7,270 matches
-
trei creații teatrale în genul grav autorul le adaugă și o comedie S.F. inspirată din lumea antică, Arma secretă a lui Arhimede (reprezentată pentru prima oară în stagiunea teatrală 1982-1983, inclusă în volumul Beția de cucută din 1984). Din nou, protagonistul este un bărbat ilustru al Antichității eline, din nou se pune problema confruntării dintre intelectual și putere și aceea a aplicabilității plăsmuirilor sale : ultima descoperire a omului de știință, scoica de citit gândurile, se poate dovedi o armă primejdioasă. Invenția
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în alte împrejurări numele autorilor consacrați, de pildă când invocă unitatea de loc și de timp, instaurată ca regulă încă de la Sofocle (I, p. 350). Eroii se raportează la tragediografi din epoci diferite care i-ar fi putut alege drept protagoniști, ceea ce sporește confuzia dintre lumea reală și cea a scenei. Amestecul planurilor temporale este confirmat și de prezența anacronismelor în scene ca aceea în care intendentul îi oferă de băut celui copleșit de vestea că actorii îi reprezintă pe scenă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trei tineri pletoși și dornici de faimă care au ridicat primele tragedii pe seama cadavrului suveranului : Nu a mai rămas nimic de exploatat, Agamemnon, în afară de tine. A trebuit să te omor ca să pot supraviețui până la întoarcerea ta (I, p. 354). Pentru protagonist, asasinatul respectiv e un fals, pentru soția lui o mică licență dramatică. Clitemnestra susține că acest sfârșit nu ar trebui să-l deranjeze, căci îi va asigura un viitor fericit (I, p. 354). Din punctul de vedere al lui Tespis
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
arme cu atât mai periculoase cu cât nu lasă urme de răni și de sânge (II, p. 398). Compromisul între viață și teatru fiind inacceptabil, singura soluție rămâne pentru Agamemnon înfruntarea deschisă. În ultimul act al piesei lui Iosif Naghiu, protagonistul caută să-l elimine fizic pe organizatorul spectacolului spre a restabili ordinea realității într-un spațiu invadat de ficțiunea dramatică. El pune la cale un plan de acțiune pentru a-l învinge pe Tespis cu armele lui : complotiștii ar trebui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să nu îl spună prea devreme, întrucât o operă adevărată trebuie să aibă mister până la capăt (III, p. 406). Afirmându-și identitatea și opțiunea pentru faptă în dauna exercițiului ludic (eu sunt Agamemnon !... Eu nu mă joc. Când ucid, ucid), protagonistul declară totodată - cu vorbele lui Cezar - că lui îi este greu să se decidă, iar nu să acționeze, căci odată hotărârea luată „Alea jacta est” (III, p. 406). Convorbitorul admite argumentul, dar îi atrage atenția că anumite accente vor trebui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
da grande, că ești barbara Medeea ! Ai jucat și tu în piesa asta la Turda, unde e un teatru mai mult de amatori (IV, p. 661). Referințele culturale deslușesc inserția planului mitic în cotidianul prozaic. Într-o piesă în care protagoniștii au nume și, deseori, exprimare cu iz suburban, personajele nu par să prețuiască miturile. Dida nu este interesată de explicațiile pretențioase ale lui Marian care cercetează semnificațiile universale ale basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte : Pe mine nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
văzut întâlnindu-se pe ascuns (I, p. 23). Eram în for, o mulțime de cetățeni pălăvrăgind. Dintr-o dată, însoțit de o ceată de tineri înarmați, a dat buzna Tarquinius (I, p. 26). Uneori, la solicitarea celor aflați în preajmă, chiar protagoniștii își expun isprăvile, fapte consemnate de istoricul latin. Astfel, Brutus este rugat să-i dea lămuriri tânărului neinformat cu privire la delegația de la Delfi : Câte n-ai putea să-i povestești, de pildă, despre Delphi, despre Pythia... când ai făcut călătoria aceea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
meu, dar nu eu l-am aprins, ci o putere fără de milă și mai mare decât toate : Soarta (III, p. 53). Personajul antic brutal și rudimentar se transformă pentru un timp într-unul angoasat și dilematic, înrudit mai degrabă cu protagonistul operei lui Shakespeare Necinstirea Lucreției, care oscilează la început între impulsul dorinței și glasul conștiinței morale, iar mai apoi, după comiterea violului, este scârbit de propria nemernicie. De altfel, ca un indiciu formal al acestei apropieri, în același monolog, Horia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de autor în 1980, dar publicată în volum în 1997 - urmează îndeaproape tragedia lui Sofocle Oedip Rege. Bun cunoscător al Anti chității, traducător al întregii opere vergiliene în română, dramaturgul respectă scenariul elin și înregistrează toate momentele anchetei întreprinse de protagonist spre a-și izbăvi cetatea lovită de ciumă prin deconspirarea celui care l-a ucis pe fostul rege Laios. După modelul antic, piesa modernă dezvăluie treptat adevărul că, în pofida eforturilor lui de a scăpa de prevestirea că va deveni paricid
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se află un vizitiu și un bătrân. E scena asasinării lui Laios, așa cum o descria Iocasta în Oedip rege. În chip semnificativ, menționarea răscrucii unde a fost omorât regele Tebei constituie și în tragedia lui Sofocle primul indiciu neliniștitor pentru protagonistul care își amintește că a ucis și el cândva într-un astfel de loc. Recitită, afirmația inaugurală a corului capătă o nouă semnificație : Ne aflăm mereu la o răscruce de drumuri, toate direcțiile par că ne sunt deschise, dar una
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
perspectiva în timp și mijloacele de transfigurare a realității, Perșii înfățișează victoria grecilor asupra năvălitorilor asiatici din perspectiva celor înfrânți, durerea acestora conferind istorisirii coloritul obiectivității. Vinovat de a fi încălcat hotarele elene garantate de zei, Xerxes nu este adevăratul protagonist al dramei. În interpretarea propusă, eroul tragic se afirmă în lupta de la Salamina unde grecii înfruntă destinul spre a asigura izbânda democrației asupra despotismului : actul tragic îl săvârșește conștiința liberă a unui neam întreg (p. 103). Protagonistul din Cei șapte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu este adevăratul protagonist al dramei. În interpretarea propusă, eroul tragic se afirmă în lupta de la Salamina unde grecii înfruntă destinul spre a asigura izbânda democrației asupra despotismului : actul tragic îl săvârșește conștiința liberă a unui neam întreg (p. 103). Protagonistul din Cei șapte în fața Tebei corespunde profilului eroului tragic imaginat de Alice Voinescu. De la început, Eteocle respinge lamentația corului de femei și își îndeamnă concetățenii să lupte împotriva naturii pasive a deznădejdii (p. 112). Adept al eroismului bărbătesc în fața resemnării
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vină strămoșească (p. 125). Supraviețuirea Tebei compensează pierirea celor doi frați. Din punctul de vedere al lui Alice Voinescu, orașul rezistă asediului pentru că Eteocle, prin actul riscului total, preia răspunderea de a împlini rânduiala destinului (p. 133). În Prometeu înlănțuit protagonist este titanul pedepsit pentru că a susținut cauza oamenilor cărora le-a dăruit focul. În această interpretare, oricât de cumplită ar fi suferința lui, ea nu este cu adevărat tragică cât rămâne doar pătimire, important fiind caracterul activ al jertfei prometeice
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragic impune forma trilogiei în stare să întârzie concentrarea dramatică a eroului (p. 248). Choephorele, a doua parte a Orestiei, se axează pe acțiunile fiului care își face datoria de a-și răzbuna tatăl prin uciderea mamei criminale. Întâlnirea dintre protagonistul revenit din exil și sora sa este relevantă, deși dramaturgul tratează sentimentele schematic, reducându-le fie la impulsiuni, fie la sentințe morale, astfel că personajele sunt lipsite de suplețea vieții individuale, dar au preciziunea conturului întregii firi omenești (p. 261
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
datorie și își îndeamnă fratele să pedepsească moartea tatălui. Acțiunile sunt dictate de o morală, iar nu de pornirile naturale ale omului primitiv (p. 262). Apolo cere și el sancționarea ucigașilor. Dacă în legendă Oreste se supune orbește ordinului divin, protagonistul lui Eschil consimte la această rânduială conformă propriilor intenții de a-i pedepsi pe cei ce i-au provocat durerea (p. 263). Personajul ajunge să fie responsabil pentru faptele lui, iar pe de altă parte simțirea individuală, raportându-se la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
câteva elemente cheie în evoluția tragediei. Corul reprezintă glasul conștiinței obștești tradiționale, fundal de ordine de valori statornicită din care se desprinde eroul, iar pe măsură ce el se afirmă în unicitatea sa se desăvârșește procesul dramatic (p. 343). Dialogul liric între protagonist și cor ia adesea forma stihomitiilor care favorizează ivirea stilului dramatic : prin ritmul rapid al replicilor, prin stringența logică a corespondențelor dintre întrebări și răspunsuri se elimină orice efuziune sentimentală și se concentrează mișcarea dialecticei raționale, sâmburele dramatismului stând în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
slabă, axată pe eroarea comisă dintr-o pasiune de rând de un personaj naiv și melodramatic (p. 78), interpreta analizează toate lucrările dramaturgului în funcție de gradul de evoluție al eroilor. La un prim nivel s-ar situa Aiax și Filoctet, cu protagoniști care propun modelul eroismului în luptă (p. 46). Încă din poemele homerice, Aiax apare ca întrupare a forței încrezătoare doar în sine, trufia făcându-l să se dispenseze de ajutorul divin în bătălii. Spre deosebire de Ahile, înzestrat cu talent artistic și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ca și în Furtuna lui Shakespeare, în Oedip în Colonos, autorul la sfârșit de carieră redescoperă căile reconcilierii oamenilor cu puterile lumii (p. 151). Poziția eroului se modifică față de prima tragedie consacrată lui : Oedip rege manifesta o implicație pasionată a protagonistului în propriul destin, Oedip în Colonos aduce distanțarea treptată a acestuia (p. 153). Orbirea a pus stavilă între erou și lume, iar privarea de imaginile lumii din afară întoarce privirile spre alte zone ale vieții, ceea ce îl face să-și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
similitudini, dar și destule diferențieri. Câteodată, în funcție de subiect, dramaturgii români își îndreaptă atenția spre opere din alte genuri literare adaptate rigorilor teatrale. În ultimele lui piese, în care tratează despre bătrânețea și moartea artistului de geniu, Alecsandri îi alege ca protagoniști pe doi mari poeți latini preocupați în operele lor de scurgerea inexorabilă a timpului : Horațiu, autorul odelor clipei trecătoare, și Ovidiu, cântărețul elegiilor surghiunului echivalat cu moartea. În dramele sale consacrate lui Socrate, Platon și Diogene cinicul, Dumitru Solomon pornește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și Diogene cinicul, Dumitru Solomon pornește de la cele mai cunoscute texte filosofice, memorialistice și doxografice compuse de Platon, Xenofon și Diogenes Laertios cu privire la cei trei gânditori elini. Dramaturgul folosește aceste surse spre a pune în discuție modelul existențial și crezul protagoniștilor : Socrate se teme de iminența morții, Platon admite eșecul utopiei sale politice, Diogene renunță la elogiul libertății supreme și face apel la semenii deveniți indispensabili. O continuare a pasajului din Phaidon despre moartea lui Socrate propune Ștefan Zicher când îl
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
interpretează acum greșit semnele. Schimbând o trăsătură esențială a eroinei mitice, faptul că nimeni nu o ascultă, autorul trebuie să modifice și cealaltă însușire definitorie a ei, capacitatea de a cunoaște adevărul. Într-un posibil preambul al tragediei eline, Oedip, protagonistul lui Vlad Zografi, caută să împiedice prin imobilitate, prin refuzul de a pleca de la Delfi, îndeplinirea oracolului care îl condamnă la săvârșirea paricidului și incestului. După ce a părut că poate controla evenimentele prezente cu ajutorul informațiilor acumulate, el se vede silit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
poetică, misterioasă, sugestiv preventivă. Exuberanța juvenilă, inițială, se va dovedi de rău augur pentru cuplul de îndrăgostiți. Adversitățile de conjunctură destramă începutul de fericire, în perfect ton cu zădărnicia suverană peste rânduielile imediate, precare, care-i scot din anonimat pe protagoniști ca să-i anuleze fără îndurare, în ce posedă mai prețios: iubire și speranțe. Nu întâmplător, confruntarea supremă dintre cei doi bărbați, concurenți la inima aceleiași femei, are loc noaptea, și nu ca o răfuială, ci ca o revelație întârziată hărăzită
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
constituie într-un veritabil manual de spiritualitate isihastă, care prin intermediul personajului principal, un simplu țăran din Orel, urmărește să familiarizeze o lume întreagă, de mai mult sau mai puțin cunoscători, cu practica, tradițiile și adevărurile sacre ale Bisericii de Răsărit. Protagonistul scrisorilor, un țăran aparent bătut de soartă, rămas până la doar douăzeci de ani, fără familie, gospodărie și pe deasupra și infirm, fără putința de a-și folosi mâna stângă, își găsește un ideal salvator în încercarea de a ajunge să se
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
stilul artistic, aveau, altfel spus, cultura vorbirii. Dacă revenim la contemporani, ne vom referi în primul rând la cei care au vocația prezentării diverselor expoziții de artă, acestea fiind permanențe ale Iașului, adevărate atracții pentru cei ce au gustul frumosului. Protagoniștii intră în rezonanță cu sufletul picturii sau sculpturii, ei simt o contaminare artistică, dezvăluie esența și imaginația creativă a artiștilor, pun în lumină conștiința faptului că a picta nu reprezintă o simplă însumare a culorilor, un balans al dinamicii penelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
filmele sale exploatarea subclasei negre și mizeria vieții acesteia. Reflectînd propria sa perspectivă, a unui component al clasei de mijloc, majoritatea personajelor lui Lee aparțin acestei clase de mijloc sau clasei negrilor care se îndreaptă spre o treaptă socială superioară. Protagoniștii din She's Gotta Have It sînt din clasa de mijloc, iar unii dintre studenții din School Daze sînt și ei reprezentanți ai unor clase sociale ori grupuri cu statut diferit. Însă cu toții se îndreaptă înspre o poziție socială mai
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]