10,156 matches
-
ea prințului, conducându-l. Mai simplu spus, e salonul meu cel mic, unde ne adunăm toate, ședem și fiecare își vede de treaba ei: Alexandra, uitați-o aici, fiica mea cea mai mare, cântă la pian, citește sau brodează; Adelaida pictează portrete sau peisaje (și nu poate termina nici unul), iar Aglaia stă, nu face nimic. Nici eu nu prea am spor la lucru: nu-mi iese nimic. Ei, uite că am ajuns; luați loc, prințe, aici, lângă șemineu și povestiți. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ani de când nu pot găsi un subiect pentru un tablou: Descrise-s Răsărit și Sud 17... — Prințe, găsiți-mi un subiect pentru tablou. — Nu mă pricep deloc la așa ceva. Mi se pare că-i de ajuns să privești și să pictezi. Nu știu să privesc. Ce-mi tot vorbiți în dodii? Nu pricep nimic! o întrerupse generăleasa. Cum, adică, nu știi să privești? Ai ochi, privește. Nu știi să privești aici, nici în străinătate n-o să înveți. Mai bine, prințe, povestiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
m-a impresionat foarte mult... — Despre tabloul de la Basel ne veți povesti negreșit mai târziu, spuse Adelaida. Acum, însă, lămuriți-mă cum ar trebui să fac tabloul cu execuția. Puteți să mi-l redați așa cum vi-l închipuiți? Cum să pictez fața? Numai fața? Cum să fie această față? — Exact cu un minut înainte de moarte, îi răspunse prințul cu deplină solicitudine, pasionându-se de amintirea lui și, după toate aparențele, uitând de restul, exact în momentul când a urcat scara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și de-abia a pășit pe eșafod. În clipa aceasta s-a uitat în direcția mea; i-am privit chipul și am înțeles totul... Dar cum să povestești așa ceva? Grozav, grozav de mult aș vrea ca dumneavoastră sau altcineva să picteze această scenă! Mai bine ar fi dacă ați face-o dumneavoastră. Chiar atunci m-am gândit că tabloul va fi folositor. Știți, aici trebuie să vă imaginați ce a fost mai înainte, tot, tot. Stătea la închisoare și execuția o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar nu se poate să nu auzi! Și, imaginați-vă, există inși care și acum susțin că, poate, capul, după ce a zburat, știe cam încă o secundă că a zburat, știe deci ce înseamnă asta! Dar dacă-s cinci secunde?... Pictați eșafodul astfel încât să se vadă de aproape numai ultima treaptă; condamnatul a călcat pe ea: capul, fața albă precum hârtia, preotul întinde crucea, celălalt își întinde lacom buzele vinete și privește și- știe tot. Crucea și capul - iată tabloul, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întinde crucea, celălalt își întinde lacom buzele vinete și privește și- știe tot. Crucea și capul - iată tabloul, fața preotului, a gâdelui, chipurile a două calfe ale lui și câteva capete și perechi de ochi jos; toate acestea pot fi pictate parcă în planul al treilea, în ceață, pentru detaliu... Acesta ar fi tabloul. Prințul tăcu și le privi pe toate. — Asta, cu siguranță, nu mai seamănă a chietism, șopti Alexandra ca pentru sine. — Ei bine, acum povestiți-ne cum ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sărman“, deci „cavalerul sărman“ există, trebuie să existe și, după părerea mea, dacă nu s-ar fi împotrivit Adelaida Ivanovna, am fi știut de mult cine-i „cavalerul sărman“. — Nu-s vinovată cu nimic, râdea Adelaida. — N-ai vrut să pictezi portretul, asta-i vina dumitale! Aglaia Ivanovna te-a rugat atunci să desenezi portretul „cavalerului sărman“ și chiar ți-a expus subiectul tabloului, pe care l-a compus chiar ea, mai ții minte subiectul? Dumneata n-ai vrut... — Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sfârșit. Acum vreo lună râdeam cu toții după masa de prânz și, ca de obicei, ne-am apucat să căutăm un subiect pentru viitorul tablou al Adelaidei Ivanovna. Știți doar că distracția noastră comună e să găsim un subiect ca să-l picteze Adelaida Ivanovna. Așa am dat peste „cavalerul sărman“, nu știu cine a fost primul... — Aglaia Ivanovna! strigă Kolea. — Poate, de acord, numai că nu-mi amintesc, continuă prințul Ș. Unii au râs de subiect, alții au declarat că nu poate fi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de sănătate“, trecură întorcându-se de la plimbare. Acum Adelaida remarcase în parc un copac, un splendid copac bătrân, rămuros, cu crengile lungi și strâmbe acoperite de frunze tinere, cu o scorbură și o crăpătură; își pusese în gând să-l picteze neapărat, neapărat! Așa că aproape numai de asta vorbi în jumătatea de oră cât ținu vizita ei. Prințul Ș. era amabil și simpatic ca de obicei, îl întrebă pe prinț despre trecut, își aminti cum se cunoscuseră prima oară, așa că despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fost constatarea că din cauza mea simțiți jenă și mânie! În asta e catastrofa dumneavoastră: dintr-odată vă considerați egală cu mine... Ieri, după ce v-am întâlnit, m-am întors acasă și mi-am imaginat un tablou. Zugravii de icoane Îl pictează toți pe Iisus conform tradițiilor evanghelice; eu L-aș picta altfel; L-aș reprezenta singur - doar Îl lăsau singur ucenicii Lui câteodată. Aș lăsa cu El doar un copil mic. Copilul s-ar juca lângă El; poate, I-ar povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta e catastrofa dumneavoastră: dintr-odată vă considerați egală cu mine... Ieri, după ce v-am întâlnit, m-am întors acasă și mi-am imaginat un tablou. Zugravii de icoane Îl pictează toți pe Iisus conform tradițiilor evanghelice; eu L-aș picta altfel; L-aș reprezenta singur - doar Îl lăsau singur ucenicii Lui câteodată. Aș lăsa cu El doar un copil mic. Copilul s-ar juca lângă El; poate, I-ar povesti ceva în vorbirea Lui copilărească. Hristos l-a ascultat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
începutul secolului XX. Pictura renunță la reprezentarea figurativă, este văzută ca acțiune (un alt nume al expresionismului abstract este Action Painting), un gest semnificativ îl arată pe Jackson Pollock (Jack the Dripper, nu Jack the Ripper!) stropind cu vopsea, nu pictând cu migală, suprafețe mari de pânză. Pollock (1912- 1956), la fel de tumultuos în viață ca și în acțiunea sa împotriva picturii reprezentaționale și perspectivale, simțind probabil că nu avea mult timp la dispoziție, a căutat să dezlănțuie noi forme de expresie
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o victimă, ca și protagonistul celui de-al doilea roman, The Victim, publicat în 1947. Asa Leventhal este tipul evreului sensibil și introvertit, ce tinde să se acuze pentru fapte reale și imaginare, un portret pe care Bellow îl va picta cu tușe mai nuanțate și mai bogate în romane precum Herzog, una din creațiile sale majore. The Adventures of Augie March (1953) a fost romanul care l-a consacrat pe Saul Bellow, aducându-i și primul National Book Award (vezi
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și muzica trebuie să continue a fi parte din viața pacientului cu can‑ cer, În special dacă au constituit surse de bucurie În trecut. Participarea la terapia prin artă sau muzică este extrem de utilă multor pacienți. Scrierea romanului mult amânat, picta‑ tul sau plecarea În sfârșit În excursie la Ierusalim, Roma ori la Muntele Athos sau la Meteore nu sunt obiective neobiș‑ nuite asumate de numeroși pacienți cu cancer. În sfârșit, umorul este foarte important. Râsul este vindecare, iar râsul este
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
lui, textul alunecă pe nesimțite către spații în care, în chiar miezul acesteia, mai poate fi întâlnită natura frustă cu prospețimile ei telurice, „reabilitate” pentru discursul liric modern, ca un contrapunct necesar. Noul Ulise cutreieră, de pildă, piețele de legume, pictate cu o pastă flamandă, într-un specific regim al interferenței regnurilor, punând într-o ecuație nouă elemente ale pillatienei „poezii a roadelor”, ceva din viziunea universalei germinații a lui Arghezi ori din destinul „naiv”, modernist al unui Adrian Maniu, ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
căci Tereza nu era "jumătatea lui", ci mai degrabă femeia găsită în coșul de nuiele al copilului Oedip, adică povara destinului. Dualitatea ființei lui Tomas este bine înțeleasă de Sabina. Această dualitate este chiar dedublarea societății comuniste a Cehiei. Sabina pictează fațada convențională a lumii comuniste, dar undeva în tablou se deschide o breșă în care se vede întreaga mizerie. La fel, Sabina îl pictează pe Tomas-Don Juan-ul, dar prin crăpătură se vede Tristan. Pictorița, emigrată în Occident, se îmbogățește cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Tomas este bine înțeleasă de Sabina. Această dualitate este chiar dedublarea societății comuniste a Cehiei. Sabina pictează fațada convențională a lumii comuniste, dar undeva în tablou se deschide o breșă în care se vede întreaga mizerie. La fel, Sabina îl pictează pe Tomas-Don Juan-ul, dar prin crăpătură se vede Tristan. Pictorița, emigrată în Occident, se îmbogățește cu tablourile sale și este lăudată fiindcă aceste tabluori ar fi fost și sunt arma ei de luptă împotriva oprimării sistemului și a ocupantului sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai spunem despre instituțiile care gestionează arhivele Securității!), constituie una dintre cele mai triste ironii ale istoriei și istoriografiei contemporane. Adevărul cu privire la România ultimelor decenii rămâne, pe mai departe, colorat În bleumarin sau, după caz, În kaki, așa cum l-au pictat instituțiile emitente, conservat pe deasupra, cu grijă, În aceleași plicuri din hârtie reciclată, sub antetul amenințător al MAI-ului. În paranteză fie spus, trebuie să mărturisesc că mă Încearcă și astăzi o ușoară strângere de inimă când primesc o invitație la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
singură Încăpere, În care locuiește Întreaga familie, ba uneori chiar și animalele de pe lângă casă. Bisericile de lemn din munți atrag și ele atenția lui Jókai, prin arta lor naivă și ciudată În ochii scriitorului maghiar. Acesta descrie, vizibil impresionat, pereții pictați cu imaginea unor „sfinți diformi”, pe care „fantezia monstruoasă a unor artiști țărani i-a Îmbrăcat În mantii roșii și În cizme cu pinteni”. Din aceeași imagistică terifiantă reține alegoria Morții, purtând În mâinile sale un rege, un cerșetor și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fără mâneci, cămașa lungă de pânză, opincile și cușma Înaltă de miel. Chimirul lat și Împodobit Îl duce cu gândul la centurile vechilor romani. În orice caz, o comparație Între descrierile lui Jókai și portretele de țărani români din tablourile pictate În aceeași perioadă de Barabás XE "Barabás" Miklós pune În evidență o imagine extrem de asemănătoare, caracterizată prin pitoresc și culoare, prin caracterul exotic al Înfățișării exterioare, relevantă pentru percepția romantică maghiară asupra românilor. În acord cu acest interes romantic pentru
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
puteau fi suspendate fără nici o reținere, atât de călătorul care profita de o sclavă sau țărăncuță Întâlnită În drum, cât și de cititorul său, care Își imagina același lucru. Chiar dacă Transilvania rurală vizitată de călătorii maghiari nu era nici Orientul pictat de Ingres sau Delacroix și nici măcar Rusia explorată de Casanova, cu toate acestea, putem detecta și În scrierile care ne interesează aici asemenea accente discrete, de natură să sugereze mirajul senzualității răsăritene. Pe de altă parte, aprecierile observatorilor maghiari cu privire la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În basmul Crăiasa zânelor, un Împărat, ducânduse la război, le interzice feciorilor săi să deschidă cu o cheie ruginită chiliuța de la miazăzi, argumentând: bine nu va fi. Ei deschid ușa și zăresc o icoană Întoarsă cu fața la perete pe care era pictat un chip de femeie. Întors acasă, tatăl le dezvăluie fiilor că este zâna zânelor, care rămâne veșnic tânără; numai măritându-se, Își pierde puterea de zână și Începe să mbătrânească. Locuiește În Împărăția zânelor, unde nu moare nimeni; oamenii pământeni
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
urmată de o masă frugală în salonul oval. A avut loc apoi o tombolă, toți invitații fiind câștigători, Doamnele au primit în dar bijuterii, iar domnii arme de foc. Le Brun a explicat cu răbdare și în detaliu semnificația alegoriilor pictate pe tavanul camerelor. Străduindu-se din răsputeri să-l mulțumească pe rege, Fouquet nu a observat că regele făcea o serie de remarci tăioase. Acestuia, camerele i s-au părut mult prea mari, mobila prea exotică, tapiseriile de aur mult
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
unor refugii naturale, unde un amant melancolic poate să se scufunde în reverie. Ca orice grădină regală, și cea de la Versailles are un element specific marilor parcuri: celebrul labirint. La intrarea în el pot fi zărite două statui de bronz, pictate în culori naturale: una îl reprezintă pe Esop, care ține în mână un pergament, iar cealaltă este a lui Amor, care ține în mână un ghem de ață. Suntem invitați să intrăm în fantastica lume a fabulelor, miturilor și legendelor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
arte, Franța secolului al XVII-lea rămâne până în zilele noastre un punct de referință în evoluția barocului în Europa. Corneille, Racine, Moliere, La Fontaine, Pascal și Descartes oferă lumii talentul lor, prin creații nepieritoare; Poussin, Le Vau și Le Brun pictau; Mansard construia palatul Versailles. Un punct de referință pentru destinul societății secolului al XVII-lea o reprezintă evoluția burgheziei și intrarea într-un con de umbră a nobilimii. Această modificare a polilor de putere a început în anul 1600 și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]