KorAP: Find »[drukola/base=proiecție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...230 231 232 ...440 >

10,986 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

proiecția unui Grup al Diatezei este bine întemeiată empiric, întrucât opozițiile de tipul activ-pasiv (valorizând o trăsătură interpretabilă, dar nevalorizată [iVoice][] a centrului VOICE 0) se manifestă în mod evident în sistemul verbal (nu doar în cel românesc); (ii) această proiecție este o formă de vP - deci ipoteza că vP reprezintă faza lexicală inferioară 43 nu este cu nimic subminată. Să analizăm exemplul (79), o propoziție tranzitivă în care se proiectează atât argumentul intern, cât și argumentul extern: (79) Ion citește

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
iAsp][Imp][1] qp ACORD VP VOICE' ACORD 4 .... ACORD citește [uAsp] [Imp][1] [uT] [Pres] [2] [uMood] [Ind] [3] În §3.1.2.2, am arătat că în română (ca în franceză) verbul se deplasează la cea mai înaltă proiecție, MOODP. Așa cum este concepută "mecanica" derivărilor sintactice în modelul bazat pe ACORD, relația dintre deplasarea sintactică și ACORD este indirectă: ACORDUL precedă deplasarea, fiind deci o condiție pentru deplasare, însă nu forțează deplasarea. În cazul românei (și al francezei) (spre deosebire de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
flexionar ( [Spec, ASPP] --> [Spec, TP] --> [Spec, MOODP]). Comportamentul adeverbului aspectual aditiv mai (v. Donazzan și Mardale 2010; Giurgea 2011; Mîrzea Vasile 2015) ne ajută să alegem între cele două alternative: mai este un modificator aditiv al predicației, generat într-o proiecție din câmpul ASPECT; sub inversiune (deplasare la C, v. §§3.3; 3.5 infra), se deplasează odată cu verbul, ceea indică faptul că se încorporează în structura verbului. Din punct de vedere morfosintactic, mai prezintă o serie de trăsături care îl

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
categoria centrelor: nu permite să fie modificat de alți constituenți și nici nu ia complemente; nu rezistă sub elipsă (- Mai citește? / - *Mai). Într-un exemplu ca (81), valoarea aspectuală indusă de mai este [continuativ]; aspectul continuativ se asociază cu o proiecție ASPcontinuative (Cinque 1999: 76);mai se generează deci în centrul ASP0continuative. (81) Ion mai citește vreo două pagini și apoi pleacă. Atunci când verbul tranzitează proiecția ASPPcontinuative din câmpul ASPECT, are loc procesul de încorporare prin adjuncția la stânga verbului a centrului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ca (81), valoarea aspectuală indusă de mai este [continuativ]; aspectul continuativ se asociază cu o proiecție ASPcontinuative (Cinque 1999: 76);mai se generează deci în centrul ASP0continuative. (81) Ion mai citește vreo două pagini și apoi pleacă. Atunci când verbul tranzitează proiecția ASPPcontinuative din câmpul ASPECT, are loc procesul de încorporare prin adjuncția la stânga verbului a centrului adverbial mai. Aceste etape ale derivării sunt surprinse în reprezentările din (82). (82) a. ASPPcontinuative qp ASP'continuative qp ASP0continuative .... VOICEP qp VP VOICE' 4

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
extrem de relevantă pentru a decide între cele două alternative de deplasare a verbului prezentate mai sus; fenomenul analizat indică faptul că deplasarea verbală se face prin tranzitarea tuturor specificatorilor din domeniul flexionar; de altfel, dacă verbul nu ar tranzita toate proiecțiile din domeniul flexionar, efectele induse de negație în deplasarea la C nu s-ar explica în mod satisfăcător 45 (v. și §3.3 infra). Reprezentarea (84) surprinde ultima etapă a derivării formelor sintetice românești: (84) MOODP qp VP MOOD' 4

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
morfolexical, rămâne de stabilit în cercetări viitoare printr-o comparație transparadigmatică a verbului românesc (pusă în acord cu rezultatele din gramatica structurală, v. Guțu Romalo 1968) tipologia trăsăturilor lexicalizate de română, rezultat care ne va permite să identificăm mai exact proiecțiile discrete din câmpurile sintactice de mod, timp și aspect; pentru moment, trăsături aspectuale ca perfectiv / imperfectiv, temporale ca prezent / non-prezent și de mod ca indicativ / subjonctiv/imperativ, bine delimitate ca opoziții în gramatica structurală, apar a fi extrem de relevante 3

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
derivarea propriu-zisă, ca și în cazul formelor sintetice (§3.1.2.4 supra), ne vom concentra asupra proceselor care se desfășoară în domeniul flexionar. Verbul lexical (infinitiv) este plasat în specificatorul VOICEP; din această poziție este vizibil pentru ACORD cu proiecțiile din domeniul flexionar IP și valorizează trăsăturile centrelor ASP0și T0, însă nu și pe cele ale centrului MOOD0. Trăsăturile centrului MOOD0, care amalgamează modul și modalitatea în structurile cu un singur auxiliar, sunt satisfăcute prin INSERAREA auxiliarului de condițional în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
românești (nonpasive) sunt centre (v., mai recent, Hill și Alboiu 2016); astfel, auxiliarele se inserează în mod direct în centrele funcționale ale căror trăsături le satisfac, MOOD0 în cazul românei. Ulterior procesului de ACORD, verbul lexical se deplasează în specificatorul proiecției de timp. (92) a. MOODP qp MOOD0 TP [iMood][Cond][3] qp T0 ASPP [iT][Prez][2]qp [Viitor]ASP0 VOICEP [iAsp][Imp][1] qp INSERARE VP VOICE' ACORD 4 .... ACORD citi [uAsp] [Imp][1] [uT] [Prez] [2] aș [Viitor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
timp al vorbirii / timp al evenimentului / timp al referinței 48. În orice caz, din perspectivă comparată, s-a subliniat în repetate rânduri că auxiliarele nu marchează doar valori de timp, ci se pot asocia cu / pot gramaticaliza orice valoare din proiecția extinsă verbală. În cadrul unei cercetări comparate impresionante, Anderson (2006) arată că auxiliarele pot marca timpul (în limbi ca: Canela-Krahô (Macro-Jê, Brazilia), Wambaya (Australia), Jingulu, Tuvan, Turkmen, Tswana), modul și/sau modalitatea (în limbi ca: Mapudungu (Araucanian, Chile), Xakas, Tswana (familia

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
funcțional verbal (MOODP > TP > ASPP). În al doilea rând, acceptând ipoteza că originea perfectului compus în română este aceeași ca și în celelalte limbi romanice (structura posesivă de prezent), pierderea trăsăturii [+prezent] conduce la INSERAREA sintactică a auxiliarului într-o proiecție mai înaltă, proiecția de mod49. Întrucât am luat franceza ca termen de comparație (v. (88) supra), este necesar să menționăm că în această limbă romanică gramaticalizarea habere>avoir nu a operat prin eliminarea trăsăturii / trăsăturilor de timp, fapt care explică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
TP > ASPP). În al doilea rând, acceptând ipoteza că originea perfectului compus în română este aceeași ca și în celelalte limbi romanice (structura posesivă de prezent), pierderea trăsăturii [+prezent] conduce la INSERAREA sintactică a auxiliarului într-o proiecție mai înaltă, proiecția de mod49. Întrucât am luat franceza ca termen de comparație (v. (88) supra), este necesar să menționăm că în această limbă romanică gramaticalizarea habere>avoir nu a operat prin eliminarea trăsăturii / trăsăturilor de timp, fapt care explică variația auxiliarului avoir

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
auxiliarele satisfac necesitățile de temporalitate ale propoziției. Rezultate de reținut • în structurile analitice, inserția auxiliarului nu blochează ridicarea verbului din domeniul flexionar; auxiliarele românești sunt centre care se inserează în MOOD0 • auxiliarele românești valorizează trăsăturile de mod (și modalitate) din proiecția verbală extinsă, iar verbul lexical (participiu trecut, infinitiv, gerunziu / participiu prezent) este direct implicat în valorizarea trăsăturilor de timp și aspect • astfel, spre deosebire de alte limbi romanice (e.g. franceza), verbul lexical se deplasează în [Spec,TP] în română, ca efect al

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
so-called "clitic" adverbs [mai, cam, prea, tot, și50]" (Ledgeway 2015a: 14). Cliticizarea adverbului mai a fost discutată mai sus; analiza se poate extinde la celelalte adverbe clitice, care se încorporează în aceeași manieră ca mai, diferența dintre ele ținând de proiecția în care se generează, în strânsă legătură cu semantica cu care sunt asociate. Rămân astfel de analizat natura cliticelor pronominale (§3.2 infra) și statutul negației propoziționale (§3.3 infra). De asemenea, identificarea poziției de generare a "particulei" / complementizatorului să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
vechi se manifestă prin inversiune, o analiză formală cât mai riguroasă a inversiunii permite caracterizarea cât mai corectă a fenomenului V2 din româna veche. Până în acest punct, structura nucleului propozițional al românei moderne se prezintă ca în (99), XP notând proiecțiile care vor fi identificate în cele ce urmează: (99) XP NEGP XP MOODP TP ASPP a. să nu i-l daui ti ti b. nu i l- am dati ti 3.2 Cliticele pronominale Distribuția generală a cliticelor pronominale în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Adiacența la complementizatori joși (FIN0) (e.g. să) este, de asemenea posibilă (109a); prezența adverbului de negație nu indică însă că relația de adiacență stabilită de clitic privește verbul, nu complementizatorul (109b); aceeași distribuție caracterizează și complementizatorul nonfinit a, care amalgamează proiecțiile FORCE și FIN (110). (108) a. că-l văd b. că(*-l) pe Ion îl văd (109) a. să-l văd b. să(*-l) nu-l văd (110) a. a-l vedea b. a(*-l) nu-l vedea Putem astfel

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la fel ca Manoliu-Manea (1989: 103); Iliescu (2003: 3272-3273); Săvescu-Ciucivara (2011); Hill și Alboiu (2016) i.a., că pronumele clitice românești sunt clitice orientate spre I54. Adoptăm, de asemenea, analiza din Săvescu-Ciucivara (2011), conform căreia cliticele sunt găzduite 55 în proiecții de persoană PERSP (unice pentru un singur clitic, multiple pentru clitice obiect diferite) care selectează în mod direct IP (scindat ca MOODP > TP > ASPP); cliticele pronominale nu sunt Grupuri ale Determinantului complete (i.e. DP), ci proiectează un grup nominal fără

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de persoană PERSP (unice pentru un singur clitic, multiple pentru clitice obiect diferite) care selectează în mod direct IP (scindat ca MOODP > TP > ASPP); cliticele pronominale nu sunt Grupuri ale Determinantului complete (i.e. DP), ci proiectează un grup nominal fără proiecția D, un Grup Phi (notat P) (Decháine și Wiltschko 2002)56. Ca opțiune parametrică, româna ordonează proiecția de persoană pentru cliticele dativ înainte de cliticele acuzativ (spre deosebire de franceză, unde ordonarea este acuzativ > dativ). Soluția propusă de Săvescu-Ciucivara (2011) și adoptată și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
direct IP (scindat ca MOODP > TP > ASPP); cliticele pronominale nu sunt Grupuri ale Determinantului complete (i.e. DP), ci proiectează un grup nominal fără proiecția D, un Grup Phi (notat P) (Decháine și Wiltschko 2002)56. Ca opțiune parametrică, româna ordonează proiecția de persoană pentru cliticele dativ înainte de cliticele acuzativ (spre deosebire de franceză, unde ordonarea este acuzativ > dativ). Soluția propusă de Săvescu-Ciucivara (2011) și adoptată și aici este în acord cu Parametrul flexiunii scindate (engl. The Split IP-parameter) formulat de Thráinsson (1996) (v.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și adoptată și aici este în acord cu Parametrul flexiunii scindate (engl. The Split IP-parameter) formulat de Thráinsson (1996) (v. Ștefănescu 1997; Cornilescu 2000; Alboiu 2002 pentru română), conform căruia unele limbi permit proiectarea de grupuri specificate ca [+N] în proiecția verbală extinsă. În conformitate cu condițiile minimaliste de proiectare a grupurilor sintactice, grupurile de persoană care primesc clitice se proiectează doar atunci când găzduiesc material morfolexical. Structura domeniului flexionar incluzând și proiecțiile care acomodează clitice este așadar cea din (111): (111) CP > [IP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
căruia unele limbi permit proiectarea de grupuri specificate ca [+N] în proiecția verbală extinsă. În conformitate cu condițiile minimaliste de proiectare a grupurilor sintactice, grupurile de persoană care primesc clitice se proiectează doar atunci când găzduiesc material morfolexical. Structura domeniului flexionar incluzând și proiecțiile care acomodează clitice este așadar cea din (111): (111) CP > [IP PERSP > MOODP > TP > ASPP Predicția acestei linii de analiză este că diviziunea procliză / encliză se corelează cu opțiuni diferite de deplasare a verbului 57: procliza pronominală indică deplasarea verbului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nu se deplasează/încorporează în structura verbului, ci că verbul se deplasează la stânga cliticelor/cliticului: (113) a. dă-mi-le (vs mi le dă) b. dându-mi-le În §3.5 infra vom aduce argumente pentru a susține ideea că proiecția vizată în deplasarea verbului în domeniul C este FINP. Rezultate de reținut • pronumele clitice românești sunt orientate spre flexiune (I-oriented clitics) • cu excepția situațiilor în care encliticizarea este determinată fonologic (v. (103) supra), diviziunea procliză/encliză se corelează cu opțiuni diferite

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
clitics) • cu excepția situațiilor în care encliticizarea este determinată fonologic (v. (103) supra), diviziunea procliză/encliză se corelează cu opțiuni diferite de deplasare a verbului (V-la-I pentru procliză, respectiv V-la-C pentru encliză) Putem astfel revedea reprezentarea din (99), înlocuind una dintre proiecțiile necunoscute (XP) cu proiecția/proiecțile în care sunt găzduite pronume clitice: (114) XP NEGP PERSP PERSP MOODP TP ASPP a. să nu i -l daui ti ti b. nu i l- am dati ti Rămâne să discutăm în continuare statutul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care encliticizarea este determinată fonologic (v. (103) supra), diviziunea procliză/encliză se corelează cu opțiuni diferite de deplasare a verbului (V-la-I pentru procliză, respectiv V-la-C pentru encliză) Putem astfel revedea reprezentarea din (99), înlocuind una dintre proiecțiile necunoscute (XP) cu proiecția/proiecțile în care sunt găzduite pronume clitice: (114) XP NEGP PERSP PERSP MOODP TP ASPP a. să nu i -l daui ti ti b. nu i l- am dati ti Rămâne să discutăm în continuare statutul negației și să aducem

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
encliticizarea este determinată fonologic (v. (103) supra), diviziunea procliză/encliză se corelează cu opțiuni diferite de deplasare a verbului (V-la-I pentru procliză, respectiv V-la-C pentru encliză) Putem astfel revedea reprezentarea din (99), înlocuind una dintre proiecțiile necunoscute (XP) cu proiecția/proiecțile în care sunt găzduite pronume clitice: (114) XP NEGP PERSP PERSP MOODP TP ASPP a. să nu i -l daui ti ti b. nu i l- am dati ti Rămâne să discutăm în continuare statutul negației și să aducem argumente

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]