6,888 matches
-
spus-o. Dar de părăsit, n-am părăsit-o cu totul niciodată: n-am putut; cum nu poate cineva părăsi obiectul unei pasiuni sau al unui vițiu... De aceea, când acum doi ani, am reluat în mod regulat activitatea mea publicistică la "Adevěrul", am crezut de datoria mea să lămuresc această împrejurare printr-un fel de scrisoare deschisă adresată cititorilor mei. Așa cum îl arată titlul, mesajul acesta e o profesiune de credință, un fel de punere la punct a câtorva lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
poezie la „Decalogul“, „Curentul literar“, „Universul literar“, „Claviaturi“, „Albatros“, „Meșterul Manole“, „Pagini literare“, „Revista Fundațiilor Regale“, „Tribuna“, „Convorbiri literare“, „Răboj năsăudean“ (din 1939 a condus publicația). Din 1953, la sărbătorirea lui Dimitrie Cantemir, prof. dr. Alexandru Husar își reia activitatea publicistică, după zece ani de tăcere. Traduceri de poezie i-au apărut în „Scrisul bănățean“ și „Luceafărul de ziuă“ (1956-1957). Dea lungul timpului a colaborat la diverse reviste de specialitate, literare și culturale: „Limba și literatura română“, „Revista de filosofie“, „Revista
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ca asiduu colaborator la „Curentul“, „Evenimentul zilei“, „Sentinela“, „Soldatul“ a militat prin versuri, proză, articole pentru evidențierea caracterului românesc al etniei și al spiritului locuitorilor din Basarabia, argument esențial al luptei pentru redobândirea acestei provincii. De-a lungul carierei sale publicistice, Dimitrie Iov a semnat și D. Liuba, D. Pădure, D. Iov, Solferino. Între 1941 și 1944 a fost și director al Teatrului Național din Iași, perioadă în care a cunoscut o anumită vogă în postura de autor și recitator de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
2004). A ținut cursuri și seminarii de: Limbă, cultură și civilizație românească pentru studenții străini; Doctrine juridice și politice contemporane; Terminologie juridică pentru studenții străini; Istoria dreptului românesc; Introducere în studiul dreptului european și comunitar. A desfășurat o bogată activitate publicistică, exprimată în publicarea a numeroase studii și articole de lingvistică generală și de lingvistică juridică, precum și a volumelor: Glosar tehnic poliglot (coautor - Editura Universității „Al.I. Cuza“, Iași, 1981); Tezaurul toponimic al României. Moldova. I. Repertoriul istoric al unităților administrativ-teritoriale
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
elaborarea unor micromonografii și prezentări atât laice, cât și bisericești, ambele dintre acestea fiind tipărite cu versiuni în limbi străine. A editat volumele Mănăstirea Zamca (1967), Curtea și biserica domnească din Piatra Neamț (1969). S-a manifestat pregnant și în plan publicistic, încredințând unor reviste de cultură („Cronica“, „Luceafărul“, „Făclia“ de la Chișinău ș.a.) texte referitoare la personalitățile marilor voievozi români (Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara și Mihai Viteazul) sau privind evenimente cheie din istoria românilor. A participat la numeroase
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
1999, profesor invitat la Departamentul de Medicină Nucleară din Freiburg, Germania (1993, 1994), profesor invitat la Colegiul de Medicină Baylor din Huston, SUA (1996); Premiul Uniunii Medicale Balcanice (1980). Prof. univ. dr. Eusebie Zbranca a fost promovat și continuatorul activității publicistice medicale, fiind redactorșef sau facând parte din numeroase colective redacționale: „Revista medico-chirurgicală“, Iași, „Revista română de endocrinologie și metabolism“, „Acta Endocrinologica“, București, „Annales d’Endocrinologie“, Paris, „International Journal of Endocrinology“, Kiev, Ucraina. Este autorul a 3 brevete, dintre care 2
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
parapon, descoperi că are mai multe calități decât defecte ; mai precis, multe calități ce lipsesc filmului românesc și mai nici unul dintre defectele lui... Citesc pe LiterNet (care este ca un fel de muzeu, mereu schimbător și mereu păstrător, al gesturilor publicistice mai mult sau mai puțin recente) o cronică la filmul lui Clooney, Good Night, and Good Luck, semnată în ziarul Ziua de o anume Edith Ban. Care spune așa : pe când senatorul statului Wisconsin, Joseph McCarthy, străbătea America în căutare de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sunt „colate” articole din ziare. Titlurile frizează absurdul, spre exemplu O dinastie muncitoreasca sintagma bazată pe incompatibilitatea semantica (domnia muncitorilor în detrimentul intelectualilor) acreditata în epoca. Realismul pare obiectiv, dar e subsumat doctrinelor politice ale vremii. Nu există relații între fragmentele publicistice și planul epic, astfel încât coerentă, coeziunea lipsesc. Destinele nu se intersectează, ci se sugerează ruptură tranșantă dintre existența muncitorilor și cea a intelectualilor, din prima fiind excluse valorile spirituale. Structura poematica, sincopata este produs al narațiunii aparent realiste, obiective, dar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ce naște creația, există, totuși, un scop estetic, naratorul vrând să realizeze o valoare estetică. Sunt preluate, amalgamat, de acest malaxor al creației, influențe livrești ( Gogol, Dostoievski, Pușkin, Canetti, Alain Robbe-Grillet, Michel Buthor etc.) sau mitice, realitate neprelucrata, fragmente din publicistica socialistă, pagini de jurnal, materialitate transfigurata în vise parabolice, alegorice sau simbolice. Lucian Raicu exagerează când afirmă că în român se prezintă realitatea și conștiința surprinderii acesteia, deoarece accentul cade pe procesul complex și sinuos al ficțiunii, după cum singur recunoaște
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
apariție editorială, albumul monografic - Pictorul și graficianul Viorel Huși. Referințele critice asupra operei artistice a pictorului Viorel Huși au fost alese și grupate în capitolul Cronici selective (pp. 55-83), care debutează cu un „Autoportret”, executat în creion negru. Articole din publicistica vremii, cronici analitice ample, prefețe din cataloage expoziționale, cuvântări și comunicări de specialitate ocazionate de vernisaje, aprecieri critice, menționări, asocieri artistice, reportaje, însemnări, impresii, toate acestea redau dimensiunea artistică a creației plastice a lui Viorel Huși, așa cum a fost perceput
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
vie și spornică, de a o îmbogăți și mai ales de a o preface în așa fel încât ea să poată face față zguduirilor tragice de mâine“ (articol publicat în Uniunea Ro mână, ianuarie-martie 1949, apud Mircea Eliade, Împotriva deznădejdii. Publicistica exilului, ediție îngrijită de Mircea Handoca, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 29- 30). În țară, exilații erau considerați „fugari“ și „trădători“, unii dintre ei fiind condamnați pe viață în procese judecate in absentia (cum era cazul lui Virgil Ierunca). Lupta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Hannah Arendt la Începutul anilor ’60 <endnote id="(277, p. 190)"/>. Eu cred că afirmația celebrei scriitoare chiar este o exagerare. Să zicem că Hannah Arendt are unele circumstanțe atenuante. Este vorba de o formulare mai mult sau mai puțin „publicistică”, având În vedere faptul că lucrarea din care am citat a fost redactată pe baza reportajelor trimise de scriitoare revistei The New Yorker de la procesul lui Adolf Eichmann de la Ierusalim (1961- 1962). De asemenea, probabil că Hannah Arendt era sub
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
discursul oficial.) Unele dintre autoritățile comunității evreiești nu s-au lăsat nici ele mai prejos. După părerea mea, șef rabinul Moses Rosen - el Însuși o persoană cu comportament autoritar - a greșit atunci când a militat, În anii ’80, pentru interzicerea editării publicisticii socio-politice a lui Mihai Eminescu, cea referitoare la evrei <endnote id="(849, pp. 272 ș.u.)"/>. Sigur că Îngrijorarea rabinului șef din România este de Înțeles. Cercurile politice și culturale ultranaționaliste aveau nevoie de o legitimare a pozițiilor lor xenofobe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În perioada august-octombrie 1919, Benjamin Fundoianu a publicat În revista evreiască de limbă română Mântuirea o serie de 11 eseuri, sub titlul „Iudaism și elenism”. În 1980 s-a Încercat republicarea acestui text important Într-un amplu volum cuprin- zând publicistica lui Fundoianu <endnote id=" (529)"/>. Până la urmă Însă, cenzura a impus eliminarea eseului respectiv din cuprinsul cărții. Acest important studiu filozofic a fost reeditat abia În 1999, după 80 de ani <endnote id="(526)"/>. Tot referitor la Fundoianu, În decembrie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
el vorbește despre evrei-lipitori care ar vinde „rachiu de cucută [ ? !] prin sate” <endnote id="(285, p. 159)"/> sau care ar provoca „moartea lentă prin vitriol” a țăranului român <endnote id="(285, p. 139)"/>. Este de semnalat faptul că, În conformitate cu discursul publicistic eminescian, evreul ar contraface băuturile alcoolice nu pentru obținerea unor profituri mai mari, ci pentru provocarea unor efecte vătămătoare mai puternice, pentru intoxicarea românilor. Tot la sfârșitul secolului al XIX-lea, un alt scriitor clasic român, Ion Luca Caragiale, are
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreul e jidan, ci acela e jidan care e jidan” <endnote id="(3, p. 70)"/>. Această disociere a migrat din zona culturii populare În cea a culturii politice. A folosit-o și Mihai Eminescu (izraelitul bun versus jidanul rău) În publicistica sa socio-politică din anii ’70 ai secolului al XIX-lea <endnote id="(285, p. 142)"/>. În 1879, el a preluat for mularea unui publicist francez : „De mult timp, cei care cunosc fondul lucrurilor au stabilit două categorii bine deosebite [de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 219. 880. Geoffrey Wigoder, Evrei În lume. Dicționar biografic, coordonator Viviane Prager, Editura Hasefer, București, 2001, p. 233. 881. Vasile Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, volum Îngrijit de Marta Anineanu, Editura Minerva, București, 1972. 882. Măriuca Stanciu, Necunoscutul Gaster. Publicistica culturală, ideologică și politică a lui Moses Gaster, Editura Universității din București, 2006. 883. Dumitru Cristian Amzăr, Rânduiala, legea lăsată lumii de Dumnezeu, ediție Îngrijită de Dora Mezdrea și Dinu D. Amzăr, Editura România Press, București, 2006, p. 67. 884
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a întemeiat pe Statutul evreilor publicat în M.O. din 31 august 1940; exclude evreii din școlile românești, suprimă dreptul de publicitate școlilor evreiești, anulează dreptul de a conferi diplome recunoscute de stat; evreii sunt înlăturați din presă și activitate publicistică, din comerțul la sate și din exercitarea profesiunilor libere care au contact direct cu autoritățile. 619 Studiul asupra problemei evreiești..., p.257. 168 legale, de rit și origine, a noțiunii de evreu, care capătă, astfel, pe lângă înțelesul juridic de până
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Al. Dima ” loc="[București]" data =”20 oct[ombrie] 1975”> Iubite prietene Călin, M-a mișcat mult atenția d-tale printre alte mărturii ale foștilor colegi. Te rog să primești mulțumirile mele și urările mele de și mai mari succese în publicistică și știința literară. Mai scrie-mi și trimite-mi revista pe care n-am văzut-o de mult. Al d-tale, cu afecțiune, Al. Dima </citation> (6) <citation author=”Al. Dima ” loc="[București]" data =”8 ian[uarie] 1976”> Iubite prietene
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dușmăniile literare”), alta a lui Spinoza („fiecare are atîta dreptate cîtă poate să apere”). Dotat cu o rară putere de muncă și însuflețit de o mare ambiție, Mihai Drăgan își dorea un permanent excelsior, forțînd afirmarea. în Iașul universitar și publicistic, avea orgoliul de a se situa în frunte, deasupra. Orice obstrucție, orice amînare, orice ignorare era resimțită ca sabotaj ori ca atac contra sa. Nu se ferea de război (termenii militari sînt aci de rigoare), ci mai degrabă îl căuta
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
că sper să fie bine, aș apărea în ipostază de optimist și, ciudat, optimist nu prea mai pot să fiu. Destul de înnegurat și sceptic, da. Ai să rîzi, dar de cîtva timp mă încearcă un gînd: să mă las de publicistică, chiar de scris (în afară de prelegeri). Asta, pentru vreo doi - trei - patru ani. Ce crezi? Problema, pentru mine, este foarte serioasă. Nu văd însă clar consecințele pentru actualul critic și istoric literar care sunt sau nu sunt. Nu-mi este indiferentă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mai metafizic, și mai puțin agitat. Și e greu să fii mai metafizic aici, în urbea culturii, unde sunt mulți inculți și impostori, atmosfera fiind de continuă încordare și luptă. Eu, care voiam să mă retrag pentru o vreme din publicistică, trebuie să constat că numai lupta ne-a rămas, de vreme ce alții care ar putea să lupte și ei sau măcar să schițeze un gest de luptă sunt tot mai lași. Am atîtea să-ți spun, dar nu mi-ar ajunge cîteva
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu am o stare sufletească favorabilă pentru așa ceva. Mihai Drăgan </citation> (149) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”25 iulie 1990”> Dragă Costică, îți trimit textele promise, dar nu cu prea mare tragere de inimă de a reîncepe activitatea publicistică. Cred că fac acest pas la insistențele tale. Poate să fie norocul unei redresări interioare... Eseul despre lectură este complet inedit. Articolul despre Alecsandri, nu (reiau idei și fraze din ceea ce am scris). Dacă e să fie o rubrică pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cred pînă cînd nu am s-o văd apărînd lunar și desprinsă de ziar. Situația de „apendice” nu cred că-i priește, deși pot spune că și-a păstrat în bună măsură ponderea și seriozitatea, lucru atît de rar în publicistica noastră. în orice caz, peste reținerile și scepticismul meu, vă urez succes în orice formă ar apărea revista, de preferință în cea așteptată de toată lumea. Cu aceleași bune gînduri, Ion Maxim </citation> (16) (17) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
O istorie... (celelalte patru au apărut deja1, ultimul va ajunge în curînd și în librăria din centrul Bacăului). Am răscolit totuși prin „arhivă” și am cules cîte ceva, în chiar spiritul celor comunicate de D-ta: mici... „tablete” cu caracter publicistic, fragmente... memorialistice (pagini cu... „memorii” am chiar multe, dar nu știu să le fragmentez pentru revista Dvs.), cîteva comentariii „caragialiene” actualizate, în fine un articol cam... convențional, intitulat cam „lemnos” Cultura și literatura românească în lume. Le-am recitit, cam
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]