medita Tudor privind florile cu duioșie. „Mă voi întoarce de la cimitir să îngrijesc rondurile. N-au ce căuta florile sălbatice aici! Nici Bătrâna nu se uita la ele. Le ocolea...” Mergând spre cimitir, Tudor își aminti că a scris, cândva, o poezie pentru mama sa. Aniversa o anumită vârstă. Nu-și amintea exact câți ani împlinea. „Doamne, ce fericită era măicuța când asculta versurile acelea! Parcă o văd și acum
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
explicație de moment pe care viitorul avea s-o infirme curând... curînd! V Într-o după-amiază, pe când mă întorceam din oraș, am întîlnit-o pe Mihaela pe scară, aproape de locul unde o sărutasem cu două luni înainte. A încercat să mă ocolească (parcă se temea să nu i se întîmple același lucru) și chiar o luă înapoi. Prea tîrziu! O prinsesem de mână și o țineam pe loc. ― De ce mi-ai trimis scrisorile înapoi? am întrebat-o aspru, cu glas străin. Ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încheiate n-a fost chip să dau ochii cu ea. Nu știam dacă este acasă sau nu, pentru că nu-i auzeam pașii ca înainte. Și totuși aveam credința că nu plecase nicăieri. Ce se întîmplase? Se ferea de mine, mă ocolea? îi era teamă să-mi întîlnească privirile? încă mai lupta cu ea? Tot nu-și dădea seama că se isprăvise cu împotrivirea ei? Îi dădeam întîlniri peste întîlniri. În fiecare zi câte una. O așteptam mereu cu o încredere oarbă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]