60,135 matches
-
așa ceva nici măcar nu se rostește în gînd, așa ceva doar se face cu un aer de normalitate care nu trezește animozități ori invidii. Iar Basarab Cantacuzino în nici opt minute l-a făcut harcea-parcea, i-a arătat toate chichițele, bucătăria, dedesubturile, pornind de la o situație concretă. O situație în care era nevoit să reacționeze. Să ia o decizie de care va depinde soarta viitoare a Serviciului. Era atît de greu, încît a simțit cum începe să se teamă de Basarab Cantacuzino, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
murit din cauza imaginației, știți, a imaginației care este la fel de reală și de puternică cum este realitatea, pentru că el n-a murit din pricina glontelui, ci a imaginației sale care a inventat glontele. Eu am apăsat pe , trăgaci, dar glontele n-a pornit. A fost un rateu ori chiar nu era încărcat, nu am tras niciodată cu Beretta, am auzit țăcănitul percutorului, capul lui Bîlbîie parcă a fost lovit de ceva, a făcut o mișcare bruscă îndărăt și s-a prăbușit moale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cam Îngânate; erau apostolii, cățărați pe câte un butoi, propovăduind desăvârșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptându‑i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat de alaiul său. Osteniți după Învățătura apostolilor, oamenii se adunau acum anevoie În jurul lui. „Adineauri i‑am ascultat pe Pavel și Ioan“, ziceau ei, „vorbele lor ni‑s de‑ajuns pentru un an de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tinerii cu ochi albaștri și blajini, Încât lumea ajunsese să‑i creadă. Când un neadevăr este rostit cu neostoire, lumea Începe să creadă. Căci oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și‑au pus În grabă crepidele și‑au pornit‑o pe urmele lor. Unii se mai Întorceau În cătunul lor după un an‑doi, alții după zece, vlăguiți de‑atâta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Dar el și‑a luat zborul“, zise Sofia, „a dovedit că e făcător de minuni“. „Doi...“ „Chiar dacă o să cadă, rămâne Învingător“, zise Sofia. În vreme ce număra, Petru ținea ochii Închiși, vrând parcă să se desprindă de timp. Ca deodată să se pornească țipetele sfâșietoare ale mulțimii, și‑atunci deschise ochii. Chiar din locul În care Simon se făcuse nevăzut, cu puțin timp În urmă, dintre nori, Începu să se arate un punct negru care se făcea tot mai mare. Trupul lui Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se apropiară să vadă scena o auzeau blestemând: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea e În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tare dintre tirani, Elohim“. Apoi o porni, jeluindu‑se, prin deșert. 2. După o altă versiune, Făcătorul de Minuni Își Îndreptase provocarea nu spre al șaptelea cer, ci spre pământ, cea mai mare dintre iluzii. Simon stătea, așadar, tolănit la umbra unui măslin rămuros, cu mâinile sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zise Petru. „Îngropați‑mă la șase coți sub pământ“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă până la cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fântână. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Asta este mărturia adevăratei lui credințe. Viața omului este cădere și iad, iar lumea este În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu‑se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într‑o altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s‑au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde câțiva tineri vânjoși, care se vor Înclina În fața lor făcându‑și semnul crucii, apoi le vor săruta picioarele și mâinile, după care, toți deodată, se vor ridica sprinten pornind‑o cu ei prin găvanele grotei, purtându‑i cu mare grijă, ca pe niște odoare, abia atingându‑i cu umerii lor puternici, În vreme ce mulțimea le lumina pașii și calea, cântând laolaltă Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ajunge, mergând spre nord, la Mako (iar apoi luând‑o un pic mai spre nord‑est, chiar la Budapesta), era În acea perioadă a anului ușor de străbătut, Încă nu Începuse timpul ploios, apele Mureșului Încă nu se umflaseră. Drumul pornea imediat din mahalaua Aradului - În macadam, care se curma brusc la cărămidărie, de unde Începea un drum de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într‑o noroială aurie vârtoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Abia atunci fusese proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mâna deasupra capetelor celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș‑iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era‑ntr‑un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
albastră, fixată cu pioneze de tăblie. Ferestrele Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta era gimnaziul de fete! Deci nici urmă de chiotele de entuziasm În care se treziseră În zorii zilei, Înainte de răsăritul soarelui, ca s‑o pornească la drum. Din bucuria care le umpluse sufletul de copii Într‑un moment ce semnifica o cotitură În viața lor. Din care rămăsese doar o tristețe Înăbușită, păstrată tainic În sinea lor. S‑ar fi rușinat dacă ar fi recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un diagnostic medical pronunțat În latină), trebuia să i se dea sare amară („uite, luați‑o, puteți să păstrați tot flaconul, dar vă rog, doamnă Brener, doar n‑o să vă Închipuiți că acum, În miez de noapte, o s‑o pornesc cu jandarmii În pădure, să verific coșmarul unei fetițe bolnave! Să zicem că dacă nu e vorba de o boală serioasă, atunci poate c‑o avea friguri. A avut oreion? Dar tuse măgărească? Ei, vedeți...“). Poate avea tuse măgărească. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
declara sifilitic pe Bialik și se va dezice public de Învățătura lui Ben Haas, numindu‑l șarlatan și otrăvitor de suflete. Apoi, tot În spiritul denigrărilor, se va ralia cu adversarii Maestrului și, Într‑o revistă abia apărută, Kadima, va porni un atac josnic și prelungit Împotriva acestuia, apelând la „bârfe și intrigi, dovedind că nu era lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas având titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu‑l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care până atunci fusese Încremenită Într‑o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gloata devine o haită de fiare Însetată de sânge.“ Este adevărat că aceste fiare adorm de fiecare dată când se Îmbată cu sânge și atunci pot fi ușor ferecate În lanțuri. Armata fanatizată, Înarmată cu o astfel de Învățătură, o pornea cu inima curată la pogromuri. Primele victime În masă ale cărților ucigașe deja se numărau ci zecile de mii. O anume Enciclopedie - a cărei obiectivitate e contestată de mulți, mai ales de adepții Conspirației - consemnează cifra de circa șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui Mendel Osipovici, am moșit deci, domnule, toată truda sa literară (a se vedea În acest sens poezia „Ea a spus amin“, vol. II, p. 94). Tot timpul a trăit cu geamantanul făcut, ca la primul lui semn s‑o pornesc imediat. Am petrecut „binecuvântate nopți Într‑o febră mistuitoare“ prin hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să‑mi amintesc, tulburarea când, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de‑a valma Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
transparente ale imensei lagune, bătând dinspre Raiatea, a cărei silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță 1. După ce urmări câteva clipe un pescar care-și aruncă năvoadele de pe o stâncă a insulei Piti-UnTai, se ridică încet și porni din nou, pe plajă largă de nisip alb, strălucitor. În curând ajunse la Punta Matira, al cărei contur se înfigea că o sulița în apa mării, mărginind extremitatea sudică a insulei. Trecu de istmul îngust, de numai o sută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cu cine o fi de data aceasta? Se rușina pentru această întrebare. Simplul fapt că stătea ascuns în spatele unui palmier, spionând o pereche care era liberă să facă ce dorește, reprezenta un lucru respingător, care merită cele mai aspre mustrări. Porni înapoi pe unde venise, îndepărtându-se de râsetele și șoaptele celor doi și făcu un ocol pe la poalele dealului, pentru a nu fi nevoit să treacă prin apropierea lor. Din fericire, cănd ajunse pe creasta Punta Rofau, noaptea deja se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
al rânitului. Se auzi un cutremurător trosnet de oase, iar uriașul scoase un nou urlet sfâșietor, apoi căzu iarăși în inconștiență. Tapú Tetuanúi era absolut convins că de-acum nu-l mai poate urmări, așa că aruncă ghioaga și, inca tremurând, porni grăbit înapoi spre casă. Găsi cu greu un drum prin fundul râpei, luminându-l cu noi torțe, pe care și le făcea pe masura ce se consumau cele vechi. Odată ajuns pe nisipul plajei, credea că-și recăpătase stăpânirea de sine, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe ce să mă căsăpească. E o bestie uriașă, plină de tatuaje. —Tatuaje? se interesa scufundatorul. Ce fel de tatuaje? —Oribile! Ceva ce n-am mai văzut în viața mea. Și avea capul râs, cu excepția a două mese, care-i porneau de la ceafa. L-am lăsat în râpă. — O fi plecat cu ceilalți. — Imposibil. Era inconștient. — Și ce căuta atât de departe de sat? — Probabil că era o iscoada, spuse Tapú. În cazul ăsta, ar trebui să aibă o canoe ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-și vadă chipurile. Plecăm după el. — Fără să dormim? —Ai o viață-ntreagă ca să dormi, îi aminti Tapú. Iar eu n-am nici cea mai mica intenție s-o fac înainte de-a pune mâna pe ticălos. Așa că... să pornim! Vâsliră de-a dreptul spre Punta Rofau, traseră ambarcațiunea pe nisip la mai puțin de cinci sute de metri de casă frumoasei Maiana și își deschiseră drum prin desișul râpei, pana cand zăriră deasupra lor grosul aito care marca punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu piciorul atârnând, oferea o priveliște de-a dreptul deplorabilă, insă agresivitatea trăsăturilor lui, ura din ochii lui și, mai ales, hidoșenia tatuajelor care-i acopereau corpul îl făceau să pară o ființă apocaliptica, scapătă din Iad. Dintre sprâncene îi porneau două linii negre, care se lățeau pe masura ce urcau pe frunte și apoi coborau, în linie curbă, spre obraji, unde formau câte o spirală că un melc, în timp ce niște cercuri concentrice, de culoare purpurie, îi înconjurau buzele, ajungând până la bărbie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bine să plecăm, dacă vrem s-ajungem pe lumină. Și cu el ce facem? Îl luăm cu noi. Tăiară o ramură groasă, o curățară de frunze și, legându-și victima de mâini și de picioare că pe un porc sălbatic, porniră spre sat purtându-și povară pe umeri, asudând și înjurând. Era un efort deosebit, insă merită, căci pe înserate își făcură intrarea triumfala în Marae, unde erau strânși adulții, si depuseră la picioarele lor corpul bestiei și armă lui ceaneobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]