9,085 matches
-
Acolo, în fața barăcilor, l-am pus pe cel ce mă informase de condițiile lor de viață și de muncă să pună steagul României pe mașină și să conducă autoturismul spre Nicosia. Când am ajuns la sediul ambasadei, i-am telefonat "patronului". Acesta a venit la misiune, am discutat foarte civilizat, i-am propus să schimbe regimul inuman al muncitorilor români, fără să apelez la autoritățile locale. Dacă era vorba de o tânără româncă, evenimentele aveau alte trasee. Cel mai convenabil era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
intenții foarte serioase de căsătorie cu un român, lucrător în Cipru sau chiar cu un cipriot. După întoarcerea noastră de la București, după primul concediu, pe la începutul lunii septembrie am avut o primă convorbire cu două tinere care lucrau la un patron serios din orașul Limasol, apropiat de ambasada noastră și care le-a îndrumat la noi pentru "soluționarea unor probleme personale". Tinerele, trecute de 20 de ani, mi-au spus că au câte un prieten foarte bun, unul român, celălalt cipriot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
vânătoare a lui Gőring, unde noul Heliogabal, îmbrăcat cu o cămașă albă « că a tarăncilor transilvănene » amintește de « un mareșal Ney îmbrăcat în bucătăreasa ». în sala tezaurului, « Sfântă Sfintelor... vegheata de cele patru ipostaze ale lui Gőring, de aviator, de patron al artelor, de șef al planului pe patru ani și de mare maestru de vânătoare », mareșalul aerului declară siderant « Hier donke Ich! » încheiem, notând că cele două lucrări cu caracter memorialistic, desi foarte diferite că factura și atmosfera, par să
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
trăiesc în vile și palate, cu mașini de sute de cai putere, sunt mai puțini. Majoritatea dintre ei , respectiv cei care așteptau să-i pună alții la lucru pentru a produce și pentru societate câte ceva, trag mâța de coadă pe la patroni sau pe la firme, temporare, iar când au timp liber, sunt clienții crâșmelor, unde se recrează la câte un pahar și cu țigara-n gură. Cei mai vrednici sunt plecați pe melearuri străine, angajați(slugi) la străini sau chiar la români
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mândrim în sinea noastră de cele construite în vremurile trecute. Nu am simțit acel regim ca fiind ilegal, criminal, sau odios cum este denumit de către unii, care s-au înfruptat și îngrășat din binefacerile lui. Pentru mass-media noastră și pentru patronii ei, tot ce s-a construit până-n ’89 a fost neutilizabil, greșit sau reprezintă, cum le spunea ex-priministrul Petre Roman "mormane de fiare vechi", moștenite de la comuniști,(fără să menționeze însă vila și lucrurile furate de la Casa Poporului). Dealtfel toți
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
care Putna, Neamț, Moldovița, Sucevița, Voroneț, Dragomirna, Slatina, Agapia, Cetățuia, Bistrița, Secu și altele, însă nu se amintește nimic despre aceste lucruri. Reporterii și ziariștii noștri au „orbul găinii”, sau probabil că acestea sunt indicațiile pe care le primesc de la patronii lor. Alte explicații nu găsim. Capitolul IV Despre activitatea reporterilor, violarea bătrânei. In legătură cu activitatea reporterilor, mai urât spus a paparazilor, cred că cei care au tangență cu aceștia, fie de la tv.,radio sau ziare, nu duc o viață
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
la egal cu site-urile instituțiilor de presă. Blogurile foloseau adesea un limbaj proaspăt, nonconformist, uneori fără perdea, preluau și interpretau informații din presă și veneau cu propriile subiecte. În plus, bloggerii nu păreau să fie subordonați nimănui, nu aveau patron și nu trebuiau să se îngrijoreze de pe urma presiunilor economice sau politice. Scriau din pasiune și jonglau cu nonșalanță cu tipuri diferite de conținut, publicând nu doar text, ci și fotografii, clipuri video sau fișiere audio. O întreagă dezbatere pe tema
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Recompunerea spațială a activităților economice provoacă o înăsprire a competiției dintre orașe, ce duce la respingerea populațiilor puțin competitive, fără ca acestora să li se acorde nici o șansă de a fi... Orașul este acum mai puțin amenințat de conflictele sociale dintre patroni și proletari cărora le asigura punerea în scenă -, cât de apariția unei logici a separării care tinde să-l mineze. De când bogații nu mai au nevoie să-i exploateze pe cei săraci pentru a se îmbogăți, locuitorii sunt tentați să
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Aceasta ar fi pus întreaga inițiativă sub semnul întrebării. Ar fi suscitat opoziția persoanelor celor mai influente. Dimpotrivă, "interesarea" (o, ce cuvânt frumos!) agenților de execuție, sprijinirea lor și permiterea creșterii profitului privat au dus la realizarea marilor proiecte. Dacă patronii urbanismului parizian din timpul celui de-al Doilea Imperiu au tolerat speculația, au făcut-o fiindcă aveau nevoie de ea. Pentru a reuși au declanșat torentul afacerilor. Ce conta dacă acest torent tulbura apele și scotea la suprafață gunoaiele? Rigoarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ca statul să intervină în domeniul locuințelor. Intenția lor era puternic contestată de către guediști, care erau socialiștii marxiști ai epocii. Tactica Partidului Muncitoresc Francez era să nu se mai facă distincție între problema locuinței și problemele sociale. Dacă proprietarii și patronii erau identificați ca aparținând aceleiași clase de exploatatori, soluția problemei locuinței nu era alta decât victoria revoluției împotriva lor, adică exproprierea individuală și proprietatea colectivă. Contrar "proudhonismulu" "posibiliștilor", doctrina guedistă nu tolera soluțiile parțiale. Revendicarea unor locuințe mai curate era
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
spusese Friedrich Engels că locuința insalubră este factorul principal al creșterii conștiinței revoluționare?1 Locuințele muncitorești erau criticate din mai multe motive. Uneori pentru caracterul lor oprimator, fiindcă legăturile între viața privată și slujbă păreau să intensifice aservirea muncitorului față de patron; alteori locuitorii lor erau bănuiți că ar avea intenții de proprietate privată. Nici atunci când, în perioada dintre cele două războaie mondiale, comuniștii încep să învestească eșalonul municipal cu sarcina de a face partidul să progreseze, locuința nu se numără decât
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și familiei. Fără să regrete trecutul, ambiția sa era aceea de a reda oamenilor ceea ce le-a fost întotdeauna necesar pentru a trăi: o religie, o familie, o proprietate. Teoretician al patronatului, el vedea în acest regim care făcea din patron un fel de părinte al muncitorilor săi un remediu contra sărăciei și un corectiv al exceselor libertății muncii. Patronatul creează o legătură voluntară de interes și afecțiune care se opune atât aservirii din trecut, cât și insecurității provocate de concurență
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a unei solidarități garantate de către stat și calea asociativă (sub aspectele sale cele mai eterogene: sindicate, cooperative, asociații) a solidarității între liberii contractanți. La sfârșitul secolului al XIX-lea, spectrul războiului civil, propensiunea muncitorilor spre divizare ideologică și concurența între patroni nu păreau să admită previziunea că societatea civilă ar putea organiza propriile legături de solidaritate doar pe resursele sale asociative. Doar un serviciu public, preocupat de interesul general, părea capabil să îi lumineze pe orbii partizani. Numai statul părea capabil
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
bunei funcționări economice a societății liberale. Socialul înlătură din funcționarea economică acea parte a sărăciei pe care trebuia să și-o asume, de bine, de rău, în secolul al XIX-lea"55. Segmentarea acțiunii publice vizează neutralizarea forței conflictelor dintre patroni și muncitori, și aceasta în scopul fondării unei democrații reprezentative. Pentru republicani, nu exista o chestiune socială în jurul antagonismului capital/muncă, ci probleme sociale care se cereau identificate și rezolvate izolat, una după alta, în cea mai simplă descriere a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sindicale, profesionale sau culturale care reprezintă țara reală, precum și către promovarea animatorilor corpurilor intermediare 234". Viața politică municipală părea, într-adevăr, confiscată de un mic cerc de "notabili" ieșiți din nucleul tradițional al profesiilor liberale, comercianților, meșteșugarilor și altor câtorva patroni de întreprinderi familiale. Acești notabili decideau în funcție de imaginea pe care o aveau ei despre trecutul orașului și despre care credeau că servește legitimării durabilității sale. Temându-se să nu fie dați la o parte de noile grupuri sociale, pe care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
câștiga în consistență decât dacă promovarea dezbaterilor publice va avea loc simultan cu recunoașterea capacităților reglatoare ale dreptului, mai ales în ceea ce privește "preaplinul alianțelor între puterea municipală și marile grupuri urbane"470. Arestarea primarului din Grenoble sau punerea sub urmărire a patronului numărul unu mondial al BTP-ului nu ar fi fost de imaginat în anii 1960 și 1970. Astăzi, dacă pierderea imunității elitelor atunci când e vorba de încălcări ale legii este incontestabilă, reacțiile publice față de tot felul de "afaceri" și mai
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
XIX-lea, pentru a deveni punctul de reper în ceea ce privește construcția patronală. Experiența mulhousiană ține de tradiția socială protestantă. Figură importantă a începuturilor catolicismului social, vicontele Villeneuve de Bargemont va îndemna în zadar patronatul catolic să se inspire din această metodă. Patronii catolici nu vor adopta decât mult mai târziu această politică, sub cauțiunea enciclicei Rerum Novarum (1891), în care Leon XIII subliniază că rolul bisericii este acela de a ajuta omul să se elibereze de o iluzorie libertate economică care permite
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
toată clasa mijlocie" (p. 230) (R.-H. Guerrand, op. cit., 1992). 10 Citat de L. Houdeville, op.cit., 1969, p. 187. 11 Louis Houdeville povestește o anecdotă relatată în jurnalul Combat din 12 ianuarie 1952: "[...] Domnul Claudius-Petit, când i-a întrebat pe patronii care construiau locuințe pentru muncitorii lor: "De ce, în loc să prevadă în fiecare locuință un loc pentru mașina de spălat, nu se gândeau să înființeze o spălătorie cu uscător în fiecare imobil"", se aștepta să i se răspundă că nu era precaut
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
al României, 2004, capitolul 3, 4). Așa cum este propusă de Anuar, distincția este vagă și cu un conținut socioeconomic minimal. Nu se specifică nimic despre eventualul salariu pe care l-ar avea lucrătorul pe cont propriu, acesta fiind diferit de patroni, salariați și membrii asociațiilor agricole. Nu putem bănui decât că acesta câștigă câte ceva de pe urma micului comerț pe care îl face cu sacoșa în piețele orașelor sau din alte activități care însă nu au impact economic semnificativ. Activitățile acestui „lucrător pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
prietenă pe care o vor mai aproape. Astfel, „șeful de personal” află numele și numărul de telefon al viitoarei beneficiare de post și în scurt timp aceasta va munci. Contra sumei de 100 de euro. Alta decât prima oferită de patronul casei. Rentabil, nu? Scrisoarea 21 Înainte de a trece la primul meu loc de muncă, vreau să-ți spun că azi am trimis un pachet acasă și mașina care l-a luat era plină de alte pachete. Pentru diferite orașe, scria
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mă întreba cât am de gând să stau. Eu nici măcar acum nu știu dacă vreau cu adevărat să mă întorc, așa că atunci răspundeam evaziv: — Mult timp! Îmi dădea exemple de fete care au plecat fără să anunțe, lăsând în sarcina „patronului” toată responsabilitatea. Adevă rul e că Salvatore nu era greu de îngrijit, ea era cea care făcea ca totul să pară mai dificil. Pe bolnavi trebuie să-i înțelegi și să-i iubești. Ei nu au ritmul nostru alert de-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a poftit ca pe un musafir important, iar înăuntru era o parte din România. Cel puțin zece femei de toate vârstele, unele plecau acasă și stăteau la el până la sosirea autocarului, altele abia venite, ca și mine, altele gonite de patroni, altele plecate de la familiile unde munceau. Fiecare cu povestea ei. Așa se împletesc poveștile oamenilor. Scrisoarea 70 Părintele a făcut repede „ inventarul” tuturor. — Lavori? — Nu, padre, de asta am venit! — Câți ani ai? — 32. — Vorbești italiana? — Puțin. — Bine, treci dincolo
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cuvinte, gen „Caut de muncă” și „Sunt român”. Dormea într-o pădurice din zonă. După vreo două săptămâni (îl usturau tălpile deja) a găsit o cantina, adică un fel de MAT, un loc unde se prepară și se depozitează vinul. Patronii aveau și via lor, dar cumpărau și struguri. Au spus că au nevoie de el vreo lună. Și acum, după șase ani, tot acolo muncește. La început a dormit vreo șase luni în pădurice. Era casa lui. Cumpăra mâncare rece
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
viața mea se va schimba! Scrisoarea 128 — Am muncit 16 ani în mină, în țară! Era parfum față de cum muncesc în Italia. Este zidar, om de 40 de ani, însurat și cu o fată de 15 ani. Trăiesc toți aici. Patronul îi strigă: — Păcat că te-a născut mă-ta! Sau: — Îți dau cu ciocanul în cap și torn ciment peste tine! El tace, pleacă din șantier. După jumătate de oră îl sună același patron și-l cheamă la muncă: — Ți-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de 15 ani. Trăiesc toți aici. Patronul îi strigă: — Păcat că te-a născut mă-ta! Sau: — Îți dau cu ciocanul în cap și torn ciment peste tine! El tace, pleacă din șantier. După jumătate de oră îl sună același patron și-l cheamă la muncă: — Ți-am dat eu voie să pleci? Treci la muncă, român nenorocit! Și el tace. Și reîncepe munca, pentru că are o chirie de plătit și o fată la liceu. Scrisoarea 129 Știi ce nu pot
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]