6,870 matches
-
fără a fi fenomene recente, sunt mai clar evidențiate în uzul actual al limbii. 2.2. Lucrarea își propune două direcții de interes, fenomene gramaticale și fenomene discursive, ultimele fără a fi examinate în sine și pentru sine, ci pentru reflexele lor gramaticale. Pe de o parte, sunt prezentate fenomenele gramaticale în dinamica lor actuală (productivitatea actuală a diverselor tipare flexionare ale substantivului și ale verbului; frecvența deosebită a anumitor forme gramaticale, proliferarea anumitor tipare sintactice, concurența diverselor clase și forme
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
pe cel care ne critică de aceeași parte a biroului. Astfel, devine posibilă evitarea scenelor tensionate și a confruntărilor obișnuite și acest procedeu ne poate și amuza! Ca orice nouă deprindere, și aceasta trebuie exersată până se transformă într-un reflex condiționat și devine parte integrantă a tehnicii noastre de conversație. CUM SA REZISTAM MANIPULĂRILOR Rude, prieteni, vecini, colegi de serviciu și chiar necunoscuți încearcă, din când în când, să ne determine să facem diferite lucruri pe care nu am vrea
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
diferite experiențe trăite. Imaginile înregistrate (sub formă vizuală, auditivă, tactilă, olfactivă, etc.) au coborât din conștient în inconștient și au format acolo o zestre comună. Acumularea repetată de imagini cu un anumit conținut au determinat la nivelul inconștientului formarea de reflexe, instincte, pulsiuni, precum și constituirea de sentimente (frică, plăcere, iubire, etc.), care se transmit genetic urmașilor. Dacă anumite instincte sau sentimente au devenit prea vechi și nu au mai fost întărite de ultimele generații ale unui individ (neapărând în inconștient același
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de realizări omenești extraordinare, pe pământ și în cosmos, iar intermitent nu fără a ceda conjuncturalului ideologic, mai cu seamă în anii ’50. În Tainicul arhipelag (1964) ori în Pașii licornului (1989) se produce o regresiune în timpul interior, iar ca reflex o concentrare aproape gnomică a expresiei, ca în ciclul Aventura limbajului. Neliniștea în fața neantului - manifestă în poza romantică din placheta Lebede negre - devine o stare naturală în Lebede albe (1983), definită emblematic de poetul aflat în pragul senectuții: „Semnul de
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
Între viață și cărți”, RL, 1976, 26; Mircea Ivănescu, „Între viață și cărți”, T, 1976, 8; Vlad, Lectura, 51-57; George, Sfârșitul, II, 312-315; Ciobanu, Însemne, II, 329-333; Culcer, Serii, 20-23; Constantin Pricop, „Critică la persoana întâi”, CL, 1983, 10; Gheorghiu, Reflexe, 119-121; Grigurcu, Între critici, 140-143; Paleologu, Alchimia, 156-162; Raicu, Fragmente, 395-401; Simion, Scriitori, III, 562-567; Cristea, Fereastra, 113-118; Doina Uricariu, Scrisul îndrăgostit, RL, 1989, 4; Ion Bogdan Lefter, Un om liber, CNP, 1990, 6; Leontin Cupăr, Prin alții spre sine
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Colaje, 41-45; Dinu Pillat, „Studii de literatură universală”, RITL, 1973, 3; Bucur, Istoriografia, 547-551; Drăgan, Reacții, 157-161; George, Sfârșitul, I, 251-256; Grigurcu, Idei, 27-36; Raicu, Structuri, 126-131; Săndulescu, Citind, 197-201; Tomuș, Răsfrângeri, 175-180; Felea, Secțiuni, 24-29; Nițescu, Repere, 16-20; Piru, Reflexe, 251-255; Barbu, O ist., 209-211; Șerban Cioculescu, Amintiri, București, 1975, 145-148, 192-201; Crohmălniceanu, Literatura, III, 203-216; Negoițescu, Engrame, 14-17; Oprea, Incidențe, 34-40; Ungheanu, Arhipelag, 321-331; Cioculescu, Itinerar, II, 382-388, III, 249-253, IV, 391-402; Balotă, Arte, 291-295; Mihăilescu, Conceptul, I, 404-411
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
încă în gesturi urme de deznădejde, ca să nu zic de lehamite. Fără îndoială, n-o duce ușor. Resimte - mi-a declarat - puținătatea prietenilor (cine are, cu adevărat, mulți?) și apăsarea multiplelor nevoi materiale. Totuși nu și-a pierdut amabilitatea și reflexul de a zîmbi: un zîmbet modest, politicos, fugitiv. Am băut împreună vin de Frumușelu și..., la urmă, șampanie rusească, adusă de el. Sub toate aspectele, atmosfera a fost caldă, plăcută. Ieri, la 12, am mers la mitingul de doliu pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
asupra amînărilor, Toma Jămneală, redactorul-șef adjunct, a făcut gestul pipăirii unor bancnote, aluzie la cei „doi poli” ce-i primesc ca „onorariu”: mi-ar conveni să nu-i mai iau?! El nu pricepe că scriu pentru a-mi întreține reflexul de critic, nici că, uneori, suma încasată nu acoperă costul lucrării recenzate, cazul biobibliografiei Kogălniceanu, pe care am dat 60 de lei, iar recenzia mi-a fost plătită cu 40. Cum să priceapă? Pentru el (dar și pentru alții din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
verificările după scara metrică a lui Bobertag (înălțime, perimetrul pieptului, perimetrul capului). Nu voiam să fiu eliminat „pe caz de boală”, căci asta însemna să-mi părăsesc colegii, să mă duc la alt liceu. Am scăpat de fiecare dată, iar reflexul de a mă închina astfel nu l-am pierdut nici pînă azi. Mă ajută să mă sustrag acelei forme de fariseism evocate în Evanghelia lui Matei (6, 5): „Iar cînd vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spune e un amestec de falsă forță, de aplomb incontrolabil, de sictireală rămasă la nivelul intențiilor, de exploatare a măruntei puteri derivate din titlul de ziarist. N. e ceea ce se cheamă „un vulpoi bătrîn” (cam jigărit, ar adăuga Carmen), cu reflexe viclene, cu abilități. „Nu vreau să mă laud”, zice, și se laudă. Nu e chestiune de care să nu-și dea el seama: „Am priceput imediat șmecheria!”, susține, și se bate cu două degete la tîmplă. Aflat pe o poziție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aspecte și situații din imediata vecinătate, la care probabil n-au reflectat încă îndeajuns: poluarea, lipsa luminii și a căldurii (care sînt produse ale civilizației), insecuritatea persoanelor (mai pot întîrzia la un spectacol de teatru sau la un concert?), lipsa reflexelor ecologice (dacă astea ar exista, n-ar mai fi nevoie de patru plăcuțe cu inscripția „Nu rupeți florile!” pe aleea de la poarta școlii pînă la intrare), lipsa spiritului cetățenesc, a răspunderii față de „urmașii urmașilor noștri” etc. După amiază am citit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Îndreptățire și să confruntăm din nou reperele diferite, dar complementare ale temperamentelor noastre, să-i justific propriile mele argumente de admirație pentru spiritul american care mi-a agresat benefic, În deceniul exilului de după exilul de acasă, atâtea dintre prejudecăți și reflexe. I-aș fi putut intermedia acum și vreo Întâlnire, demult visată, cu celebritățile literare americane de care era fascinat. „Închipuie-ți, l-am văzut pe Arthur Miller!”, povestea cu o festivă febrilitate. „La o serată literară. N-am avut curaj
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reziști. Eu nu mai pot! O, la acest năduf previzibil merita să fiu totuși atent. Lungile monologuri ale Poetului aveau, până cu doar câțiva ani În urmă, altă candoare și altă tematică. Tăcerea mea prelungită traducea scepticism și Nichita sesizase. Reflexele sale de până mai ieri erau ușor de readus, Însă, la starea de vrajă și admirație pe care le provoca, instantaneu. - Nu mai pot, nu. Uite, ticăloșii au răspândit zvonul că soția mea, o știi, ființa aceea minunată... Dora, mi-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întreținea celor care nu renunțau nici la dispreț, nici la complicitate un soi de orbire narcisistă și megalomană. Se știau de partea opusă dogmaticilor, dar fără aceștia excitația „participării” nu se mai legitima, nici autoamăgirile, nici sensul, demult devalorizat, al „reflexelor condiționate” geografic și istoric. La vârsta senectuții, Lili Brick fusese invitată de cumnatul ei Louis Aragon, după moartea surorii ei, Elsa Triolet, să-și petreacă ultimii ani de viață alături de poet, la Paris. Viața În Uniunea Sovietică În anii ’70
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
izbuteam Însă s-o fac să Înțeleagă.” Bellow se referă, În acel dialog, și la faptul că Înlocuind identitatea evreiască a eroului din roman cu una francezo-americană Încercase să evite complicata problematică a cuplului, ca și complicațiile ținând, eventual, de reflexele condiționate de trecutul naționalist al României. Aceasta i se părea una dintre cauzele pentru care romanul ar fi lipsit de „scânteiere...”. Adică, ceea ce Allan Bloom ar fi sesizat atunci când afirmase că Bellow evita, de fapt, să scruteze nu doar persoana
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
într-o strânsă comuniune de aspirații, de obiceiuri și de credințe, care în afara timpurilor de „bejenie”, când se strângeau la un loc, pe un versant sau pe altul, ca să-și lege rănile unii altora, aveau ca notă dominantă liniștea sufletească reflex al liniștii naturii înconjurătoare, care împingea pe om la interiorizare și curățenie. Liniștea sau isihia în limba greacă sau sihăstria în graiul românesc este darul cel mai de preț cu care Dumnezeu a înzestrat creația sa: pământul, oamenii, păsările cerului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era admirat de toți camarazii. în închisoarea Pitești atât de groaznic a fost torturat încât și ultima fibră musculară și nervoasă căpătase deformații permanente. Devenise un alt om. Din înger devenise demon; din sfânt torționar. I se crease un nou reflex condiționat, acela de a-l informa pe Țurcanu (Securitatea) de tot ce nu era conform regulamentului de detenție. El era asemeni omului cel mai bun din lume după ce-și pierde mințile. Aristotel Popescu (Aligo) Student în ultimul an la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
calorifere nu existau. Temperatura era permanent, (vară și iarnă), rece. Paza pe coridor era făcută, în trei schimburi, de gardieni de la școala de la Râmnicul Sărat. Toți erau selectați din oameni cu predispoziție spre crimă, lipsiți de sentimente umane și cu reflexe de fiare. În aceste celule nu avea voie să intre decât Locotenentul politic Ștefan, care era un monstru, cu un cap asimetric, masiv, caracteristic lombrozian. Limbajul pe care îl aveau nu consta decât din înjurături și epitete ca: Bandiților! Criminalilor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
realitate de ulcer perforat, conștientizând că se lăsase înșelat de securiști. Plângea și țipa la ușa celulei cerând o cât de slabă asistență medicală, și în cele din urmă văzând că acest minim nu i se acordă, ca un ultim reflex al mândriei atât de mult îngenunchiată, a început să-i înjure pe toți comuniștii, care se afișează ca umani, dar în realitate nu sunt altceva decât niște criminali slujitori al Satanei. Aligo Popescu nu a putut discerne adevărul nici în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
râu, acolo rămâneam. Pentru că toată atenția îmi era concentrată asupra picioarelor, n-am observat de la bun început o luminiță care pâlpâia. Când am ridicat privirile, era deja în fața mea, la o distanță de vreo șapte-opt metri. Am stins lanterna din reflex și am băgat mâna prin fenta pelerinei de ploaie ca să ajung la briceagul din buzunarul de la spate al pantalonilor. L-am desfăcut pe pipăite. Întunericul și susurul zgomotos al apei mi-au acoperit mișcările. În clipa în care am stins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu tacă dacă nu apeși două butoane în același timp. Mi s-ar fi părut mult prea complicat. Din fericire, nu prea am probleme cu trezitul. Mă trezesc ușor. Când am dat cu ochii de el, l-am luat din reflex în poală, și am apăsat cele două butoane. Abia în clipa aceea mi-am dat seama că nu sunase. De fapt, nu dormisem. Deci, nu-l pusesem să sune. Făcusem niște permutări. Am pus ceasul înapoi pe masă și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cumplit de neplăcute ce veneau dintr-un loc din care n-ar fi trebuit să se audă nimic. Îmi vâjâiau urechile. În gură simțeam un gust oribil și-mi venea să vomit. Cu toate acestea, picioarele mi se mișcau din reflex. Reușeam să mă concentrez ca să pot înainta. Ea mă mai striga din când în când, dar nu-i mai distingeam cuvintele. Cred că toată viața nu-mi voi putea șterge din memorie sunetele oribile pe care le scoteau Întunegrii. Vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
celui neiubit, Timișoara, 2000; A. Adam, Versuri, Timișoara, 2002 (în colaborare cu Ildiko Gabos). Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 14-15; Grigurcu, Poeți, 472-476; Ciobanu, Însemne, II, 224-227; Zaciu, Cu cărțile, 211-218; Iorgulescu, Critică, 85-86; Regman, Noi explorări, 47-49; Gheorghiu, Reflexe, 197-200; Grigurcu, Între critici, 337-340; Ciocârlie, Eseuri, 87-94; Steinhardt, Critică, 198-200; Tartler, Melopoetica, 105-109; Pop, Jocul, 397-412; Călinescu, Biblioteci, 144-148; Mincu, Eseu, II, 150-154; Grigurcu, Existența, 407-416; Munteanu, Jurnal, IV, 198-203; Simion, Scriitori, IV, 404-413; Vasile Popovici, Poezie și eseu
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
ridicate se înmoaie și devine rășinos și lipicios (intervalul de temperatură cuprins între 60-69 grade Celsius, sau peste 81-83°C (Marin și Velescu, 197511). Culoarea propolisului: variabilă, în funcție de vegetația arboricolă din zona stupinei, putând fi brun închis, brun deschis cu reflexe roșiatice ori/și verzui, portocaliu, negru, galben-brun etc. (Andrițoiu, 2005); conform studiilor efectuate de Ricciardelli D’Albore, încă din 197912, pe eșantioane de propolis provenind din 5 continente, din diferite regiuni ale acestora, a demonstrat că propolisul din zonele cu
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
încă din 197912, pe eșantioane de propolis provenind din 5 continente, din diferite regiuni ale acestora, a demonstrat că propolisul din zonele cu climă temperată prezintă o gamă de culoare ce variază de la brun deschis la brun închis, uneori cu reflexe galben-verzui13. 10 Cristina Mateescu, I.F. Dumitriu, Propolisul și extractle de propolis..... 11 Marin, M, Velescu, G, in Propolis-a remarkable hive product, Editura Apimondia, București, 1975. 12 Ricciardelli D’Albore, L’origine géographique de la propolis, Apidologie, 10, 3: 241-243, 1979
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]