7,442 matches
-
De mic copil a manifestat interes pentru literatură, în mod special, pentru poezie. Decesul mamei se produce când Manuel Maria avea doar 10 ani. La vârsta de 14 ani, contrar așteptărilor, abandonează cursurile de limbă latină și se înscrie în Regimentul de Infanterie, cu sediul în Setúbal iar patru ani mai târziu, din motive necunoscute, se înscrie la Academia Regală de Marină (Academia Real de Marinha) din Lisabona de unde, după scurt timp, va dezerta. Cu toate acestea, se pare că nu
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
se mai arată că satul Măgurele făcuse parte din Domeniile Feudalilor de la Archiud și Domnești, spre deosebire de satele din jur, Mărișelu și Sântioana, care pe la jumătatea sec. al XVIII-lea au intrat în componența celor 44 de comune care au format Regimentul II Grăniceresc cu sediul la Năsăud, iar satul Măgurele a rămas pe mai departe în satele de iobăgie, neputând să se bucure de situația satelor vecine. În situația teritorial-administrativă a comunei a apărut o serie de schimbări pe parcurs, astfel
Biserica de lemn din Măgurele () [Corola-website/Science/316672_a_318001]
-
În aprilie 2008 colaborează cu Filarmonica de Stat Oradea într-o serie de concerte de arii și scene din opere. Sfârșitul anului îi aduce un nou rol pe scena Operei Brașov, în luna decembrie: Marchiza de Berkenfield din opera "Fiica regimentului" de Donizetti. Tot în decembrie colaborează cu Orchestra Medicilor Dr. „Ermil Nichifor” la realizarea unui concert festiv de Crăciun și Anul Nou, pe scena Ateneului Român din București.
Carmen Topciu () [Corola-website/Science/316738_a_318067]
-
poloneză din ianuarie. De asemenea, a coorganizat un detașament al Asociației Carabinierilor. S-a considerat socialist. Aprecia independența personală. În 1915, la varstă de 17 ani, s-a încadrat în Legiunile Poloneze și a ales pseudonimul „Orlik”. A luptat în Regiment al Infanteriei Legiunilor. A participat în bătălie la Jastkowo lângă Lublin, unde regimentul lui a avut pierderi foarte mari. În iulie 1917, după criza de jurământ, a fost internat în Szczypiorno. După eliberarea din lagăr, a dat examen de bacalaureat
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
a considerat socialist. Aprecia independența personală. În 1915, la varstă de 17 ani, s-a încadrat în Legiunile Poloneze și a ales pseudonimul „Orlik”. A luptat în Regiment al Infanteriei Legiunilor. A participat în bătălie la Jastkowo lângă Lublin, unde regimentul lui a avut pierderi foarte mari. În iulie 1917, după criza de jurământ, a fost internat în Szczypiorno. După eliberarea din lagăr, a dat examen de bacalaureat și apoi a început studiile la Universitatea din Varșovia. Totodată a fost activ
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
1917, după criza de jurământ, a fost internat în Szczypiorno. După eliberarea din lagăr, a dat examen de bacalaureat și apoi a început studiile la Universitatea din Varșovia. Totodată a fost activ în conspirație în Organizația Militară Poloneză. În rândurile Regimentului Infanteriei Legiunilor, în calitate de sublocotenent, a participat la războiul polono-sovietic. A luptat, printre altele, în bătălia de la Białystok . Pentru meritele lui de război a primit Crucea de Aur a Ordinului Militar Virtuti Militari și de patru ori Crucea de Vitejie. În
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
Ordinului Militar Virtuti Militari și de patru ori Crucea de Vitejie. În 1918 a participat la marș la cantonamentul lui Piłsudski. În 1922 a fost verificat în grad de căpitan. În caz de război a avut sa fie mobilizat la Regiment al Infanteriei al Legiunilor din Vilnius. După recâștigarea independenței a fost nemulțumit de reformele introduse în Polonia postbelică și devenea din ce în ce mai radical. În consecință, după asasinarea lui Gabriel Narutowicz s-a apropiat de Partidul Comunist Muncitoresc al Poloniei. A fost
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
pleacă să studieze în Franța, la Sorbona. Tânărul Ungaretti își regăsește originile peninsulare abia în 1915, când se înrolează voluntar în armata italiană, intrată în primul război mondial. Nu va părăsi frontul decât în 1918, pentru a se transfera cu regimentul său în Franța. Al treilea continent din viața autorului este America Latină. După un popas în Argentina, el va fi profesor de italiană la Universitatea din Sao Paulo, în Brazilia, între 1936 și 1942. Ungaretti este laureat al Premiului Internațional Neustadt
Giuseppe Ungaretti () [Corola-website/Science/316765_a_318094]
-
1913-1916 a urmat cursurile Liceului Militar Mănăstirea Dealu, iar în perioada 1916-1917 Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, fiind avansat sublocotenent în data de 1 iunie 1917. În timpul Primului Război Mondial a participat la campania din Moldova comandând o subunitate din cadrul Regimentului 15 Obuziere. În anul 1918 este avansat la gradul de locotenent. La încheierea războiului a solicitat trecerea în arma artilerie antiaeriană. În 1925 a fost trimis în Franța la specializare și, în același an este avansat la gradul de căpitan
Ion Bungescu () [Corola-website/Science/315016_a_316345]
-
1684) și al soției acestuia, "Philiberte Janel", cu care se căsătorise în 1719, la Dôle. Prin urmare, "Charles Viénot de Vaublanc" era fratele mai mare al lui Vivant-François Viénot de Vaublanc (1725-1798). La 24 mai 1742, s-a angajat în "regimentul Navarrei", cu gradul de locotenent secund. La 22 iulie 1742, devine locotenent. În timpul "bătăliei de la Dettingen", la 27 iunie 1743, a fost rănit la față. La 16 noiembrie 1746, a devenit căpitan, iar la 2 decembrie 1757 a devenit "cavaler
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
fost rănit la față. La 16 noiembrie 1746, a devenit căpitan, iar la 2 decembrie 1757 a devenit "cavaler de Saint-Louis", apoi maior de administrație la 5 aprilie 1759 și locotenent-colonel la 25 iulie 1762. Era maior de administrație în "regimentul Navarrei", în cursul luptele care l-au opus pe "mareșalul de Broglie" contelui "de Lippe de Buckburg", în cursul Războiului de Șapte Ani, când a trebuit să conducă, în lipsa ofițerilor valizi, o retragere, considerată exemplară ,la Cassel (Nord). Devine "locotenent-colonel
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
în cursul luptele care l-au opus pe "mareșalul de Broglie" contelui "de Lippe de Buckburg", în cursul Războiului de Șapte Ani, când a trebuit să conducă, în lipsa ofițerilor valizi, o retragere, considerată exemplară ,la Cassel (Nord). Devine "locotenent-colonel" al "regimentului din Sarre" (infanterie), proprietatea "marchizului de Stainville". La 2 august 1767, este ridicat la gradul de "colonel", iar la 22 ianuarie 1769, devine "brigadier de infanterie". Este numit "mareșal de tabără" la 1 martie 1780, iar în aceeași zi primește
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
logodi în curând, așa că e rândul lui Elizabeth, a doua ca vârstă și frumusețe. Surorile Bennet merg des în vizită la mătușa lor din Meryton. Aici ele au prilejul să-l cunoască pe fermecătorul domn Wickham, înrolat de curând în regimentul din Meryton. Felul său de a fi cordial și fascinant îl fac să-și câștige simpatia tuturor, mai ales a domnișoarelor din zonă. Lydia și Kitty în mod particular sunt fermecate de Wickham, dar de altfel lor le plac toți
Mândrie și prejudecată () [Corola-website/Science/315200_a_316529]
-
zi alături de URSS, după 23 august 1944 autoritățile române n-au avut interes să popularizeze faptele de arme ale lui Alexandru Șerbănescu, el fiind necunoscut generației de după cel de al Doilea Război Mondial. În 28 august 1993, cu ocazia Zilei Regimentului, la baza aeriană Deveselu s-au sărbătorit 40 de ani de la dislocarea unității pe acest aerodrom și trecerea pe MiG-15. Cu această ocazie, în prezența comandantului de atunci al Aviației Militare, g-ral mr. Ion Stan, a g-ral mr. Constantin Mereu
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
deși a mai fost și ulterior parțial locuită. Intrarea României în Primul Război Mondial, face ca trecătoarea să redevină teatru de operațiuni militare începând cu 15 august 1916. Efectivele Corpului III Armată alături de efective din Divizia a 5-a și Regimentul 8 Infanterie (3 batalioane) - cu un total 3.000 de oameni, au format "Grupul Tabla Buții" care a intrat în ofensivă spre Țara Bârsei și Brașov. În timpul contraofensivei Puterilor Centrale Tabla Buții a avut o importanță strategică mai mică decât
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
cazaci în 1832, au ales să nu se mute. Aproape o jumătate din efectivele Armatei cazacilor de la Azov, adică 1.093 de familii cu 5.224 de membri, au părăsit regiunea Azovului în 1862 și s-au mutat în stanițele regimentelor Abinsk și Adagumsk din cadrul Armatei cazacilor din Kuban. Ei au luat parte la fazele finale ale Războiului Caucazului, care avea să se termine doi ani mai târziu, în 1864. Foștii cazaci de la Azov aveau să se integreze perfect în Armata
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
Armata cazacilor de la Bug (în limbile ucraineană: Бузьке козацьке військо, rusă: Бугское казачье войско) a fost o armată căzăcească care a fost plasată de-a lungul cursului inferior al Bugului. Armata cazacilor de pe Bug își are originile în regimentul de cavalerie otomană format din creștini (cazaci nekrasoviți, sârbi, valahi, bulgari și alții). Acest regiment a trecut de partea rușilor la Hotin în 1769, în timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774). În timpul războiului, efectivele regimentului au fost completate cu soldați de
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
войско) a fost o armată căzăcească care a fost plasată de-a lungul cursului inferior al Bugului. Armata cazacilor de pe Bug își are originile în regimentul de cavalerie otomană format din creștini (cazaci nekrasoviți, sârbi, valahi, bulgari și alții). Acest regiment a trecut de partea rușilor la Hotin în 1769, în timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774). În timpul războiului, efectivele regimentului au fost completate cu soldați de origine ucraineană. După război, regimentul a fost amplasat pe malurile Bugului Sudic, unde a îndeplinit
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
de pe Bug își are originile în regimentul de cavalerie otomană format din creștini (cazaci nekrasoviți, sârbi, valahi, bulgari și alții). Acest regiment a trecut de partea rușilor la Hotin în 1769, în timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774). În timpul războiului, efectivele regimentului au fost completate cu soldați de origine ucraineană. După război, regimentul a fost amplasat pe malurile Bugului Sudic, unde a îndeplinit misiuni de pază a noii frontiere dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman. Centrul administrativ a fost stanița Sokolki, (orașul
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
din creștini (cazaci nekrasoviți, sârbi, valahi, bulgari și alții). Acest regiment a trecut de partea rușilor la Hotin în 1769, în timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774). În timpul războiului, efectivele regimentului au fost completate cu soldați de origine ucraineană. După război, regimentul a fost amplasat pe malurile Bugului Sudic, unde a îndeplinit misiuni de pază a noii frontiere dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman. Centrul administrativ a fost stanița Sokolki, (orașul contemporan Voznesensk din Ucraina). În timpul războiului ruso-turc din 1787-1792, cazacii de pe
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
malurile Bugului Sudic, unde a îndeplinit misiuni de pază a noii frontiere dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman. Centrul administrativ a fost stanița Sokolki, (orașul contemporan Voznesensk din Ucraina). În timpul războiului ruso-turc din 1787-1792, cazacii de pe Bug au mobilizat trei regimente, care au participat la luptele de la Oceakov, Ismail, Bender, Akkerman și Chilia Nouă. Armata cazacilor de pe Bug a fost desființată în 1797, iar membrii ei și-au pierdut calitatea de cazaci, fiind declarați în schimb țărani ai statului. După ce foștii
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
ei și-au pierdut calitatea de cazaci, fiind declarați în schimb țărani ai statului. După ce foștii cazaci au trimis numeroase plângeri împăraților Pavel I și Alexandru I, Armata cazacilor de pe Bug a fost reînființată în 1803, având în componență trei regimente (în total 500 de oameni). Noua locație a Armatei a fost zona de frontieră a Nistrului. Armata a primit dreptul să-și completeze efectivele cu refugiați din Balcani. În timpul războiului ruso-turc din 1806-1812), cazacii de pe Bug au participat la luptele
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
răscoală în iulie - septembrie 1817. pentru înăbușirea rebeliunii, guvernul țarist a mobilizat peste 10.000 de soldați ai trupelor regulate. Instigatorii la revoltă au fost arestați și condamnați la moarte. În același an, cazacii rămași au fost mobilizați în patru regimente de cavalerie ușoară („ulani”), care, împreună cu alte două regimente ucrainene, au format Divizia de ulani „Bug”.
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
țarist a mobilizat peste 10.000 de soldați ai trupelor regulate. Instigatorii la revoltă au fost arestați și condamnați la moarte. În același an, cazacii rămași au fost mobilizați în patru regimente de cavalerie ușoară („ulani”), care, împreună cu alte două regimente ucrainene, au format Divizia de ulani „Bug”.
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
de rezervă fără creșterea semnificativă a cheltuielilor militare și în restrângerii serviciului militar obligatoriu. Soluția găsită a fost crearea „așezărilor militare”. Primele astfel de așezări au fost creată în fost cele create în 1810 - 1812 în gubernia Moghilev pentru membrii regimentului de muschetari din Eleț. Pentru înființarea acestor prime așezări, sătenii din regiune ar fi trebuit mutați în regiunile sudice ale imperiului. Mutarea sătenilor nu a fost dusă până la capăt, datorită declanșării invaziei franceze din 1812. Până în 1825 au fost înființate
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]