8,290 matches
-
astfel: „dascăl și povățuitor adevărat trebuie să fie auzul și obiceiul după care se vorbește” (s.n.) Se va vedea din versurile citate mai jos că auzul nu Înșală pe stihuitor, dar obiceiul limbii s-a schimbat Între timp. Rămîne simțirea (patima) nediminuată, neintimidată de potopul de nenorociri căzute pe capul ei. Ea inventează mereu poezia, Întemeiază ființa, provoacă scrisul. Scriitura nu este, la Conachi, gratuită, poetul nu scrie niciodată (cel puțin așa spune) pentru „pricini străine”. N-are spor, mîna se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
are o vocație inepuizabilă de a intimiza obiectul erotic, de a-l asuma rapid. Zulnia este, ca Beatrice, imaginea pură a iubirii lui. LÎngă Zulnia există În versuri Anica, Casandra, Lucsandra, Elenco, Marioara, Marghioala, Smărăndița, față de care stihuitorul arată aceeași patimă și aceeași jale. Conachi face să se creadă că iubirea Îi este de fiecare dată chinuitoare (adică profundă) și neprefăcută. Și are, pînă la un punct, dreptate: obiectul, indiferent de natura lui, provoacă o pasiune care se manifestă mereu În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poet de Început, Barbu Paris Mumuleanu introduce (În prefața la volumul Rost de poezie adecă stihuri, 1820) un element nou: fantezia („acel năluc al minții”). Esența poeziei rămîne Însă tot pătimirea, iar pătimirea este cu precădere de natură sentimentală. „Mișcarea patimilor celor dinlăuntru” naște rostul poeziei. Fantezia este instrumentul care transformă patima sufletească În rostire lirică: „această faptă a poeziei nu iaște alt, decît o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și naștere a fanteziei. Acel năluc al minții, pătimind un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Rost de poezie adecă stihuri, 1820) un element nou: fantezia („acel năluc al minții”). Esența poeziei rămîne Însă tot pătimirea, iar pătimirea este cu precădere de natură sentimentală. „Mișcarea patimilor celor dinlăuntru” naște rostul poeziei. Fantezia este instrumentul care transformă patima sufletească În rostire lirică: „această faptă a poeziei nu iaște alt, decît o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și naștere a fanteziei. Acel năluc al minții, pătimind un ce, țese idei și păreri, alcătuind stihuri după patimi și Înălțimea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tot pătimirea, iar pătimirea este cu precădere de natură sentimentală. „Mișcarea patimilor celor dinlăuntru” naște rostul poeziei. Fantezia este instrumentul care transformă patima sufletească În rostire lirică: „această faptă a poeziei nu iaște alt, decît o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și naștere a fanteziei. Acel năluc al minții, pătimind un ce, țese idei și păreri, alcătuind stihuri după patimi și Înălțimea duhului”. În alianță cu muzica, stihurile au puterea „de a domoli verice inimă Împietrită”, Împietrită, spune Mumuleanu mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care transformă patima sufletească În rostire lirică: „această faptă a poeziei nu iaște alt, decît o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și naștere a fanteziei. Acel năluc al minții, pătimind un ce, țese idei și păreri, alcătuind stihuri după patimi și Înălțimea duhului”. În alianță cu muzica, stihurile au puterea „de a domoli verice inimă Împietrită”, Împietrită, spune Mumuleanu mai departe, din „pricini de amor”, căci omul este prin firea lui „rob pohtelor planisit”. Este de la sine Înțeles că poezia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lanțuri de amor”... După ochi, În scara de valori a lui Conachi vine sînul sub forma, uneori, mai Îndrăzneață a țîțișoarei. Complexitatea simbolică a ochiului s-a putut constata. Vocația sinului e să „Înghie”: „Spre sînul cel de albcțc, Alunei patima mă-nghie”... Ochiul provoacă pasiunea, sînul naște delirul erotic. „SÎnuri cu mici țîță” (Cine-i Amoriul?), „țîțișoara dezvelită” cutremură, smintesc simțurile. Farmecul lor (unul dintre...) vine din albețea lor. Din sin izvorăsc nurii, blindera și dulceața, trei din componentele pasiunii erotice
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
benevolă. PÎnă a ajunge la această soluție limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire Și să cei milostivire”... Catinca, strigă el În altă parte, „fii milostivă”, Însă Catinca nu este. Îndrăgostitul oferă, ca jertfă, o „vecinică plecăciune”, iasă cruda femeie rămîne de piatră
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
grupează toate temele: Ce durere, suflețăle. Durerea este Întoarsă cu frivoliate spre plăcere, pasiunea tristaniană spre donjuanism. Tema reală a poemului este chiar tema mistificării sentimentale: „Ce durere, suflețăle, Îi durerea de amori. Dăruiește-mi, ah, cer sfinte, d-ace patimă să mori! Adevăr c-a lui durere nu dă minut de răgaz, Toată noaptea-i priveghere, ziua-i toată În năcaz Dar năcaz, dar priveghere nu cu chin supărători, Ci cu hazul de plăcere unui foc răcoritori, Căruie Îi zic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În Spitalul nebunilor (la Balamuc); alții cad În melanholie și Încet-Încet se topesc și Își sfîrșesc viața; alții iar, ca muierile care se bocesc la morminte, prin cîntece Își ușurează durerile, ca prin niște rețete potrivit după chipul și asemănarea patimii, drept ierburi și alifii: pentru că În Spitalul Amorului numai astfel de doftorii alină durerile. Priimiți dară acest Spital al Amorului și preumblîndu-vă Într-Însul veți vedea mulțime de nenorociți tînguindu-se În dureri, pe carii nedefăimîndu-i să luați de pildă patimile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
patimii, drept ierburi și alifii: pentru că În Spitalul Amorului numai astfel de doftorii alină durerile. Priimiți dară acest Spital al Amorului și preumblîndu-vă Într-Însul veți vedea mulțime de nenorociți tînguindu-se În dureri, pe carii nedefăimîndu-i să luați de pildă patimile lor și să vă păziți a, nu Încăpea Într-Însele.” CÎntecele de lume propriu-zise nu mai păstrează distanța ironică. Pann nu se deosebește prea mult de ceilalți autori din antologie. De aceea le este greu specialiștilor să identifice poemele sale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
suferinței erotice. crîngul un loc de retragere și jeluire. „Preajalnicul” poet introduce judecata estetică: „Trist, filomilo, și frumos Tu cînți cu daruri multe ............................................. Intimă rupi de om simțitor GÎrlă pornești de lacrimi CÎnd spui cîntînd cu mare dor Tristele uite patimi...” Milostivirea lui Conachi devine fîlotimie la Pann. Femeia să aibă, dar, filotimie față de bărbatul Înlăcrămat. Să fie și credincioasă, numai astfel Îndrăgostitul va trece la jertfă. Sacrificiul, vasalitatea nu sînt, așadar, necondiționate. Balcanicul Pann nu acceptă atît de ușor, ca
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este să Întemeieze o morală socială a erosului. Despre această intenție sîntem avertizați În Introducere: „Această istorie mitică, de s-a și numit Erotocrit, n-a fost Însă smintitoare, au vătămătoare la sufletele tinerilor (cînd cinevași va lua seamă fără patimă), ci mai vîrtos folositoare și morală; căci totodată arată că puterea amorului a intrat În inima Aretii prin auzire, iar În inima lui Erotocrit au intrat prin deasa privire, și prin acest exemplu povățuiește pre părinți ca să nu se-ntinză la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adresează doicii a se lasă sedusă de cîntec. Ce urmează iese din sfera liricii propriu-zise. Intră În cîmpul poeziei eroice și al moralei. CÎteva versuri dezvoltă tema mesagerului: „O, cer! o, soare și lună, O, stele! de sus priviți, Și patima, mea-mpreună, Pretutindenea vestiți”... iar o Eho-vorbire nu-i decît un sirventis, o contestație a inflexibilei autorități paterne: „O, trăsnete! Cădeți peste Împăratul”... Există În roman mai multe planh-uri numite plîngeri, cu numeroase elemente mitologice: „Înspăimîntează-te, soare, suspină și tu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
au aflat;” Cu aceeași precizie dă indicații de ordin estetic. Muzica este „totodată cu firea viețuitoarelor”; „este Însuși glasul și cuvîntul care l-a insuflat Dumnezeu În om”. Melodia glăsuită nu este decît „plîns - cuvîntare, cu care Își descrie cinevași patimile sufletești și trupești”... Astfel stînd lucrurile, muzica Începe de la Adam și anume după izgonirea lui din rai: „carele după greșala sa (...) a avut destulă materie de plînso-cuvîntare”... Pann pune muzica În rîndul meșteșugurilor fundamentale, rolul ei fiind să Împodobească și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ceea ce Starețului i se păru că nu mai avea mult și va sări la el. Dar se calmă, își reveni și continuă dialogul pașnic, expunându-și ideile în cel mai omenos chip dar atent să nu se lase luat de patimă și de indignare. Unii confrați ai mei mă acuză că-i pun într-o lumină proastă prin conduita mea de om de carte; spun chiar că vreau să fiu cel dintâi pentru a trece drept cineva în ochii lumii, iar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
față de om". Monseniorul Querengo a intervenit pe lângă autorități, se strădui să-i aline regimul acela de tortură ce doborâse un om al cărui creier era de admirat, scăpat de la moarte doar datorită autorității și prestigiului său. Dar, în loc să-i îmblânzească patimile lui Tommaso, Paolo V porunci să-i fie percheziționată celula și să-i fie confiscate eventualele scrieri. Adăugând că, din ziua respectivă, trebuie să i se interzică acelui călugăr cu desăvârșire să citească și să scrie. Papa în persoană? Da
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dialog Între părinți și copii pe anumite teme morale. Astfel, copilul Înțelege că trebuie să evite prieteniile cu persoane care ar putea să-i facă rău, de asemenea să evite integrarea În grupuri dubioase, care practică consumul de droguri, o patimă a sufletului modern devastatoare, greu de scăpat de ea. Li se dau copiilor exemple de cauze În care cei care au fost implicați În astfel de grupuri au avut un sfârșit tragic. Prin acesta copilul va Înțelege pericolul la care
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
care nu merg la teatru, ca prin puterea exemplului, să-l Îndepărtăm de teatru. Să-i procurăm alte distracții nevătămătoare. Să-l ducem să viziteze pe oamenii sfinți și pe monahi. Să-i povestim despre cei care au biruit această patimă.” Un rol important Îl au părinții care trebuie să vegheze asupra educației morale a copilului, ei Înșiși să-i protejeze de aceste elemente nocive, printr-o supraveghere permanentă pentru o bună formare a moralității copiilor. Aceștia trebuie să aibă grijă
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
Părinții trebuie să Împrumute copiilor lor experiența de muncă. În zilele noastre acest Îndemn spre munca fizică nu-și mai are ecou datorită neascultării și mândriei copilului. Un adolescent, decât să muncească În condiții neplăcute, mai bine lenevește Încurajând sporirea patimilor. În afara dialogului care trebuie să existe Între copii și părinți, Sfântul Ioan recomandă conversația. „Conversația trebuie să se facă asupra Întâmplărilor zilnice, asupra problemelor ce-i interesează pe ei continuând cu Înțelegerea modului cum pot apărea conflictele Între ei.” În
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
În familiile respective nu poate fi vorba de ascultare și supunere În educația copiilor. Sfântul Ioan susține cu Înflăcărare postul ca mijloc de Îmbunătățire morală, Întrucât ne eliberează din robia păcatului. Postul Înspăimântează demonii, schimbă hotărârea lui Dumnezeu, potolește nebunia patimilor și ne aduce iar la libertate și ne Înseninează cugetul. „Postul are mare putere de curățire morală, Întărește voința de bine, lămurește interiorul duhovnicesc și ușurează ridicarea sufletului către cele cerești.” Prin post și rugăciune omul comunică mai ușor cu
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
puternic, calcarul, visul, e așezat adânc, înlăuntru. Viața a uitat, odată cu noi, să se apere. Uită-te la clișeele astea. Toți zâmbesc. Sein, ființa, e senină, e puternică și absolută, e un zâmbet de os nedezvelit. Din păcate carnea, cu patimile și suferințele ei, îl ascunde. — Care e ? întrebă Cosmina, trecându-și privirile peste galeria de tigve. — Nu-l recunoști ? întrebă Efrem. Apropie-te, nu-ți fie frică. Ți se pare că seamănă cu moartea ? Cosmina arătă cu degetul spre una
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe o cale de neoprit și de neîntârziat, m-am învrednicit iarăși să văd în chip nedeslușit o mică rază a acele i preadulci și dumnezeiești lumini<footnote Ibidem, p. 249. footnote>. Experierea luminii se face în sufletul curățit de patimi: luminile sufletului, prin care vedem duhovnicește, sunt simțurile sufletești izbăvite de pofte și gânduri pătimașe. Numai un suflet luminat, o fire eliberată de patimi, poate sesiza lucrarea harului. În general, noi nu cunoaștem lucrurile dumnezeiești, pentru că n-avem mădulare capabile
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
și dumnezeiești lumini<footnote Ibidem, p. 249. footnote>. Experierea luminii se face în sufletul curățit de patimi: luminile sufletului, prin care vedem duhovnicește, sunt simțurile sufletești izbăvite de pofte și gânduri pătimașe. Numai un suflet luminat, o fire eliberată de patimi, poate sesiza lucrarea harului. În general, noi nu cunoaștem lucrurile dumnezeiești, pentru că n-avem mădulare capabile de aceasta<footnote Magistrand Ion Bria, op. cit., p. 418. footnote>. Dumnezeu se descoperă în lumină numai celor cu inima curată. Curățenia e propriu-zis starea
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Care se retrage cu atât mai mult cu cât este pătruns<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, Apologia, 76, P.G., XXXV, col. 484B. footnote>. Duhul Sfânt există și lucrează înlăuntrul omului când acesta a făcut eforturi de a se curăța de patimi și s-a pregătit pentru arătarea Domnului Hristos, pentru a vedea lumina dumnezeiască unindu-se cu Dumnezeu în iubire. Lumina este primită în stare de rugăciune: Pe lângă aceasta am uitat cu totul de însuși trupul meu și Îți spun și
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]