27,702 matches
-
lucrurile s-au întors astfel, încât eu trebuie să rămân cu el. Nu i-ar fi stricat șocul pe care l-ar fi resimțit stupiditatea lui dacă ar fi aflat de trădarea mea, dacă ar fi știut că i-am preferat pe altcineva. Îți amintești, probabil, momentul când, arătându-ți apartamentul nostru, ne-am apropiat în final de ușa dormitorului. Desigur, ții minte și cum m-am opus și n-am vrut să deschidem ușa și cum soțul meu, supărat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să aleg între tine și soțul meu, atunci îmi pun problema nu numai a locului, ci și a persoanelor. Da, Vadim, dacă e să aleg între tine și soțul meu, fără să mă gândesc la locul unde ne întâlnim, îl prefer pe soțul meu. Înțelege-mă! Erotismul soțului meu este rezultatul sărăciei lui spirituale: această sărăcie ține de profesia lui și, de aceea, nu este jignitoare. Dar relația ta cu mine este o continuă cădere, o dereglare rapidă a simțurilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
avem neapărat de a face cu niște asasinate. Aveți dreptate, până ce nu găsim cadavrele ori alte indicii care să ne ducă această concluzie, nu putem vorbi despre omor. Ceea ce vreau să spun este faptul că această ipoteză nu trebuie exclusă. Prefer să nu mă gândesc la ea! îl întrerupse Pop țâfnos. Cum doriți! ridică Cristian din umeri. Sigur însă este faptul că probabilitatea ca o persoană dispărută să mai fie găsită în viață, este tot mai mică pe măsură ce durata scursă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dosar nu iese din secție. Vrei să le studiezi? Foarte bine, dar aici, nu în altă parte! Am înțeles! Am să-ți găsesc o cameră ori poate n-ar fi rău să stai aici, la mine în biroul meu. Aș prefera o încăpere separată, spuse Cristi, lucrez mai bine singur. În regulă, am să văd ce pot face. Acum, hai să îți prezint și ceilalți oameni ai mei! Vreau să te cunoască ca să-ți dea tot concursul în caz că vei avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o masă mai retrasă. O bere rece! spuse el după ce se prăbușise pe scaun. Aveți vreo preferință? îl întrebă chelnerul care deja își scosese din buzunarul de la pantaloni un carnețel soios. Ce preferință să am? La halbă, la sticlă? Cum preferați? Tu ce-mi recomanzi? Avem o bere neagră excelentă. Nu-mi place berea neagră! spuse Cristi. Atunci una blondă cu guler generos? În regulă, ridică Toma din umeri, numai grăbește-te te rog! Să fie un Heineken? Să fie! dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nevoie, spuse Cristi încet, cred că am să-mi văd de treabă singur, în măsura în care îmi mai permiteți să mă ocup de caz. În ceea ce te privește, nu am nici o putere. Nu ești subordo natul meu, așa încât faci ce vrei. Aș prefera totuși să mă ții la curent și pe mine. Iar dacă ai nevoie de ajutor, nu trebuie decât să spui ce-ți trebuie. Vreau însă să fiu informat de orice mișcare. De fapt, dacă îmi amintesc eu bine, discuția asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ori, poate că nu-i așa? întrebă dintr-o dată bătrânul privindu-l în ochi. Oare bătrânul își dăduse seama că nu-i spusese adevărul în privința efectului pe care îl avusese toiagul asupra lui? Bănuia, cumva, că îi ascunsese ceva? Inspectorul preferă să lase întrebarea în suspensie, era mai bine decât să-i dea un răspuns direct. No, spuse Calistrat, văzând că Toma tace, poate că nu-i decât ceva trecător, o să mai încercăm. Nu ne va fi lesne. Nu știu cum să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unul! No, pune și ceva unsoare pe deasupra! arătă el cu capul spre slana de alături. Nu de alta, dar altfel o să te roadă la stomac. Cristian, cu gura arsă de tăria alcoolului se năpusti spre mâncarea de pe masă. Ar fi preferat o gură mare de apă dar bătrânului nici prin cap nu-i trecuse să aducă așa ceva. Era păcat să spurce pălinca cu apă. Dar tu ce faci, domniță dragă? se întoarse Calistrat spre Ileana care rămăsese cu paharul în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi. No, spune-mi numai, cum ne putem folosi noi de treaba asta?! Imediat, ai numai oleacă de răbdare! De aici tragem concluzia că este cât se poate de materială. Poate face o mulțime de lucruri dar nu chiar orice. Prefer să mențin asemănarea cu amiba. Ah, spuneai că nu știi ce-i aia! E o ființă unicelulară ce își poate schimba forma. Pentru a se deplasa, își scoate niște prelungiri ale corpului pe care le aruncă înainte, pseudopode se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe lângă celălalt pe acolo. Doar în apropierea virajelor în ac de păr erau niște lărgiri, ca niște refugii rudimentare, unde vehiculele se puteau feri unul din calea celuilalt. Nu-i plăcea ideea de a merge în lungul drumului, ar fi preferat să o ia direct prin pădure dar pământul și bolovanii rezultați din lucrările de construcții fuseseră împinși de-a valma în lături, de unde se apoi prăbușiseră pe versant, făcând accesul aproape imposibil. După câteva clipe de ezitare, se hotărî totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o formă în care să o prezinte inspectorului. Să nu-mi spui că au început să dispară din nou oameni în Baia de Sus! nu se putu abține inspectorul, cu o urmă de malițio zitate în glas. De unde știi? Cristian preferă să tacă. Își privea socrul, așteptând ca acesta să continue. Nu sunt decât două cazuri acum, spuse într-un târziu Pop, dar mi-e teamă că lucrurile nu se vor opri aici. De data aceasta, cred că nu e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
creșterea animalelor a predominat față de cultura plantelor. Situația este explicabilă nu prin acceptarea necritică a tezei nomadismului vechilor români, ci prin condițiile politice stabilite în spațiul românescă de succesiunea stăpânirilor migratorilor. În condițiile de nesiguranță a vieții și avutului, oamenii preferau creșterea animalelor care puteau repede să fie mutate în locuri sigure. Vitele mari și ovicaprinele au constituit averea românului, mai mult decât recoltele obținute cu multă trudă, fără să fie sigur că va apuca să culeagă ce-a semănat. Nici
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în economia agrară a locuitorilor satelor, inclusiv a celor din comuna Filipeni, era orzul, folosit ca hrană - mămăliga de orz, superioară calorică porumbului - dar și pentru fabricarea berii, în instalații numite sladnițe. De asemenea, orzul constituia în evul mediu cereala preferată de populația de religie mahomedană: turcii și tătarii. Între produsele cerute de turci - cumpărate pe prețuri mai mici decât prețul pieții - Poarta Otomană avea monopol asupra comerțului românescă - era și orzul, ovăzul (lua și caii de rasă și hrana cailor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de boi cu a căror carne se hrănescă în mare parte nu numai popoarele vecine din Ungaria și Rusia, dar chiar polonii, germanii, ba chiar și Italia și în primul rând cetatea Veneției. Acestora elvețienii le zică boi ungurești și preferă carnea lor față de a altora.” Dar relatări și documente despre creșterea viilor în arealul românescă avem din antichitatea dacoromană. Un basorelief de pe columna lui Traian reprezintă întoarcerea dacilor la vetrele lor, mânând din urmă turmele de vite. După întemeierea statelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iar tata mi-a zîmbit. — Și știi care-i partea cea mai bună? m-a Întrebat. Am tăgăduit În tăcere. — Există obiceiul ca, atunci cînd cineva vizitează pentru prima oară locul ăsta, trebuie să aleagă o carte, pe oricare ar prefera-o, și s-o adopte, asigurîndu-se că nu va dispărea niciodată, că va rămîne vie pentru totdeauna. E o promisiune foarte importantă. Pe toată viața, mi-a explicat tata. Astăzi e rîndul tău. Vreme de aproape o jumătate de ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
strada Montsió, unde Barceló și fîrtații lui țineau un cenaclu bibliofil despre poeți blestemați, limbi moarte și capodopere lăsate În seama moliilor. Els Quatre Gats se găsea la o azvîrlitură de băț de casă și era unul din colțișoarele mele preferate din toată Barcelona. Acolo se cunoscuseră părinții mei În ’32, iar eu atribuiam parțial biletul meu de dus În viață farmecului acelei vechi cafenele. Balauri din piatră străjuiau fațada țintuită Într-o răspîntie de umbre, iar felinarele ei de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
loc În zorii zilei cînd Carax trebuia să se căsătorească și că mirele nu se prezentase la biserică. Existau opinii pentru toate gusturile: unii Îl dădeau mort În acel duel, iar cadavrul abandonat Într-o groapă anonimă; alții, mai optimiști, preferau să creadă că, implicat În vreo afacere tulbure, Carax fusese nevoit să-și părăsească mireasa la altar și să fugă din Paris pentru a se Întoarce la Barcelona. Mormîntul fără nume nu a fost găsit niciodată, iar la puțină vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a afla cînd un bărbat s-a Îndrăgostit de ele fără scăpare, mai cu seamă dacă bărbatul În chestiune e prost ca noaptea și mai tînăr. Eu Îndeplineam toate condițiile pentru ca Clara Barceló să mă trimită la plimbare, Însă am preferat să cred că condiția ei de nevăzătoare Îmi garanta o anumită marjă de siguranță și că crima mea, totala și patetica mea devoțiune față de o femeie de două ori mai vîrstnică, mai inteligentă și mai Înaltă decît mine, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
viața mea. — Clara n-are cartea, e bine s-o știți. Să nu mai Îndrăzniți să vă atingeți de ea. — Prietena ta mă lasă rece, Daniel, și Într-o zi Îmi vei Împărtăși acest sentiment. Ceea ce vreau eu e cartea. Prefer s-o obțin cu binișorul, pentru ca nimeni să nu iasă păgubit. Am fost limpede? În lipsa unor idei mai bune, m-am apucat să mint ca un nemernic. — O are unul pe nume Adrián Neri. Muzician. Poate că asta vă spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scornit pe Adrián Neri ăsta? — Ce n-aș da! — Atunci, Întrucît se pare că sînteți atît de buni prieteni, poate că reușești să-l convingi tu să ți-o Înapoieze. Asemenea lucruri se rezolvă fără nici o problemă Între prieteni. Sau preferi să i-o cer prietenei tale Clara? Am tăgăduit. — Am să vorbesc cu Neri, Însă nu cred că o să mi-o Înapoieze sau că o mai are, am improvizat eu. Dar dumneavoastră de ce vreți cartea asta? Să nu-mi spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
proprie experiență, Daniel? Întrebă el cu naivitate. M-am mărginit să zîmbesc, știind că tata mă pîndea cu coada ochiului. Din ziua aceea, lui Fermín Romero de Torres Îi căzu cu tronc să meargă la cinematograf În fiecare duminică. Tata prefera să rămînă acasă și să citească, Însă Fermín Romero de Torres nu pierdea nici o proiecție. Își cumpăra o grămadă de bomboane de ciocolată și se așeza În rîndul șaptesprezece să le devoreze, așteptînd apariția stelară a divei de serviciu. Subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pardoselii, erau parcă acoperite cu o mantie de cenușă. Am zărit ceva ce părea a fi niște urme de pași care pătrundeau În apartament. — Doamne, Maica Domnului, murmură portăreasa. Aici e mai mult rahat decît Într-o ditamai poiata. Dacă preferați, intru eu singur, am sugerat. — Ați vrea dumneavoastră. Hai, dați-i ’nainte, că eu vin din spate. Am Închis ușa Îndărătul nostru. O clipă, pînă cînd privirea ni s-a obișnuit cu penumbra, am rămas nemișcați În pragul apartamentului. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
muzicală și-a reînceput chinchetul. Am recunoscut o melodie a lui Ravel. — Asta trebuie să fie cheia, am zîmbit eu către portăreasă. — Auziți, dacă Încăperea asta era Închisă, o fi vreun motiv. Fie și numai din respect pentru memoria... Dacă preferați, mă puteți aștepta jos, la poartă, doña Aurora. — SÎnteți un diavol. Hai, descuiați odată. 16 Un suflu de aer rece șuieră prin orificiul Încuietorii, măturîndu-mi degetele În timp ce introduceam cheia. Domnul Fortuny pusese să fie instalat un zăvor la ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-și aminti de taică-su, i se năzări să-i dea lecții de pian. Julián, care adora muzica, pictura și toate materiile lipsite de folos și de cîștig În societatea omenească, Învăță repede elementele de armonie și hotărî că ar prefera să-și inventeze propriile compoziții, decît să urmărească partiturile din caietele de solfegiu, ceea ce era Împotriva naturii. Pe vremea aceea, Antoni Fortuny Încă mai credea că o parte din deficiențele mentale ale băiatului se datorau dietei sale, prea mult influențată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe care a trebuit s-o fac la Paris În 1933 ca să rezolv cîteva chestiuni de-ale domnului Cabestany cu Gallimard. Am rămas În oraș o săptămînă și am locuit În apartamentul lui Julián, pentru simplul motiv că domnul Cabestany prefera să economisească banii de hotel. Vedeți acum cît e de romantic. PÎnă atunci, menținusem relația cu Julián Carax exclusiv prin scrisori, abordînd Îndeobște subiecte legate de drepturi de autor, șpalturi și probleme de editare. Ceea ce știam despre el, sau Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]