7,454 matches
-
ale corpului de comandă sovietic, culminând cu, așa cum a fost perceput prin ochii sovieticilor, dezastruoasa Criza rachetelor din Cuba. În ciuda reducerii pe scară largă a forțelor militare sovietice, dezghețul relațiilor est-vest nu a avut amploarea așteptată. Lăudăroșenia lui Hrușciov în legătură cu rachetele nucleare sovietice i-au oferit lui John F. Kennedy un argument hotărâtor împotriva lui Richard Nixon în alegerile prezidențiale din SUA din 1960 — așa-numitul „dezechilibru al rachetelor”. Toate încercările, probabil sincere, ale lui Hrușciov de a construi o puternică
Istoria Uniunii Sovietice (1953-1985) () [Corola-website/Science/298433_a_299762]
-
dezghețul relațiilor est-vest nu a avut amploarea așteptată. Lăudăroșenia lui Hrușciov în legătură cu rachetele nucleare sovietice i-au oferit lui John F. Kennedy un argument hotărâtor împotriva lui Richard Nixon în alegerile prezidențiale din SUA din 1960 — așa-numitul „dezechilibru al rachetelor”. Toate încercările, probabil sincere, ale lui Hrușciov de a construi o puternică relație personală cu noul președinte american au dat greș, iar combinația de fanfaronadă, prognozare greșită și nenoroc a dus la eșecul cubanez. În octombrie 1964, în timp ce Hrușciov era
Istoria Uniunii Sovietice (1953-1985) () [Corola-website/Science/298433_a_299762]
-
din cauza rezistenței sale la înaintare reduse în regimul de zbor supersonic. Volumul sau mai mare permitea în comparație cu Șu-7 o mărire (totuși modestă...) a capacității de înmagazinare a combustibilului. Avionul Șu-9 poate zbura cu 1,8 Mach la altitudine mare (fără rachete), si 1,14 Mach înarmat complet (cu rachete, bombe etc.). Totuși, datorită cantității reduse de combustibil de la bord, rază operațională a acestuia era considerată nesatisfăcătoare. Spre deosebire de avionul Șu-7, ale cărui comenzi erau greu de acționat, dar aparatul răspundea docil, la
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
de zbor supersonic. Volumul sau mai mare permitea în comparație cu Șu-7 o mărire (totuși modestă...) a capacității de înmagazinare a combustibilului. Avionul Șu-9 poate zbura cu 1,8 Mach la altitudine mare (fără rachete), si 1,14 Mach înarmat complet (cu rachete, bombe etc.). Totuși, datorită cantității reduse de combustibil de la bord, rază operațională a acestuia era considerată nesatisfăcătoare. Spre deosebire de avionul Șu-7, ale cărui comenzi erau greu de acționat, dar aparatul răspundea docil, la „Fishpot” comenzile erau ușor de acționat iar aparatul
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
docil, la „Fishpot” comenzile erau ușor de acționat iar aparatul era manevrabil, dar nu ierta erorile de pilotaj. Avionul Șu-9 avea instalat în conul de admisie un radar destul de primiv, R1L (indicativ NATO : High Fix ), si era înarmat cu 4 rachete ghidate prin radar K-5 (ĂĂ-1 „Alkali”). Datorită lipsei tunului de bord și a slabelor caracteristici radar-rachetă, aparatul Șu-9 dovedea slabe performanțe în lupta aeriană. A existat și versiunea dublă comandă de antrenament, însă în număr redus (aproximativ 50 buc). Acesta
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
Antiaeriană".A fost separat de Forțele Terestre în 1948,și a avut primul său comandant,Mareșalul Uniunii Sovietice L.A.Govorov,desemnat în 1954.În timpul perioadei sovietice a fost în general plasat al treilea în importanța serviciilor sovietice,după Forțele de Rachete Strategice și Forțele Terestre. Spre deosebire de forțele de apărare aeriană occidentale,PVO Strany a fost o ramură a militarilor spre sine,separat de Aviația Sovietică.Principal său rol era făcut să intercepteze bombardierele Comandamentului Aerian Strategic (Strategic Air Command) în timp ce penetrau
Apărarea Antiaeriană Sovietică () [Corola-website/Science/308551_a_309880]
-
în timp ce penetrau spațiul aerian sovietic într-un scenariu al Războiului Rece.Avea propria rețea de comandă,propriile școli,propriul radar și amplasamente de direcție a sunetului.Era compus din trei ramuri principale:unități de interceptoare,trupe de tehnicieni radio și rachete sol-aer. În 1998,grupările de forțe și cartierele generale PVO care au rămas în Rusia au fuzionat cu Aviația Rusă. Ziua Trupelor Apărării Aeriene a Statului(Den Voisk PVO Strany) era sărbătorită pe 10 aprilie în Uniunea Sovietică. Structura PVO
Apărarea Antiaeriană Sovietică () [Corola-website/Science/308551_a_309880]
-
suferea din cauza unui motor nesigur și a unor probleme de control. I-270, un prototip bazat pe concepte germane, dezvoltat în I-310 în Uniunea Sovietică și în F-86 în Statele Unite. Din 1952 Mikoian de asemenea a proiectat sisteme de rachetă pentru a echipa în mod special avioanele lui,ca avionul faimos MiG-21. El a continuat să dezvolte avioane de vânătoare de mare performanță prin anii 1950 și 1960. El a fost premiat cu cea mai înaltă onoare civilă, Eroul Muncii
Artem Ivanovici Mikoian () [Corola-website/Science/308568_a_309897]
-
ia inițiativa de înlocuire SS4 și SS5 din Europa cu arme mai precise, cu încărcătură nucleară mai puternică - SS20. Și nici nu încalcă vreun tratat sau alte negocieri. Față de situația creată, Occidentul pare în inferioritate. De ce? SUA începuse să retragă rachete cu rază medie din Europa, iar URSS le sporea. În aceste condiții Germania era cea mai afectată de aceste schimbări => solicită SUA garanții de securitate. Președintele Carter nu a găsit decât de a da asigurări verbale de ajutor în caz
Helmut Schmidt () [Corola-website/Science/308571_a_309900]
-
Europa, iar URSS le sporea. În aceste condiții Germania era cea mai afectată de aceste schimbări => solicită SUA garanții de securitate. Președintele Carter nu a găsit decât de a da asigurări verbale de ajutor în caz de atac și că rachetelor SS20 se putea răspunde cu armele deja existente și mai promit că vor lua în considerare folosirea armelor cu neutroni pentru apărare în caz de atac. În 1979, președintele republican Carter e constrâns să-și reconsidere politica pentru Europa, asigurările
Helmut Schmidt () [Corola-website/Science/308571_a_309900]
-
de atac. În 1979, președintele republican Carter e constrâns să-și reconsidere politica pentru Europa, asigurările verbale nefiind de ajunse. Tot acum au loc întâlnirile din Guadalupa, unde participă SUA, Schimdt, președintele francez și premierul UK. Decizii: - să se amplaseze rachete de rază medie pe teritoriul german, însă Schimdt obține acordul de a instala și în alte state europene. Conștienți de opoziția ce avea să vină, cei 4 au luat în considerare și demararea în paralel a unor discuții cu Moscova
Helmut Schmidt () [Corola-website/Science/308571_a_309900]
-
medie pe teritoriul german, însă Schimdt obține acordul de a instala și în alte state europene. Conștienți de opoziția ce avea să vină, cei 4 au luat în considerare și demararea în paralel a unor discuții cu Moscova cu privire la retragerea rachetelor SS20. În final, se ajunge la un compromis, și anume strategia dublei decizii: Pentru a deveni o strategie, această decizie trebuia aprobată de liderii NATO => summit-ul NATO la 12 decembrie 1979 unde se decide amplasarea a 108 rachete Pershing
Helmut Schmidt () [Corola-website/Science/308571_a_309900]
-
retragerea rachetelor SS20. În final, se ajunge la un compromis, și anume strategia dublei decizii: Pentru a deveni o strategie, această decizie trebuia aprobată de liderii NATO => summit-ul NATO la 12 decembrie 1979 unde se decide amplasarea a 108 rachete Pershing II și 464 de rachete de croazieră + să se avanseze în numele NATO către URSS propunerea de retragere a rachetelor sovietice cu rază medie de acțiune.Reacția URSS: invadează Afghanistanul. În aceste condiții, Germania se aliniază la politica Occidentală; decide
Helmut Schmidt () [Corola-website/Science/308571_a_309900]
-
ajunge la un compromis, și anume strategia dublei decizii: Pentru a deveni o strategie, această decizie trebuia aprobată de liderii NATO => summit-ul NATO la 12 decembrie 1979 unde se decide amplasarea a 108 rachete Pershing II și 464 de rachete de croazieră + să se avanseze în numele NATO către URSS propunerea de retragere a rachetelor sovietice cu rază medie de acțiune.Reacția URSS: invadează Afghanistanul. În aceste condiții, Germania se aliniază la politica Occidentală; decide să boicoteze jocurile olimpice de la Moscova
Helmut Schmidt () [Corola-website/Science/308571_a_309900]
-
această decizie trebuia aprobată de liderii NATO => summit-ul NATO la 12 decembrie 1979 unde se decide amplasarea a 108 rachete Pershing II și 464 de rachete de croazieră + să se avanseze în numele NATO către URSS propunerea de retragere a rachetelor sovietice cu rază medie de acțiune.Reacția URSS: invadează Afghanistanul. În aceste condiții, Germania se aliniază la politica Occidentală; decide să boicoteze jocurile olimpice de la Moscova și va trece la o creștere reală a cheltuielilor sale de apărare. Această politică
Helmut Schmidt () [Corola-website/Science/308571_a_309900]
-
picioare dar era prea grea, astfel încât proiectanții au ales varianta de compromis cu patru picioare de aterizare. Primul zbor al unui modul lunar a avut loc pe 22 ianuarie 1968, când modulul LM-1 a fost lansat (fără oameni) cu o rachetă Saturn IB pentru testarea sistemelor de propulsie pe orbită. Următorul zbor al modulului lunar (LM-3) a fost pe 3 martie 1969, în cadrul misiunii "Apollo" 9. A fost primul zbor al modulului lunar cu astronauți (echipajul McDivitt, Scott și Schweickart), care
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
26 mai 2008. Imaginile arată o suprafata cu pietriș și crestata de mici ravene în poligoane de lățime și înălțime, și lipsită de dealuri și stânci. Ca si navă spațială Viking din anii 1970, "Phoenix" s-a folosit de motoarele rachetei în coborârea sa finală. Experimentele efectuate de Nilton Renno, cercetător al misiunii din partea Universității Michigan, si de studenții săi au studiat cât de mult praf de pe suprafață avea să fie ridicat de amartizarea robotului. Cercetătorii de la Universitatea Tufts, conduși de
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
la o parte solul de deasupra. Mai tarziu, s-a constatat că acea suprafață este gheață. Ray Arvidson de la Washington University, St. Louis a spus: „"Ar putea la fel de bine să fie piatră, sau gheață expusă în zona de suflu din spatele rachetei."” La 19 iunie 2008, NAȘĂ a anunțat că unele bucăți de material strălucitor de marimea unor zaruri scoase din sântul săpat de brațul robotic s-au evaporat în decurs de patru zile, sugerând că aceștia erau compuși din apă înghețată
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
4000°C. La sudură în mediu cu gaz inert, hidrogenul este utilizat și în componența gazului de protecție ex.( Arcal 10 = 10 % Hidrogen, 40 % Argon, 50 % Azot). În tehnica spațială hidrogenul lichid este un combustibil obișnuit pentru motoarele criogenice ale rachetelor, și este stocat de exemplu în rezervorul de combustibil al rachetei de lansare (SSME) a navetelor spațiale americane. În aceste motoare hidrogenul lichid este folosit întâi la răcirea ajutajului și a altor părți ale motorului, înainte de a fi amestecat cu
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
utilizat și în componența gazului de protecție ex.( Arcal 10 = 10 % Hidrogen, 40 % Argon, 50 % Azot). În tehnica spațială hidrogenul lichid este un combustibil obișnuit pentru motoarele criogenice ale rachetelor, și este stocat de exemplu în rezervorul de combustibil al rachetei de lansare (SSME) a navetelor spațiale americane. În aceste motoare hidrogenul lichid este folosit întâi la răcirea ajutajului și a altor părți ale motorului, înainte de a fi amestecat cu oxidantul, de obicei oxigenul lichid (LOX), și apoi ars. Din ardere
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
ardere se mai găsește hidrogen, ceea ce reduce eroziunea camerei de ardere și a ajutajului. Deși arderea este incompletă, masa hidrogenului nears și scăderea masei molare a gazelor evacuate compensează întrucâtva scăderea impulsului specific datorită arderii incomplete. Rezervorul de combustibil al rachetei navetei spațiale conține 515,5 m³ hidrogen și 554 m³ oxigen. Temperatura în camera de ardere atinge 3300 °C, viteza de evacuare fiind de 4440 m/s în vid, respectiv 3560 m/s la presiune normală. Fiecare din cele trei
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
în muzeu. Rusia a continuat să le modernizeze și în prezent are 16 bombardiere strategice Tu-160 pregătite de operațiuni, fiecare având un nume personal. Tu-160 (varianta modernizată) este un bombardier strategic multirol capabil să lanseze bombe ghidate prin laser și rachete atât de la mare cât și de la mică altitudine. Contopirea aripilor cu restul corpului avionului eficientizează uzul spațiului intern pentru arme, combustibil și echipamente de avionică. Corpul aeronavei este construit dintr-un aliaj de aluminiu foarte rezistent. Deasemenea titanul și oțelul
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
Sopka ("deal") de evitare a solului montat în cupola pentru echipament radar din vârful bombardierului. Zborul la o înălțime foarte mică a bombardierului îl face să fie foarte greu detectat de radare. În armamentul prezent la bord sunt incluse și rachetele de ultimă generație Kh-101 (acuratețea de lovire este de 6-9 metri) și Kh-555 (rachete de croazieră strategice din familia de rachete Kh-55). Modelul de rachetă Kh-102 este purtător de focoase nucleare. Tu-160 are la bord și 24 rachete aer-sol Kh-15C
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
bombardierului. Zborul la o înălțime foarte mică a bombardierului îl face să fie foarte greu detectat de radare. În armamentul prezent la bord sunt incluse și rachetele de ultimă generație Kh-101 (acuratețea de lovire este de 6-9 metri) și Kh-555 (rachete de croazieră strategice din familia de rachete Kh-55). Modelul de rachetă Kh-102 este purtător de focoase nucleare. Tu-160 are la bord și 24 rachete aer-sol Kh-15C. Armamentul este completat de rachete Kh-55 SM (rază de acțiune de 3.000 km
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
a bombardierului îl face să fie foarte greu detectat de radare. În armamentul prezent la bord sunt incluse și rachetele de ultimă generație Kh-101 (acuratețea de lovire este de 6-9 metri) și Kh-555 (rachete de croazieră strategice din familia de rachete Kh-55). Modelul de rachetă Kh-102 este purtător de focoase nucleare. Tu-160 are la bord și 24 rachete aer-sol Kh-15C. Armamentul este completat de rachete Kh-55 SM (rază de acțiune de 3.000 km). Greutatea maximă de armament transportat este de
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]