6,174 matches
-
aripile larg deschise în zbor ale unui OM care a făcut și mai putea face încă mult pentru promovarea „Bionicii” ca știință, întărind relațiile științifice cu Franța, țara de adopție. Păcat! că s-a pierdut o asemenea personalitate care a onorat Bârladul și Țara noastră! Participant la reînhumarea urnei funerare precum și la parastasul de la „Cerbul de Aur”, ca semn al prețuirii ca prieten adevărat, i-am închinat acest volum memoriei lui Gil. Doar atât am mai putut face spre veșnica amintire
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fi citită de cât mai mulți posibili cititori. Tot acum, reamintesc faptul că pe lângă donațiile făcute cu ocazia difuzării, volumele mele mai figurează la bibliotecile din Călărași și Câmpulung-Moldovenesc. De se vor ivi și alte cereri asemănătoare, bucuros le voi onora. Revenind la consemnările din jurnal, pentru duminică 20 februarie 2011, notam următoarele: între orele 9-1315 m-am aflat la masa de lucru, timp în care am realizat 2 pagini ale manuscrisului acestui volum, plus alte patru pagini ce reprezintă scrisoarea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Astăzi putem merge la casa noastră? - Nu e posibil, trebuie să alerg pe șantier; s au ivit câteva probleme ce se cer urgent rezolvate. - Nu-i nimic, mergem mâine sau când vei hotărî tu. - În câteva zile, sper să pot onora această promisiune. Ina nu reacționă în nici un fel. Știa că Alex are mare bătaie de cap cu noua investiție că, mai ales în faza finisărilor apar o sumedenie de probleme. Trecură aproape două săptămâni și Alex nu mai amintea nici măcar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
am repetat procedeul În West Side. Cu pixul În mână, cu ochii cât cepele, cu cartea de telefon În poală, gata să sar din mașină la cel mai mic indiciu că ar exista prin apropiere un magazin de antichități. Am onorat toate magazinele de antichități - și un număr deloc neglijabil de magazine obișnuite de mobilă - cu o vizită personală. Când am ajuns la magazinul numărul patru, transformasem Întreaga procedură Într-o adevărată artă. — Bună ziua. Vindeți cumva dulapuri vintage? aproape că strigam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o petrecere de logodnă pentru frățiorul lui mai mic, iar Miranda, orbită de amor, nu avusese Încotro și Îi făcuse pe plac. Și dacă era să facă ceva, era hotărâtă să facă la perfecție. Iar perfecțiunea era reprezentată de Met. Onorați membri, bla, bla, bla, am dori să vă cerem persisiunea de a organiza o mică serată extraordinară, bla, bla, bla, vom comanda numai de la cele mai bune restaurante și florării, firește, bla, bla, bla, am dori să știm care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care denota absolură neplăcere. — Dar nu plec, În nici un caz nu plec acasă. Înțeleg ce important e să fiu mâine la petrecerea aceea și o să fiu acolo. M‑am gândit mult și vreau să știi că am de gând să onorez angajamentul pe care mi l‑am asumat față de tine și față de locul meu de muncă, așa că rămân. La Început, Miranda n‑a spus nimic. Apoi Însă a zâmbit ușor și a spus: — Ahn‑dre‑ah, sunt foarte mulțumită de decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să..., dar eu n-o iubesc, am venit la Întâlnire ca un cavaler medieval din prea aleasă educație sentimentală. (Acum trei zile, fără să am habar de intențiile ei, i-am promis lui A. că ne căsătorim; trebuie să-mi onorez promisiunea; ține de regula jocului, pe urmă, voi vedea ce voi mai face). Sunt un idiot. (aprilie) Dragă Martin, Ca să o fac de dragul numai al experienței, de amorul artei nu o fac, nu trimit această scrisoare către Mircea, mă costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Uite-așa, domnilor! Scuzați-mă dacă sunteți de altă părere, dar eu... Baloleanu avu un gest de consternare, fără a putea protesta. Grigore, abia stăpînindu-și revolta, întrerupse vehement pe arendaș: ― Te-am auzit și în tren vorbind cum vorbiși acuma, onorate domn. Nu ți-am răspuns, fiindcă mi se pare monstruos ca un om care trăiește și se îmbogățește din exploatarea țăranului să afirme totuși, cu atâta insistență, că țăranul e leneș. Dar chiar presupunând că ar fi cum zici dumneata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
râs, ca să-și ascundă încurcătura. Grigore o privi lung și răspunse: ― Evident, evident... Cine ar fi bănuit că din ștrengărită de acum cinci ani are să iasă o domnișoară așa de nostimă?... Regrete zadarnice, dragă Victore! ― Nu te grăbi cu regretele, onorate domn! protestă Olga revenindu-și. Întâi ar trebui să te întrebi dacă te-aș fi luat eu!... Și pentru că m-ați pus în joc, ei bine, să vă spun: bărbatul meu va trebui să fie un tip vesel, elegant și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine, vom vedea la urmă! răspunse Stavrat nervos, mîngîindu-și bărbița ciupită puțin de cărunțeală și uitîndu-se mereu în toate părțile, parcă i-ar fi fost frică să nu răsară de undeva o ceată de țărani răzvrătiți. ― N-aveți nici o grijă, onorate domnule avocat! reluă Platamonu atât de ocrotitor, că devenea ironic. Nu sunt oamenii așa de nebuni cum crede lumea la oraș! Țăranul e foarte cuminte din fire, poate chiar prea cuminte! Olimp Stavrat nu se putea însă liniști cu asemenea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe el în situația de-a tolera necuviințele, insultele și chiar loviturile țăranilor. ― Trompet, izbucni maiorul. De ce nu suni, ticălosule?... sună mereu, trompet, să audă și domnul prefect că aici nu mai e politică!... Hoții vor să ne bea sângele, onorate domnule prefect!... Vedeți, domnule prefect? Calul îl învîrtea într-un cerc, înnebunit de vociferările mulțimii. Trâmbița sfârteca aerul cu o insistență, parcă ar fi răsucit un cuțit într-o rană vie. Buimăciți de glasul de alarmă, grupuri de țărani, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care pasagerii așteptau apropierea gării lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă pe care, fără a coborî, simțeau totuși nevoia să o onoreze. Și elogiile pentru micuța fanfară pe care n-o auzeau, dar ale cărei vigoare și plinătate le percepeau din gesturile ample ale tamburului-major. Bătrânul se emoționă. Îi chemă pe ceilalți și cu toții, cornii, fagoții, clarinetele, fligornurile, trombonul, oboaiele și toba
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căci prințul Kung se afla încă în mintea tuturor. Tatăl nu a jucat corect. El nu și-a ținut promisiunea. — Și prințul Kung? La urma urmei, el a ieșit primul la vânătoare. Cum s-a simțit când tatăl său a onorat un perdant? — Orhideea, trebuie să înveți să nu-l judeci niciodată pe Fiul Cerului. Fann Sora cea Mare aprinde altă lumânare. Își întinde mâna în aer și își trage o linie pe sub gât. Indiferent ce face, este voința Cerului. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lacrimi. Manfoos mă imploră să le spun ce mă supără. — Îmi este greu să mă ridic atunci când mama mea este în genunchi, zic eu. — Orhideea, trebuie să te deprinzi cu eticheta, zice mama. Acum ești doamna Yehonala. Mama ta e onorată să se considere servitoarea ta. — E vremea pentru baia Majestății Voastre, zice una dintre manfoos. — Îmi permiteți să mă ridic acum, doamnă Yehonala? mă întreabă mama. — Ridică-te! Te rog! strig eu și sar jos din pat. Mama se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să fiu îngropat întreg, doamnă. Toți eunucii vor asta. Dacă nu reușesc să fiu îngropat întreg, mă voi întoarce în viața următoare handicapat. — Crezi cu adevărat asta? — Da, Majestatea Voastră. — Și celălalt vis? — Celălalt vis al meu e să-mi onorez părinții. Vreau să le demonstrez că am reușit. Părinții mei au paisprezece copii, dintre care opt au murit de foame. Bunica mea, care m-a crescut, n-a mâncat în viața ei o masă completă. Nu știu dacă o voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Așteaptă, An-te-hai. Cum va afla împăratul de fapta mea? — Eunucul răspunzător de templu vă va nota numele. Este îndatorirea lui să îl informeze pe Majestatea Sa de fiecare dată când cineva își aduce omagiile în numele lui strămoșilor săi. Nu știu cum se onorează strămoșii imperiali. După spusele lui An-te-hai, tot ce am de făcut e să mă arunc la pământ și să mă plec în fața a diverse portrete și statui. Nu sună prea greu. Dimineața în zori mă aflu în palanchin, cu An-te-hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lasă plăcuța să cadă la loc pe tavă. Ei bine, Orhideea, poate că ai dori să mă rogi să îți îndeplinesc o ultimă dorință. — Nu, aș vrea să o termin cu viața cât mai repede cu putință. — Cu siguranță voi onora această dorință. Altceva? — Nu. — Păi atunci, zice împăratul, poate că înainte de a muri ai vrea să știi cum de ai ajuns să fii aici în seara asta. Efortul împăratului de a părea neînduplecat nu poate ascunde umbra unui zâmbet. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înțeleg de ce împăratul se poartă așa cum se poartă. Mi-a spus nu o dată convingerea sa că numai un manciurian e capabil de devotament pur față de dinastia Ch’ing. Înclină întotdeauna spre ofițerii manciurieni, atunci când are loc un diferend de opinii. Onorează privilegiul rasei conducătoare și face în așa fel încât să fie limpede pentru Curte că un ministru de origine manciuriană va fi cel în care va avea mai întâi încredere. După atâtea secole, miniștrii chinezi au reușit să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
argumentând că până ce Majestatea Sa nu va demonstra dreptate absolută, el nu va beneficia de loialitate adevărată, iar Tseng Kuo-fan reprezintă ilustrarea întocmai a acestui argument. Renumitului general nu-i vine să creadă că se află aici pentru a fi onorat și cedează în momentul când împăratul Hsien Feng încearcă să facă o glumă nevinovată: — Te cheamă Tseng Tăietorul de Capete? Tseng Kuo-fan se dă cu fruntea de pământ și tremură violent. Încerc să nu chicotesc când aud clinchetul bijuteriilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adânc, omul zice: — Majestatea Voastră, numele mi-a fost dat mai întâi de către dușmanii mei, și apoi oamenii mei l-au adoptat. — Cu siguranță oamenii tăi sunt mândri să se afle sub comanda ta. — Da, într-adevăr sunt. — M-ai onorat, Tseng Kuo-fan. Aș vrea să am mai mulți tăietori de capete ca generali! Când împăratul Hsien Feng îl invită pe Tseng să i se alăture la prânz, omul e mișcat până la lacrimi. Zice că acum ar putea să moară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
răsfățându-l? De un lucru sunt însă sigură: nu vor renunța niciodată la ideea de a se răzbuna pe mine. Împăratul Hsien Feng îmi conferă un nou titlu: Mama Norocoasă. Sunt trimise daruri și cufere cu tael-i pentru a-mi onora familia. Cu toate acestea, nu li se permite mamei și surorii mele să vină să mă viziteze. Nici soțul meu nu vine. Se consideră că „murdăria“ mea poate să aducă boala asupra Majestății Sale. Mi se servesc zece mese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
i-l voi da pe Tung Chih să-l țină în brațe. Sper ca el să zâmbească. Mă întreb ce mai face Rong, căci există un tânăr căruia plănuiesc să i-o prezint. Kuei Hsiang a fost nu de mult onorat cu titlul tatălui meu. A avut de ales între a sta la Peking și a trăi din suma sa anuală de tael-i sau a călca pe urmele tatei și a-și croi drum, prin muncă, spre o carieră în Curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu știau ce se întâmplă; veștile proaste de la Peking nu ajunseseră la ei. Cu siguranță, nu și-ar fi putut da seama că dezastrul e aproape din felul în care erau îmbrăcați Nuharoo și Tung Chih. Erau pur și simplu onorați că am ales să ne oprim peste noapte în satul lor și ne-au servit cu pâinici fierbinți din grâu și supă de legume. Mesageri trimiși de prințul Kung veneau și plecau. A existat o singură veste bună printre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din partea lui Su Shun i-ar fi cât se poate de plăcută. La urma urmei, supraviețuirea mea nu prea ar fi prioritatea lui Nuharoo. An-te-hai intră, împiedicându-se de prag. Îmi raportează că s-a hotărât ca eu să fiu „onorată să îl însoțesc pe Hsien Feng când se va întoarce la izvorul său“, ceea ce înseamnă că voi fi îngropată de vie atunci când împăratul va muri. Nu cred asta. Nu pot să cred. Din trei mii de concubine, eu sunt singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shun a conceput acest decret, însă mi se interzice să aflu ce e scris în el până când acesta nu va fi anunțat. Sunt încordată și nervoasă, dar nu pot să fac nimic. Când decretul e anunțat, aflu că Nuharoo este onorată cu titlul de „Împărăteasa Marii Milostenii Tzu An“, iar eu cu cel de „Împărăteasa Evlavioasei Bunătăți Tzu Hsi“. Pentru oricine cunoaște subtilitățile limbii chineze, diferența este clară: „măreață milostenie“ este mai puternic decât „evlavioasă bunătate“. Om fi noi onorate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]