6,400 matches
-
Fall Grün) pentru invadarea Cehoslovaciei. care a fost însă aplicat ca "Operațiunea Sud-Est" pe 15 martie 1939. Pe 14 martie, Slovacia s-a desprins de Cehoslovacia și a devenit un stat separat, pro-nazist. În ziua următoare, Rutenia Carpatică și-a proclamat independența, dar după trei zile a fost complet ocupată de Ungaria. Președintele cehoslovac, Emil Hácha s-a dus la Berlin și a fost obligat să semneze actul de acceptare pentru ocuparea părții rămase din Boemia și Moravia. Predicțiile lui Churchil
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
împotriva reformelor Sultanului Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman. Nemulțumiți de scăderea puterii pașilor locali și, mai ales, de acordarea, în urma tratatului de la Adrianopol, de autonomie și de teritorii Serbiei, liderii bosniaci au strâns o armată și l-au proclamat pe Gradaščević vizir al Bosniei. Marele vizir a condus două atacuri nereușite împotriva rebelilor, care și-au întărit poziția în Bosnia și în Herțegovina. În primăvara lui 1831, însă, un nou atac otoman s-a sfârșit prin ocuparea Bosniei și
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
învins pe frații Sulejmanpašić și pe armata lor de 2.000 de soldați, obligându-i să se retragă și distrugând posesiunile familiei Sulejmanpašić. La 21 mai, Namik-pașa a plecat la Stolac în urma unui scurt asediu. După aceea, Gradaščević s-a proclamat "Comandant al Bosniei, ales prin voința poporului". La 31 mai, Gradaščević a cerut ca toți aristocrații să i se alăture armatei sale, împreună cu oamenii de rând care doreau să o facă. Mii de oameni i s-au alăturat, inclusiv mulți
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
va îndeplini toate revendicările bosniacilor dacă armata rebelă se întoarce în Bosnia, iar Gradaščević a revenit acasă. La 10 august, la Priștina, a avut loc o noua întrunire a liderilor revoltei, în care s-a hotărât ca Gradaščević să fie proclamat vizir al Bosniei. Deși Gradaščević a refuzat la început, cei din preajma sa au insistat și el a acceptat. Noul său statut a fost oficializat într-un congres bosniac ținut la Sarajevo la 12 septembrie. În fața Moscheei Țarului, cei prezenți au
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
decât să ocupe insula, dar decizia lor a venit prea târziu. Două mii de militari greci au debarcat pe 3 februarie 1897 la Kolymbari, iar comandantul acestei forțe, colonelul Timoleon Vassos a declarat că ocupă insula „în numele Regelui Elenilor” și a proclamat unirea Cretei cu Grecia. Aproape imediat au izbucnit rebeliuni de-a lungul întregii insule. Marile puteri au decis să instituie blocada navală și au trecut la debarcarea forțelor lor terestre pe insulă în încercarea de blocare a trupelor grecești în
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Tesaliei, plus despăgubiri de război de aproximativ 4.000000£, dar la o mare victorie diplomatică. Marile puteri (Regatul Unit, Franța, Rusia și Italia), după massacrul de la Heraklion de pe 25 august, au impus o soluție finală „Chestiunii Cretane”. Creta a fost proclamat sta autonom sub suzeranitatea otomană. Venizelos a jucat un rol important în negocierea acestei soluții, nu doar ca lider al rebelilor cretani, dar și ca diplomat priceput, comunicând frecvent cu amiralii marilor puteri. Cele patru mari puteri și-au asumat
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
tensiunile au ajuns la un nivel excepțional de ridicat. Toate aceste evenimente au dus la izbucnirea în martie 1905 a „revoluției de la Theriso”, Venizelos devenind liderul ei. Pe 10 martie 1905, cretanii revoltați s-au adunat la Theriso și au proclamat „unirea politică a Cretei cu Grecia într-un stat unic liber și constituțional” . Proclamația a fost înmânată marilor puteri, în fața cărora rebelii au susținut că aranjamentul provizoriu nelegitim împiedică creșterea economică a insulei și singura soluție logică a „Chestiunii Cretane
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
la Theriso. Consulii străini s-au întâlnit cu Venizelos la Mournies, într-o încercare de găsire a unui acord, dar fără niciun rezultat. Guvernul revoluționar a cerut ca Creta să primească un regim similar al Rumeliei Răsăritene. Marile puteri au proclamat pe 18 iulie legea marțială, dar rebelii nu s-au arătat impresionați. Pe 15 august, adunarea reprezentanților din Chania a votat în favoarea celor mai multe reforme propuse în Venizelos. După o întâlnire cu politicianul, consulii marilor puteri au acceptat refomele propuse. Aceasta
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
străine au început să se retragă de pe insulă. Această retragere a devenit o victorie personală a lui Venizelos, ceea ce i-a adus o mare faimă atât în Grecia și în alte state europene. După Revoluția Junilor Turci, Bulgaria și-a proclamat independența față de Imperiul Otoman pe 5 octombrie 1908, iar o zi mai târziu, Franz Joseph, împăratul Austriei a anunțat anexarea Bosniei și Herțegovinei. Cretanii, încurajați de aceste evenimente, s-au răsculat din nou. Mii de cetățeni ai Chaniei și din
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
mai târziu, Franz Joseph, împăratul Austriei a anunțat anexarea Bosniei și Herțegovinei. Cretanii, încurajați de aceste evenimente, s-au răsculat din nou. Mii de cetățeni ai Chaniei și din regiunile înconjurătoare au organizat o demonstrație în cursul căreia Venizelos a proclamat unirea Cretei cu Grecia. Înaltul comisar Zaimis, care urma instrucțiunile Atenei, a părăsit insula cu o zi mai înainte de declașarea demonstrației. Locuitorii insulei și-au trimis reprezentanții într-o adunare care a proclamat independența Cretei. Funcționarii publici au depus jurământul
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
o demonstrație în cursul căreia Venizelos a proclamat unirea Cretei cu Grecia. Înaltul comisar Zaimis, care urma instrucțiunile Atenei, a părăsit insula cu o zi mai înainte de declașarea demonstrației. Locuitorii insulei și-au trimis reprezentanții într-o adunare care a proclamat independența Cretei. Funcționarii publici au depus jurământul în numele regelui George I. Conducătorii insulei au ales un comitet de cinci membri, care trebuia să asigure controlul Cretei în numele regelui George I și în conformitate cu legile Greciei. Președintele acestui comitet a fost ales
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
că se delimitează de politica monarhului. Discursul lui Venizelos nu a făcut decât să polarizeze și mai mult populația între monarhiștii antivenezeliști și venizeliști. Pe 30 august 1916, ofițerii venizeliști au organizat o lovitură de stat la Thessaloniki și au proclamat crearea „Guvernului Provizoriu al Apărării Naționale”. Venizelos împreună cu amiralul Pavlos Kountouriotis și generalul Panagiotis Danglis au fost de acord să formeze un guvern provizoriu. Pe 9 octombrie, ei s-au mutat la Thessaloniki și și-au asumat conducerea „Apărării Naționale
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
turce au făcut să se modifice cursul războiului. Revenirea la putere a regelui Constantin a oferit Italiei și Franței un pretext ușor de utilizat pentru ca să facă pace cu forțele lui Mustafa Kemal. Până în aprilie 1921, toate Marile Puteri și-au proclamat neutralitatea în războiul pe care îl ducea Grecia cu revoluționarii turci. Kemal a lansat un atac de proporții pe 26 august 1922, iar forțele elene s-au retras sub presiunea celor turce la Smirna. Orașul a fost cucerit de turci
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
o luptă pentru a impune tratatul de împărțire austriecilor și spaniolilor, Ludovic s-a hotărât să accepte moștenirea nepotului său. Carol al II-lea a murit la 1 noiembrie 1700, iar la 24 noiembrie, Ludovic al XIV-lea l-a proclamat pe Anjou Filip al V-lea, rege al Spaniei. Noul rege a fost declarat conducător al întregului imperiu spaniol, contrar tratatului de la Londra. În ciuda încălcării acordului cu Anglia, William al III-lea nu avea suportul elitelor conducătoare engleze și nici
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
baza Acordului Sykes-Picot, iar francezii nu aveau să poată să se folosească de sistemul mandatelor Ligii Națiunilor pentru ca să schimbe termenii deja negociați. Premierul britanic a mai subliniat că francezii au acceptat să nu ocupe regiunea în care avea să fie proclamat viitorul stat independent arab, adică regiunile orașelor Damasc, Homs, Hama și Aleppo. Ministrul britanic de externe din acele timpuri, Arthur Balfour, și președintele american Woodrow Wilson au participat la această întâlnire. Negocierile de pace au început la Paris, au continuat
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
controlat de britanici. Cum Hashemiții fuseseră una dintre puterile asociate în timpul războiului, găsirea unei soluții pașnice a problemei era foarte urgentă. Cele mai importante decizii ale conferinței au fost oferirea tronului Irakului emirului Feisal ibn Hussein (care avea să fie proclamat rege cu numele Faisal I al Irakului) și cel al emiratului Transiordaniei (Iordania zilelor noastre) fratelui celui dintâi, Abdullah ibn Hussein (proclamat rege cu numele Abdullah I al Iordaniei). Transiordania avea să devină o provincie arabă a Palestinei. Conferința a
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
delegația americană la ONU și le-a comunicat că sprijină poziție lui Weizmann. Britanicii au anunțat ONU că intenționează să-și încheie mandatul nu mai târziu de 1 august 1948. Liderii evreilor, în frunte cu viitorul premier David Ben-Gurion, au proclamat independența Israelului pe 14 mai. Statul Israel și-a proclamat independența, care a fost recunoscută foarte repede de Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii și numeroase alte state, dar nu și de statele arabe vecine. În următoarele câteva zile, 700 de
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
poziție lui Weizmann. Britanicii au anunțat ONU că intenționează să-și încheie mandatul nu mai târziu de 1 august 1948. Liderii evreilor, în frunte cu viitorul premier David Ben-Gurion, au proclamat independența Israelului pe 14 mai. Statul Israel și-a proclamat independența, care a fost recunoscută foarte repede de Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii și numeroase alte state, dar nu și de statele arabe vecine. În următoarele câteva zile, 700 de soldați libanezi, 4.000 irakieni, 2.800 egipteni au invadat
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
mai înainte, au invadat regiunea care cuprindea Ierusalimul (ca răspuns la Operațiunea Kilshon a forțelor paramilitare evreiești Haganah) și unele regiuni care fuseseră destinate statului arab prin Planul de împărțire a ONU. La data retragerii britanicii, guvernul provizoriu evreiesc a proclamat formarea Statului Israel. Planul de împărțire cerea ca viitoarele state să ofere drepturi civile complete tuturor cetățenilor de pe teritoriul lor național, indiferent de rasă, religie sau sex. Deși Israelul a admis această obligație, cercetătorii în domeniul juridic, printre care profesorii
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
(în limbile turcă: Kars Antlașması, rusă: Карсский договор, "Karski dogovor") a fost un tratat de prietenie dintre Marea Adunare Națională a Turciei, care avea să proclame în 1923 fondare Republicii Turcia, și reprezentanții Armeniei Sovietice, Azerbaidjanului Sovietic și Georgiei Sovietice (care aveau să devină cu toate membre ale Uniunii Sovietice după Tratatul Unional din decembrie 1922), cu participarea Rusiei Bolșevice. Este considerat tratatul succesor al convenției
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
în general”. Pentru încheierea tratatelor de pace, comerț, abandonarea sau anexarea unor teritorii, modificarea unor drepturi fundamentale sau personale ale supușilor otomani, sau pentru angajarea unor cheltuieli din partea statului era nevoie de „consimțământul” parlamentului. Marea Adunare Națională a Turciei a proclamat Republica Turcia de-abia în 1923, iar constituția otomană a fost înlocuită cu una nouă în 1924. Juriștii consideră de asemenea că republicile sovietice se aflau sub controlul strict al Moscovei și astfel valabilitatea opțiunilor lor poate fi pusă la
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
arterioscleroză, a căzut într-o depresie adâncă și-și petrecea ore întregi cu ochii în gol. La 11 ianuarie 1923, Constantin I a murit din cauza unei hemoragii cerebrale la vârsta de 54 de ani. În 1924, în Grecia a fost proclamată a Doua Republică și George al II-lea și ultimii membri ai familiei regale încă prezenți în Grecia au fost obligați să-și părăsească țara. După ce membrilor familiei Oldenbourg li s-a luat naționalitatea greacă, tânăra Ecaterina a primit de la
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
bombardamentele americane masive și prin ajutoare financiare. După cinci ani de lupte dure soldate cu numeroase victime, cu distrugerea economiei, cu înfometarea populației, cu atrocități uriașe, guvernul republican a fost învins la 17 aprilie 1975 când Khmerii Roșii victorioși au proclamat Kampuchea Democrată. Acest conflict, deși în principal un război civil local, a fost considerat a face parte din Războiul din Vietnam (1959-1975) în care erau implicate Regatul Laos, Vietnamul de Sud și Vietnamul de Nord. Războiul civil a dus la
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
cel care m-a obligat să aleg între cele două.” Prințul s-a aliat apoi cu Khmerii Roșii, cu nord-vietnamezii, cu laoțienii din Pathet Lao și cu FEN, punându-și prestigiul personal în slujba comuniștilor. La 5 mai, s-a proclamat înființarea FUNK și a "Gouvernement Royal d'Union Nationale du Kampuchea" ("Guvernul Regal de Uniune Națională din Kampuchea") sau GRUNK. Sihanouk și-a asumat postul de șef al statului, numindu-l pe Penn Nouth, un loial susținător al său, în
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
FUNK. Farmecul personal al lui Sihanouk, comportamentul mai onest al trupelor comuniste și bombardamentele aliaților au facilitat recrutarea. Misiunea a fost și mai ușoară pentru comuniști după 9 octombrie 1970, când Lon Nol a abolit monarhia ușor federalistă și a proclamat un stat centralizat denumit Republica Khmerilor. Lon Nol nu a aruncat Cambodgia în război imediat după lovitura de stat. El a făcut apel la comunitatea internațională și la Națiunile Unite în încercarea de a obține susținere pentru noul guvern și
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]