6,667 matches
-
că am făcut un calcul oportunist dacă l-aș fi semnat, după ce nu publicasem nimic de cinci ani pentru că nu mi s-a permis, nu mi-ar fi apărut cartea Marea înfățișare. Este una din puținele concesii, pe care o regret enorm din punct de vedere moral. Știm bine că răscolim răni vechi și amintiri dureroase. După cum, generalizarea tacticii și salvării culturale cu orice preț se poate dovedi tot practic vorbind la fel de periculoasă, mai ales prin aspectele sale politice. în astfel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ce spune și acest fapt, spre meritul său, se simte. Dacă n-ar fi și iremediabil literat, predispus la digresiuni și stil, cartea sa ar rămâne în primul rând un document de epocă. Este un amestec tipic de luciditate și regrete, speranțe frustrate și resentimente, care-i dă personalitate. Ea exprimă foarte bine psihologia multor români după 1989. Speranțele lor au fost, într-adevăr, înșelate. Iluziile de o zi, de o lună-două, au produs numai decepții. Don Quijote, în Est, s-a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
La limită, prin bășcălie, orice Golgota devine talcioc (p. 330). Drama este că suntem mereu prea deștepți, prea învârtiți, prea șmecheri. Ne vom vindeca vreodată? Octavian Paler nu pare să aibă mari speranțe. înclin să i dau dreptate. Cu tot regretul. 7. Intelectualii și politica Schimbarea de regim politic din 1989 impropriu denumită revoluție (ce înseamnă de fapt cu totul altceva) a produs un fenomen social și politic nou: apariția unui număr destul de important de intelectuali în viața politică. înțelegem, prin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
apoi partidele componente. Așa cum este ea, s-a putut structura, cu mari dificultăți și lipsită total de mijloace, fără acces la TV, după decenii de feroce dictatură. Epoca nu putea să nu lase urme foarte serioase, unele, spus cu tot regretul, ireversibile. Această realitate, pentru noi repetăm indiscutabilă, nu ne împiedică să observăm cu toată claritatea și reversul medaliei. Este o situație dramatică și chiar tragică pentru vechii deținuți, al căror spirit domină în Convenție, când ei constată (cel puțin cei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ca potențial restauratoare. La această concluzie lucidă ajunge, de altfel, și Alina Mungiu în Românii după '89, despre care vom discuta cu alt prilej. Ceea ce echivalează cu a spune că, vrând nevrând, restitutio in integrum nu mai este, cu tot regretul, posibilă. Ceea ce nu înseamnă că o serie de reparații și despăgubiri, în special în sfera proprietății particulare, nu sunt absolut necesare. Ne gândim, în special, la legea caselor naționalizate, echivalentă cu o adevărată nouă confiscare (dar nu numai). La aceasta
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
citește cărți. Dacă am ruga pe unii lideri de partide să ne indice doar titlurile ultimelor trei volume citite anul acesta, i-am pune, cu certitudine, într-o mare dificultate. Deci... renunțăm. Din spirit caritabil, bineînțeles. Dar și cu destul regret. într-o primă categorie, de bază, elementară, indispensabilă totuși, se află comentariul zilnic. Mai precis: editorialul politic. S-au scris un număr enorm în ultimii cinci ani, însă extrem de puține rezistă la proba de foc a culegerii în volum. De
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
rămâne unul singur, ireductibil. Și el se numește, de fapt, ceea ce a fost denumit anterior, cu foarte multă perspicacitate, Fenomenul Gogu. Deci, Etica lui Adam contra... Fenomenul Gogu. Bursa pariurilor este deschisă. Dan Pavel se află, să recunoaștem cu mult regret, într-o situație dificilă. Contextul românesc nu-i este favorabil. 10. Cele două Românii în cultura romănă, problema celor două Românii s-a pus, în esență, de trei ori, în trei momente istorice diferite. Amintim, doar foarte sumar, originea acestei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
rămâne doar un caz de solipsism filozofic. Ea pune, în orice caz, alături de alte texte, nu lipsite de unele contraziceri (într-un mod aproape involuntar) dilema esențială a culturii noastre: deschiderea spre universalitate, dar s-ar înțelege din subtext și regretul, imposibilitatea, fatalitatea de a nu o putea realiza. în orice caz: resemnarea și/sau refuzul de a realiza universalitatea după modelul goethean: Goethe acoperă tot, se deschide către tot și înțelege tot, afară de două lucruri, care aveau să fie esențiale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care un asemenea fenomen să nu se mai poată produce, Congresul de la Viena nu a abordat de o manieră serioasă chestiunea Imperiului otoman, acesta nefiind nici măcar invitat să participe la lucrări. La 1 ianuarie 1816, Cavalerul de Gentz își exprima regretul că la Viena nu a fost garantată integritatea Imperiului otoman existența acestuia fiind „una din condițiile fundamentale ale independenței Europei”. Omisiunea reglementării parametrilor unei probleme atât de importante de pe agenda unui Congres care pretindea că instaurează o nouă ordine europeană
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
mărturisită de Eliade în Jurnal, că atunci când editorii vor îndrăzni să publice traducerea nuvelelor sale fantastice, va începe consacrarea sa "ca autorul unei opere, iar nu numai ca istoric al religiilor, exeget al miturilor sau romancier"18. De aici, și regretul pentru anii pierduți (zece la număr) în care a "sacrificat" literatura: "am renunțat să scriu romane (singurul gen literar care-mi îndestula talentul)... pentru a impune o nouă înțelegere a lui homo religiosus"19. Deși nutrește ambiția de autor al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu se consumă, oamenii nu se uită, durerile și bucuriile însămânțează alte acte inutile. Învățați deci să ignorați timpul, să nu vă temeți de implicațiile lui. Suprimați cu desăvârșire orice urmă de memorie sentimentală, suprimați contemplațiile evanescente, amintirile din copilărie, regretele, toamnele, florile presate, nostalgiile. Încercați să concepeți viața așa cum e: sub semnul întâmplării"807. Problematica esențială a basmului, aceea a darului, se regăsește la Eliade prin vehicularea acelorași motive: călătoria, probele inițiatice, cucerirea condiției paradisiace (timpul abolit, ieșirea din timp
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
patimi/ n-ai timp să vrei să mai regreți". Curgerea, prelingerea sunt actele acestei lente prefaceri, discursul lucrurilor spre ființarea liminară, spre pragul adânc în care ființă nu este, noapte în care sensul se eclipsează, nici timp, voință, patimi ori regret. Lucrurile dispar sub nivelul conștiinței care nu mai ia act de ele, laolaltă cu orice experiență care ar da seama de pulsul lor în existență. Ceea ce pare să fie dispersia ultimă în neantul în care originea nu mai e cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dumneaei înspre biroul cu catastifele traficului vamal, în care plictisul făcea ravagii comparabile cu ale parodontozei. După care dispăruse în gheretă, urmat la scurt timp de Rada aleasă de el și desemnată și de bărbatu-său, printre lacrimi sincere de regret, ca prestatoare de descântece complimentare de urât menite să-l scape pe el de bucluc. De-atunci soții deveniseră dușmani de moarte. Femeia nu-l mai lăsase pe Ciriu să se apropie de ea și-l amenințase c-o să-l
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fi fost capabilă să-l facă de nerecunoscut. Nu-i venea să creadă că, umflate parodic de vânt, sufletele veștede ale corturilor nu mai aveau nici măcar puterea să tânjească după foștii lor locatari și să le-nregistreze absența sub forma regretelor, sau reproșurilor. Șătrarii lui nu mai țineau evidența, ci păreau prinși într-un joc de nenoroc pur, îndârjiți să piardă fără rest până și credința în atotputernicia norocului - tot ceea ce credeau că mai aveau. Căci norocul se dovedea o zeitate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
gălbui arzător în căutarea acelui trup cunoscut ce temporiza, după o riguroasă dar neacademică știință a lui, confluențele devenirii. Încercase cândva să-i fie albie primitoare, dar eșuase lamentabil. Nu dinafară se însoțește o undă, ci dinăuntru. Fu podidit de regrete și alte solii înarmate până-n dinți ale unor puteri străine. Îmbibată excesiv, clipa se revărsă peste propriile-i contururi. Ceasul interior al celor doi protagoniști fu inundat și el de fluide mnemice lubrifiante, ceea ce duse firește la pierderea măsurii comune
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de ceva măreț”. Odată Îngenuncheate, chiar popoare Întregi cad brusc În „uitarea libertății” și se obișnuiesc cu ascultarea, cu servitutea. La Început, oamenii au fost supuși prin constrângere, Învinși prin forță, dar „cei ce vin după ei se supun fără regret și fac bucuroși ceea ce au făcut cei dinainte prin constrângere”. Vor fi fiind câțiva care au minți clare și spirite clarvăzătoare, care privesc În jur, În trecut și În viitor, care și-au „antrenat judecata proprie” prin studiu și cunoaștere
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și primește ajutor, descoperă copii deosebit de inteligenți și-i Încurajează, renovează legătura cu părinții, schimbă pe ceilalți și se schimbă ea Însăși. Descoperă, Într-un fund de sat, „pasiune, dăruire și oameni minunați”. Ce poate fi mai Încurajator decât propoziția: „Regret și astăzi, profesor de liceu fiind, candoarea, bunătatea, felul În care mă sorbeau din priviri acei copii”. Nu-i totul pierdut, nu-i așa? (30.01.2010) „Poporul meu” Oamenii politici, jurnaliștii, analiștii sociali apelează adesea la formule generalizatoare precum
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
va fi prea bine. Ce altceva ar fi trebuit să înțeleg din toate acestea decât ceea ce am înțeles? Astăzi, dl Breban scrie despre mine în Cotidianul: „Darț ca și în cazul lui Goma, eu nu sunt capabil să pronunț fraza «Regret că l-am cunoscut pe cutareă. Nu, nu regret, ambii meritau ajutorul și asistența mea, numai că o prietenie e altceva decât o complicitate; chiar și fără de tiranie sau de tiran!ț”. Răspund: ajuta-te-ar N. Breban! Și aștept
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de taifas, case de editură, radiouri și alte oaze occidentale influente. Suficiența arogantă îl face pe dl Adrian Năstase ca, la moartea lui Eugen Ionescu, să declare că nu vede de ce România oficială ar trebui să exprime vreun gând de regret. Evident, toate regretele trebuie economisite pentru dispariția unor nomenclaturiști angrosiști ca tovarășul Angelo Miculescu. Fără ei, astăzi, oameni ca dl Năstase ar fi fost organizatori de serate dansant-propagandistice la o casă de cultură din Sascut. Mai știi, poate că enormitatea
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de editură, radiouri și alte oaze occidentale influente. Suficiența arogantă îl face pe dl Adrian Năstase ca, la moartea lui Eugen Ionescu, să declare că nu vede de ce România oficială ar trebui să exprime vreun gând de regret. Evident, toate regretele trebuie economisite pentru dispariția unor nomenclaturiști angrosiști ca tovarășul Angelo Miculescu. Fără ei, astăzi, oameni ca dl Năstase ar fi fost organizatori de serate dansant-propagandistice la o casă de cultură din Sascut. Mai știi, poate că enormitatea debitată de alteța sa
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
stisfacția de a oferi o lucrare ale cărei surse directe sunt înseși doamnele care au luat parte la evenimente, ori documentele din propriile lor arhive personale. Cu ocazia uneia dintre vizite, Mariana Drăgescu m-a privit cu un fel de regret și mi-a spus: "M-ai descoperit prea târziu...". M-am gândit uneori la afirmația aceasta. Aș vrea ca lucrarea de față să fie o dovadă că întâlnirea noastră nu a venit, totuși, prea târziu. Daniel FOCȘA 1. Mariana Drăgescu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de pregătire al celor 40 de copii. A organizat o colectă pentru amenajarea unui nou cimitir, și a reușit să fie, ceea ce noi numim în prezent, sponsorizat, de către consulul austro-ungar. Ignatie Kecskeméti în 1872 a fost transferat la Craiova, spre regretul credincioșilor, și, mai ales, al copiilor, care au avut mult de învățat de la acest adevărat model de preot și educator. S-au succedat mai mulți părinți pasioniști, după 1872, între care s-a remarcat în mod deosebit părintele Bartolomeo Pantaleoni
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
în zori, înainte de a pleca la câmp, când părintele îi întărea cu pâine spirituală, binecuvântându-i. A avut vocația de a fi „preot de țară” (în zilele acestea de mare sărbătoare pentru creștinii din România, cât de frumos a sunat regretul Eminenței Sale, Cardinalul L. Mureșan, că „nu a fost preot de țară”). A semănat cu putere mult Bine, în mii și mii de feluri. De la el și de la alți minunați „parohi de țară”, dăinuie și acum în Moldova salutul creștin
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
mi-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa, titlu care nu îi mai fusese decernat nici unui ambasador german de la domnul Bunsen 74 încoace. Aflați la bordul navei "Meteor", am aflat de moartea prințului moștenitor, arhiducele. Majestatea Sa și-a exprimat regretul că acest eveniment făcea în consecință zadarnice toate eforturile de a-l câștiga pe acest înalt personaj austriac de partea ideilor sale. Eu nu sunt în măsură să știu dacă proiectul unei politici active la adresa Serbiei fusese deja stopat și
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
noastră s-a efectuat fără ca demnitatea să aibă de suferit în vreun fel și fără a se produce nici cel mai mic incident. Cu puțin timp înainte, regele l-a trimis pe aghiotantul său, Sir E. Ponsonby, să îmi exprime regretele lui pentru plecarea mea și pentru situația care îl împiedica să mă vadă. Prințesa Louise mi-a scris că întreaga familie regală era cuprinsă de mâhnire la plecarea noastră. Domnul Asquith și alți prieteni au venit să-și ia rămas-bun
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]