7,468 matches
-
, Anca (5.III.1946, București), poetă. Este fiica Stelei (n. Ilieff) și a lui Samuel Pedvisocar, funcționar. Urmează la București școala primară și gimnaziul (1952-1959), apoi Școala Medie de Arte Plastice (1960-1964) și Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”, absolvit în 1970. Din 1979 participă la
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
cobor...” (Amară). Așa cum mărturisește în Cuvântul autoarei, P. scrie o „carte neagră”, a disperărilor asumate și denunțate care, prin repetare, devin „un mecanism orb”. Nu poate fi ignorată, totuși, falsitatea unor „tirade”, un playback pe muzica disperărilor de odinioară. Uneori poeta este foarte personală, pentru a cădea apoi în discursivitate, preluând locuri comune sau maniere străine, mai ales din poezia lui Tudor Arghezi, Nichita Stănescu sau G. Bacovia. SCRIERI: Un imperceptibil miros de Socrate, București, 1997; Tirada de pe Muntele Placid - The
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
The Mount Placid Tirade, ed. bilingvă, pref. Nina Cassian, București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Radu Popa, O insolită întâlnire cu poezia, RL, 1998, 46; Gabriel Pleșea, Scriitori români la New York, București, 1998, 105-132; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 222-223; Raluca Dună, Poeta bifrons, LCF, 2003, 35. R.D.
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
pe al aversiunilor paradoxale. Proza cu caracter reportericesc - Bâlci la Râureni (1964), Drumuri și răspîntii (1967) -, ca și încercările de teatru - Asta-i ciudat?, În marginea vieții, Irezistibilul Bolivar, Hamletul meu (publicat postum) - sunt de un interes minor. În schimb, poeta artifex, avea o înclinație specială pentru traduceri și a dat versiuni românești remarcabile din San Juan de la Cruz, Charles Péguy, Max Elskamp, Louis Aragon, Rainer Maria Rilke, Stefan George, A.S. Pușkin, N.A. Nekrasov, Federico García Lorca ș.a. Pentru transpunerea poemului
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
, Erastia (24.I.1914, Iași), prozatoare și poetă. Este fiica scriitorului Ion Peretz. A urmat liceul și Facultatea de Drept în București. Se lansează în literatură de pe piedestalul titlului de Miss România 1931, an în care i se anunța o primă plachetă de versuri plină „de naivități cu
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
o anumită forță, care o face mai convingătoare decât proza sa. SCRIERI: Îmi placi!..., pref. Tudor Arghezi, cu o caricatură de Ross, București, 1933; Ceai dansant, București, 1934; Primăvară pustie, București, 1945; Stele căzătoare, București, 1946. Repere bibliografice: O nouă poetă: Erastia Peretz, RP, 1931, 4018; Lucian Boz, O frescă de moravuri ale unei tinere scriitoare, ADV, 1933, 15 304; Nicolae Roșu, „Îmi placi!...”, CRE, 1933, 2103; Perpessicius, Opere, VI, 348-350; I.P. [I. Peltz], „Îmi placi!...”, „Epoca”, 1934, 1488; Octav Șuluțiu
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
, Domnița (14.V.1956, Nepos, j. Bistrița-Năsăud), poetă. Este fiica lui Ilie Petri, profesor. După absolvirea Liceului „Liviu Rebreanu” din Bistrița (1975), urmează cursurile Facultății de Automatică a Institutului Politehnic din București. Lucrează pentru un timp în învățământ, apoi în presă. După 1989 a emigrat în Statele Unite ale
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
se definește printr-un manierism care se îngemănează cu sonuri vechi, venite parcă dintr-o „rădăcină de baladă”, din ecouri ale satului arhaic, ce răzbat în ritmurile poemelor sale închinate unor orizonturi și însemne izvorâte din arhetipuri indicibile („nenumite semne”). Poeta spune despre misterii în care se articulează senzualul și gracilul, ascunsul și imensul, asperitatea și ființa spirituală, întocmai cum e alcătuirea sa sufletească. Definitorii în versurile din Eclipsa, dar și mai târziu, sunt ingenioasele metafore ale contradicțiilor interne, mizând pe
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
nostalgice întoarse asupra vechimii rurale aducând versul la o formă ce asociază sensibilitatea solemnă și viziunea suprareală. Un text, Scurtă istorie, din volumul Celălalt (1985), este artă poetică și program, cât și parabolă manieristă despre alteritatea masculină, care în scriitura poetei se vădește într-un joc al contrariilor, ce se substituie până la confuzia reciprocă. Poemul dă seama și de metaforele tensiunilor ascunse în firea autoarei: „mi-am dictat / la masă scria un bărbat / îmi dicta. scriam după cum îmi dicta / și dictam
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
altora. SCRIERI: Literatură și eveniment, Cluj-Napoca, 1983; Colocviile vântului, București, 1985; Euthanasia, Satu Mare, 1991; Jocul dragostei și al hazardului, 1994; Recife, Satu Mare, 1996; Prospero și „teatrul sărac”, Cluj-Napoca, 1997; Radiografia zăpezii, Satu Mare, 1997; Rusia între „dezgheț” și „transparență”, Cluj-Napoca, 1997; Poeta artifex, tr. Miruna Pintescu, Timișoara, 1998; Hibernia, pref. Ion Pop, București, 1999; Enclave, postfață Gheorghe Glodeanu, Botoșani, 2000; Ordalia. Alte boeme, Cluj-Napoca, 2001. Traduceri: Poezie sovietică modernă și contemporană, pref. trad., Cluj-Napoca, 1988; Boris Pasternak, Sora mea, viața, Timișoara, 1998
PINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288822_a_290151]
-
Pierre Paris, Casa umbrelor, Satu Mare, 2001 (în colaborare cu Claudia Pintescu). Repere bibliografice: Gheorghe Glodeanu, „Colocviile vântului”, TR, 1985, 16; Mihaela Ursa, „Jocul dragostei și al hazardului”, ST, 1994, 10-11; Mariana Filimon, Un univers paralel, CNP, 1998, 6-7; Adrian Popescu, „Poeta artifex”, ST, 1999, 8-9; Virgil Mihaiu, „Cârlige de cuvinte”, ST, 2000, 11-12; Vulturescu, Cultură, 167-173; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 59-61; Petraș, Panorama, 517-518; Mircea A. Diaconu, Poeți ai Sătmarului, CL, 2002, 5. Ct.C.
PINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288822_a_290151]
-
Contemporanul”, „Viața românească” și „Gazeta literară”, îndeosebi cu cronici de poezie, dar și la „Flacăra”, „Steaua”, „Scânteia” ș.a. Prima carte, Pagini critice, îi apare în 1958 și însumează articole publicate în presă între 1947 și 1957. A fost căsătorit cu poeta Veronica Porumbacu. Amândoi și-au pierdut viața la cutremurul din martie 1977. Evoluția scrisului lui P. poate fi văzută ca o „diagramă” a presiunilor politice exercitate de autoritățile comuniste, după încheierea celui de-al doilea război mondial, asupra criticii literare
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
George Vulturescu, Ion Baias, dar și ale unor autori de limbă maghiară ca Lang Zsolt și Irinyi Kiss Ferencz. În numărul 3-4/1991 pot fi citite o serie de inedite ale lui Gheorghe Pituț și câteva poeme ale unei talentate poete, Raluca Sălăjan, dispărută la numai șaptesprezece ani. Dacă proza este ilustrată sporadic (de menționat doar fragmentul de roman Aventuri în Levant al lui Ion Chiorean), în schimb revista are o bogată secțiune critică, incluzând cronici de Cornel Munteanu, recenzii de
PLEIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288849_a_290178]
-
PILLAT, Monica (8.X.1947, București), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiică a Corneliei Pillat (n. Ene Filipescu) și a lui Dinu Pillat, critic și istoric literar, și nepoata poetului Ion Pillat. Urmează la București liceul (1961-1965) și Facultatea de Limbi Germanice, secția engleză-română (1965-1970). Îmbrățișează cariera
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
sparse/ Tăcerea galbenă creștea/ Prin noi trecură păsări arse.” Imaginația ecoului (1981) continuă percepția fabuloasă a lumii și registrul grav, dar aduce și o esențializare a gândirii poetice, care atinge echilibrul între tensiunea spiritului și vibrația lirică. Evadând din contingență, poeta se concentrează asupra esențelor, pătrunde într-o lume în care mișcarea e „un dar al neclintirii”, întunericul - „insomnia/ Luminii când dispare ora”, uitarea - „liniștea memoriei care-și contemplă dăinuirea”, iar „ființa e năpădită de neființă.” Este intuită ordinea metafizică a
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
e pasul tău.” Emoția întâlnirii celor două tărâmuri poate fi cuprinsă doar în cuvinte, scrisul deschide o „ușă interzisă”, mijlocind descoperirea unei identități esențiale, perene. Textul are capacitatea de a închide un timp de inalterabilă actualitate, ceea ce o face pe poetă să privească spre scris ca spre un reazem. Este însă un liman bântuit de o ambiguitate funciară, ce apare intens în versurile din Pluralul ca o veghe (1990) și pe care P. a abordat-o cu un fin simț al
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
Steinhardt, Critică, 109-112; Cristea, Modestie, 88-91; Eugen Simion, În laboratorul criticii, RL, 1985, 40; Irina Grigorescu, „Ieșirea din contur”, LCF, 1985, 37; Cândroveanu, Lit. rom., 181-184; Gabriela Omăt, Pluralul într-o stinsă șoaptă, RL, 1990, 38; Dumitru Micu, Profil de poetă, „Viitorul”, 1990, 38; Grigurcu, Poezie, II, 233-235; Marcel Duță, O dinastie de scriitori - Ion, Dinu și Monica Pillat, „Paradox”, 1991, 2; Cosma, Romanul, II, 195-196; Barbu Cioculescu, Mitologie cotidiană, RL, 1999, 15; Liviu Grăsoiu, Un rol printre miliardele de roluri
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
PITIȘ, Ecaterina (13.XII.1882, Brașov - 14.I.1963, Brașov), poetă și publicistă. Este fiica Raveicăi (n. Din) și a lui Nicolae Pitiș, avocat. Urmează o școală de contabilitate, apoi deține funcții la diferite instituții brașovene sau din alte orașe - pedagogă la o școală profesională din Sibiu, directoare a internatului unei
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
stări de îndurerare și suferință, care fac din aparentul pastel un revelator al răului sufletesc. Sunt consemnate tot mai des tristețea locurilor părăsite, a ființelor abandonate, ravagiile toamnei în natură, „cântecul frunzelor uscate”, „aspru și amar”, ceea ce o face pe poetă să se simtă și mai pustie, mai singură, măcinată de regrete și de jale. Este fascinată de pacea și frumusețea cimitirelor - o mare tentație pentru suflet de a evada către altă lume. În zecile de poezii publicate în periodice după
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
uitării”, pe când în suflet „se zbate tristă” „candela vieții” „ca-ntr-un cavou pustiu”, iar plânsul seacă inima și o face „rece bulgăr de țărână”. „Drumeț rătăcitor”, cu „visuri fără rost”, cu viața risipită, cu „un gol în piept, nemărginit”, poeta are viziunea coșmarescă a invaziei tristeții, ca niște duhuri rele care năvălesc de pretutindeni și dau senzația copleșitoare a unei lente implozii: „pustiul meu e fără de hotare”, „mă scufund în el ca într-o mare”. Deși în forme nu prea
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
București, 1909. Repere bibliografice: Dragomirescu, Scrieri, 218; Tr. D. L., „Poezii”, CL, 1909, 7; I. Borcia, „Poezii”, LU, 1909, 19; N. Iorga, [„Poezii”], NRL, 1909, 7; C. Ș. Făgețel, Volumul de poezii al d-rei Ecaterina Pitiș, R, 1909, 11; Ion Scurtu, Poetele noastre: Ecaterina Pitiș, MLI, 1909, 6; Ion Clopoțel, Antologia scriitorilor români de la 1821 încoace, IV, Arad, 1918, 209-211; Lovinescu, Scrieri, IV, 394-395; [Ecaterina Pitiș], PAU, 575-582; Petru Homoceanul, Ecaterina Pitiș, „Luceafărul de ziuă”, 1957, 3; Cărturari brașoveni, 182; [Ecaterina Pitiș
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
moderne, I-II, 1962-1976; Dimitrie Anghel, poetul, 1965, ș.a.) și contribuții monografice dedicate fie unei reviste precum „Dacia literară” (1974), fie unor scriitori - Vasile Alecsandri et le Félibrige, Vasile Alecsandri, poeții felibri și „Cântecul gintei latine” (1980), Alice Călugăru. O poetă pe nedrept uitată (2001). Alte contribuții sunt incluse în volume colective: Culture et littérature roumaines (Montpellier, 1972), De la „Viața românească” la „Ethos” (1989), Scriitori români (analize literare) (1990) ș.a. Un complement adecvat îl constituie publicarea ediției integrale a revistei „Dacia
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
carismă. Programul revistei, cu toate semnificațiile lui, e raportat la realitățile anilor în care periodicul a apărut, dar se urmărește și însemnătatea inițiativei lui Kogălniceanu pentru deceniile postpașoptiste, precum și deschiderile pe care le-a făcut posibile. Cu Alice Călugăru. O poetă pe nedrept uitată P. propune, utilizând puținele informații păstrate sau oferite de investigațiile anterioare, ca și pe acelea obținute prin eforturi proprii, o biografie cât mai completă a scriitoarei, precum și o analiză cu mijloace actuale a operei poetice și a
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
Vasile Alecsandri et le Félibrige, Montpellier, 1972; Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași (în colaborare), București, 1972; „Dacia literară”. Destinul unei reviste, viața unei epoci literare, Iași, 1974; Vasile Alecsandri, poeții felibri și „Cântecul gintei latine”, Iași, 1980; Alice Călugăru. O poetă pe nedrept uitată, Iași, 2001. Ediții: „Dacia literară”, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu, introd. edit., București, 1972; N. Bălcescu, Românii supt Mihai-Voevod Viteazul, postfața edit., Iași, 1988; Elena Văcărescu, Romanul vieții mele. „Printre cei mari ai unei lumi dispărute”, pref.
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
, Marta (14.III.1955, Jucu, j. Cluj), poetă, eseistă și editoare. Este fiica Mariei (n. Olosutean) și a lui Augustin Crișan, agricultori. Urmează la Cluj Liceul „Emil Racoviță” (1970-1974) și cursurile Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” (1976-1980), în timpul cărora este și redactor la „Echinox” (1977-1981
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]