8,329 matches
-
cap. Se oferă și vînzătoarea s-o îndese. O apasă cu foc. Pălăria pîrîie pe la îmbinări, dar tot nu merge. Așteptați puțin, mă roagă politicos. Fuge la un alt vînzător de pălării. Vorbesc între ei, caută și aleargă cu o pălărie în mînă. Aceasta este cea mai mare care se face în Cuba, spune cu un ton ciudos. O încerc, o îndesăm, o sucim și o răsucim, dar pălăria se dovedește a fi... prea mică. Vînzătorul vecin vine și el la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
alt vînzător de pălării. Vorbesc între ei, caută și aleargă cu o pălărie în mînă. Aceasta este cea mai mare care se face în Cuba, spune cu un ton ciudos. O încerc, o îndesăm, o sucim și o răsucim, dar pălăria se dovedește a fi... prea mică. Vînzătorul vecin vine și el la acest spectacol inedit. În spatele meu o aud pe vînzătoarea frustrată: Are un cap cît o coșarcă! Nu sînt sensibil la necazul vînzătorilor de pălării, dar ce mă fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și o răsucim, dar pălăria se dovedește a fi... prea mică. Vînzătorul vecin vine și el la acest spectacol inedit. În spatele meu o aud pe vînzătoarea frustrată: Are un cap cît o coșarcă! Nu sînt sensibil la necazul vînzătorilor de pălării, dar ce mă fac eu cu soarele acesta care pîrjolește și arde totul? După cîteva săptămîni am treabă în Mexic și soția îmi aduce aminte: Ai grijă, nu uita să cumperi o pălărie. Tot timpul sejurului meu acolo mă gîndeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu sînt sensibil la necazul vînzătorilor de pălării, dar ce mă fac eu cu soarele acesta care pîrjolește și arde totul? După cîteva săptămîni am treabă în Mexic și soția îmi aduce aminte: Ai grijă, nu uita să cumperi o pălărie. Tot timpul sejurului meu acolo mă gîndeam la o pălărie din paie. Dacă la umbra unei pălării mexicane pot sta 5-6 oameni, atunci, cu siguranță, o să găsesc și una pe măsura mea. Colind magazine, bazaruri, talciocuri și probez pălării. Borurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă fac eu cu soarele acesta care pîrjolește și arde totul? După cîteva săptămîni am treabă în Mexic și soția îmi aduce aminte: Ai grijă, nu uita să cumperi o pălărie. Tot timpul sejurului meu acolo mă gîndeam la o pălărie din paie. Dacă la umbra unei pălării mexicane pot sta 5-6 oameni, atunci, cu siguranță, o să găsesc și una pe măsura mea. Colind magazine, bazaruri, talciocuri și probez pălării. Borurile erau imense, dar găoacea în care să-ți bagi capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pîrjolește și arde totul? După cîteva săptămîni am treabă în Mexic și soția îmi aduce aminte: Ai grijă, nu uita să cumperi o pălărie. Tot timpul sejurului meu acolo mă gîndeam la o pălărie din paie. Dacă la umbra unei pălării mexicane pot sta 5-6 oameni, atunci, cu siguranță, o să găsesc și una pe măsura mea. Colind magazine, bazaruri, talciocuri și probez pălării. Borurile erau imense, dar găoacea în care să-ți bagi capul era mică de tot și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o pălărie. Tot timpul sejurului meu acolo mă gîndeam la o pălărie din paie. Dacă la umbra unei pălării mexicane pot sta 5-6 oameni, atunci, cu siguranță, o să găsesc și una pe măsura mea. Colind magazine, bazaruri, talciocuri și probez pălării. Borurile erau imense, dar găoacea în care să-ți bagi capul era mică de tot și nu-mi încăpea bostanul nici dacă îl îndesau 2-3 mexicani. Renunț la căutări cu un imens regret. Cînd ajung la Piramida Soarelui, pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bagi capul era mică de tot și nu-mi încăpea bostanul nici dacă îl îndesau 2-3 mexicani. Renunț la căutări cu un imens regret. Cînd ajung la Piramida Soarelui, pe un platou comercial erau fel și fel de mărfuri. O pălărie, spun fără speranță dorința mea. Indianul, adică vînzătorul, se uită la capul meu. Îl studiază atent și apoi spune într-o spaniolă stîlcită. Ați mai avut vreodată o pălărie? Nu, răspund, oarecum jenat. Ei bine, domnul meu, acum o să aveți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe un platou comercial erau fel și fel de mărfuri. O pălărie, spun fără speranță dorința mea. Indianul, adică vînzătorul, se uită la capul meu. Îl studiază atent și apoi spune într-o spaniolă stîlcită. Ați mai avut vreodată o pălărie? Nu, răspund, oarecum jenat. Ei bine, domnul meu, acum o să aveți... Intră în chioșcul său și apare cu o pălărie. Frumoasă, colorată ca papagalii din Amazonia. Cu boruri largi, cu desene savante de prin calendarele indiene. Era o minune, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se uită la capul meu. Îl studiază atent și apoi spune într-o spaniolă stîlcită. Ați mai avut vreodată o pălărie? Nu, răspund, oarecum jenat. Ei bine, domnul meu, acum o să aveți... Intră în chioșcul său și apare cu o pălărie. Frumoasă, colorată ca papagalii din Amazonia. Cu boruri largi, cu desene savante de prin calendarele indiene. Era o minune, o capodoperă. O așez cu frică pe cap și îmi vine ca turnată. Este ușoară, umbroasă și interesantă. Indianul îmi cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
minune, o capodoperă. O așez cu frică pe cap și îmi vine ca turnată. Este ușoară, umbroasă și interesantă. Indianul îmi cere un preț modest, deși aș fi plătit și de cinci ori mai mult. În sfîrșit, aveam și eu pălărie. O s-o pun în portbagaj, să nu care cumva să se așeze pe ea cineva, din greșeală. Ajuns la Havana, trebuia să ies la o plimbare cu faimoasa mea pălărie. În parcarea zonei istorice a orașului, deschid portbagajul, scot pălăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de cinci ori mai mult. În sfîrșit, aveam și eu pălărie. O s-o pun în portbagaj, să nu care cumva să se așeze pe ea cineva, din greșeală. Ajuns la Havana, trebuia să ies la o plimbare cu faimoasa mea pălărie. În parcarea zonei istorice a orașului, deschid portbagajul, scot pălăria și aparatul foto. Închid la loc mașina, dar trebuie să mai scot o sticlă cu apă de pe scaunul din față. Las pe mașină pălăria și merg să deschid portiera.. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pălărie. O s-o pun în portbagaj, să nu care cumva să se așeze pe ea cineva, din greșeală. Ajuns la Havana, trebuia să ies la o plimbare cu faimoasa mea pălărie. În parcarea zonei istorice a orașului, deschid portbagajul, scot pălăria și aparatul foto. Închid la loc mașina, dar trebuie să mai scot o sticlă cu apă de pe scaunul din față. Las pe mașină pălăria și merg să deschid portiera.. Apoi cu sticla în mînă, dau să iau pălăria care... se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la o plimbare cu faimoasa mea pălărie. În parcarea zonei istorice a orașului, deschid portbagajul, scot pălăria și aparatul foto. Închid la loc mașina, dar trebuie să mai scot o sticlă cu apă de pe scaunul din față. Las pe mașină pălăria și merg să deschid portiera.. Apoi cu sticla în mînă, dau să iau pălăria care... se evaporase. Doar o secundă... poate un vînticel... poate a căzut jos, poate... Doamne, nu cred că mi-au furat-o! Și totuși, mi-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
portbagajul, scot pălăria și aparatul foto. Închid la loc mașina, dar trebuie să mai scot o sticlă cu apă de pe scaunul din față. Las pe mașină pălăria și merg să deschid portiera.. Apoi cu sticla în mînă, dau să iau pălăria care... se evaporase. Doar o secundă... poate un vînticel... poate a căzut jos, poate... Doamne, nu cred că mi-au furat-o! Și totuși, mi-au furat-o, pur și simplu. Nu, nu plîng, dar tare aș face-o. Banditul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că mi-au furat-o! Și totuși, mi-au furat-o, pur și simplu. Nu, nu plîng, dar tare aș face-o. Banditul, hoțul, nesimțitul, să-l pedepsească Dumnezeu cu buba neagră! Au trecut trei săptămîni și am uitat de pălărie. În aceeași parcare mă acostează un vlăjgan negru ca smoala. Cumpărați trabucuri? Le vînd ieftin! Dar CD-uri, nu cumpărați? Nu, răspund scurt. O pălărie frumoasă? O dau ieftin! Atunci am o presimțire. Aș cumpăra, dar nu găsesc pe măsura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să-l pedepsească Dumnezeu cu buba neagră! Au trecut trei săptămîni și am uitat de pălărie. În aceeași parcare mă acostează un vlăjgan negru ca smoala. Cumpărați trabucuri? Le vînd ieftin! Dar CD-uri, nu cumpărați? Nu, răspund scurt. O pălărie frumoasă? O dau ieftin! Atunci am o presimțire. Aș cumpăra, dar nu găsesc pe măsura mea. Eu cred că vă vine... Atunci, adă marfa încoace! Negrul dispare și, după cinci minute, revine cu... pălăria mea. O probez, o pun în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu cumpărați? Nu, răspund scurt. O pălărie frumoasă? O dau ieftin! Atunci am o presimțire. Aș cumpăra, dar nu găsesc pe măsura mea. Eu cred că vă vine... Atunci, adă marfa încoace! Negrul dispare și, după cinci minute, revine cu... pălăria mea. O probez, o pun în mașină, încui ușile și-i spun: Hai la polițistul ăla, să lămurim ceva. Negrul o rupe la fugă și dispare printre căsuțele locuite de confrații lui. Polițistul mă consolează: N-a avut cui s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lămurim ceva. Negrul o rupe la fugă și dispare printre căsuțele locuite de confrații lui. Polițistul mă consolează: N-a avut cui s-o vîndă. Este o măsură prea mare, fără căutare... Ce noroc pe capul meu să-mi regăsesc pălăria! Mexicană, colorată, umbroasă și... încăpătoare. Conflict de interese Habar n-am avut cu cîte lighioane împart, pașnic, grădina asta a Reședinței de la Havana. Pașnic, este un fel de a spune, pentru că, în realitate, conflictele se iscă foarte frecvent. Sînt conflicte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
paharele, sorbim licoarea și ne legănăm în fotolii. O boare ne mîngîie suav și inima își revine la bătăile ei regulate. Pușchea pe limba lui Rigoberto Señor Galdurralde Rigoberto trona pe băncuța înaltă, rezervată conducătorului. În costum cu fireturi și pălărie cu boruri largi, părea un băștinaș pe care secolele l-au uitat acolo, sus, pe banchetă. Marțial, mai plin de importanță decît căpitanul vasului Titanic, Rigoberto nu era omul care să agaseze turiștii cu propuneri de "plimbări romantice". Trăsura, calul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
umbră, dar fără nici cea mai mică adiere de vînt, au cerut o cafea și apă. Eu le-aș fi recomandat doar apă, dar nu mă bag, ăsta-i obiceiul meu. O tînără cu decolteu generos, cu spatele gol, fără pălărie, face fotografii. Vrea o fotografie cu Rigoberto și atelajul lui pe fundal și mă roagă pe mine să apăs pe buton. Nu răspund afirmativ, dar apăs butonul. Fata mulțumește și eu înclin doar capul. Pentru a evita eforturile inutile. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nici măcar coada calului. Trăiesc cu impresia că aș putea să-i casc gura lui Galdurralde ca să-i văd dantura. Sînt sigur că n-aș întîmpina oponență și nici observații verbale. Eforturi care nu se justifică. Mă uit atent sub borurile pălăriei să-i văd fața, să văd dacă dormitează sau chiar doarme. Poziția mea este nefirească și un turist se oprește, oarecum contrariat. Îi fac semn și-l arăt pe señor. Devine curios și adoptă aceeași poziție ca și mine, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Îi fac semn și-l arăt pe señor. Devine curios și adoptă aceeași poziție ca și mine, ca să vadă mai bine. Între timp, se mai opresc vreo doi și ne întrec în curiozitate. Doarme? mă întreabă o cucoană de sub o pălărie imensă. Nu știu, asta încercam să aflu. Turiștii încep a pipăi șuruburile, roțile și chiar pun mîna pe botul calului. Fac poze cu și fără zoom. O fetiță întinde o bucățică de ciocolată spre cal, dar acesta este împietrit. Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
frustrat de încremenirea acestui monument viu. Tot mai ești curios? Surprins că puteam face infarct, nu-mi vine un răspuns bine gîndit și mă aud răspunzînd: Păi, doream să fac un tur al Havanei Vechi. Omul mișcă. Își ridică puțin pălăria și mă privește viu, adică treaz, adică omenește. Atunci urcă! Urc în trăsură. Surprinzător, este foarte comodă și are o suspensie de vis. Mă numesc Galdurralde Rigoberto, veteran, erou... Mă gîndesc că începe bine omul meu. Te pomenești că este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o cofetărie, cu aer condiționat? Acolo, și fac și o cafea bună. Mă inviți și pe mine? Se poate, fără tine nici nu concep... Rîde. Leagă calul de un stîlp, deși nu era nevoie. Ne așezăm la masă. Își scoate pălăria, arătîndu-și un început bunicel de calviție. Se freacă pe cap cu un soi de batistă. Apa rece ne mai înviorează. Fără să-l întreb, începe o poveste. Tu îmi aduci aminte de un prizonier al meu, atunci, în chestia cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]