6,394 matches
-
am rămas fără nici una. Încerc să le Înlocuiesc, pe cele care pot fi Înlocuite, cu câte o foaie de hârtie; smângălită cu niscaiva vorbe; dar ce fel de inimi sunt astea! Hârtie, hârtie... Și chiar credeți voi că ne vom revedea? M-aș simți, timp de câteva săptămâni, aproape Întreg. Adică, să zicem, Jumătate de om - și nu o sutime de om căruia i-au plecat inimile și ochii și tot... Stop - jeluielilor! M-a bucurat (atât cât mă mai poate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și de ziua când n-a mai fost printre noi. Ultima dată am vorbit la telefon În 7 decembrie 1984, ultima sa aniversare. Știam de câteva luni verdictul. Spre deosebire de alți ani, nu ne mai Întâlnisem, vara, la mare. L-am revăzut toamna, la spital, apoi acasă. A sesizat imediat perplexitatea pe chipul celui care Îl privea. Sorin avea cu totul altă Înfățișare, era marcat... zadarnic Încercasem să neg șocul revederii, zadarnic Încercam, la telefon, Între urările cuvenite zilei sale de naștere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
partid, Grupul MRP fusese cvasiignorat de „esteții” de la amvonul Autorității Critice, deloc tulburați de bagajele și identitatea acestor marginali și păguboși. Nici de Școala de la Târgoviște din care Radu Petrescu făcea, firesc, parte nu prea aveau chef cronicarii momentului. Ne revedeam, uneori, și În „salonul literar” al Dinei Georgescu. Cooptarea mea În acel restrâns cerc de scriitori care nu renunțaseră a fi și cititori se produsese, de fapt, În urma publicării comentariului la Matei Iliescu. După apariția textului („Jurnalul duratei inefabile”, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lângă un manuscris părăsit de mult, din care o parte a avut onoarea de a place prietenului nostru, Domnul Virgil Duda, Încercând să-l duc mai departe. Am prezent În minte admirabilul Atrium și o mare dorință de a vă revedea. Radu Petrescu ș6ț București 29 iunie 1975 Mult stimate Domnule Norman Manea, Vă mulțumesc pentru atât de prieteneasca Dumneavoastră scrisoare. Datorez apariția cărții lui Florin Mugur, care a insistat să i-o dau și iată că a și publicat-o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însuși, ulterior, presupun, decât s-o contemple, Înțelege mai bine și ceea ce se afla În versurile sale de demult și de acum și ce nu a mai ajuns În pagina de carte, risipit În cenușa zilelor prea repezi. L-am revăzut, uneori, prea rar, pe noul țărm. Am regăsit de fiecare dată amândoi calendarul afecțiunii de demult și pentru totdeauna, neschimbat de prea multele schimbări care ne-au tot răvășit. Poate că și asta este grația Poeziei, a cărților scrise și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cunoscut-o pe Marta Petreu În anii ’70, printr-un prieten comun. Îi dădeam cu acea ocazie, pentru revista Echinox, interviul luat de Mihai Sin, care avea să nemulțumească oficialitatea, deși pitit Într-o revistă studențească de provincie. Ne-am revăzut apoi prea rar, când Marta venea la București. „Dimineața tinerei doamne” aducea fireasca intensitate juvenilă, dar și pulsația unei inteligențe neobișnuite, tăioase, chiar dacă acordându-și alintul ludic. Marta a fost printre primii care au Încercat să mă regăsească după 1989
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Încercat să mă regăsească după 1989. Am aflat astfel că se căsătorise cu Ion Vartic, de care mă știam aproape, și că publica, la Cluj, revista Apostrof, la care Îmi solicita colaborarea. Excelentă revistă, o bucurie să colaborezi! Ne-am revăzut În România, la București și la Cluj, În nedorita mea vizită din 1997. Am promis atunci o colaborare cu Editura Apostrof. Bine am făcut, nu mi-aș fi putut dori colegi și prieteni mai buni. Vizita ulterioară a Martei la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu mi-a parvenit (tot din cauza „capricioasei” intermediare?) sau Radu Enescu a Întârziat excesiv răspunsul, până nu mai era cine să-l scrie. Bănuind că citește, și acum, de dincolo de zarea noastră, Familia, presupun că Îi va face plăcere să revadă acest schimb epistolar. New York, mai 1999 3.XI.1993 Dragă Domnule Radu Enescu, Tatăl meu mi-a trimis acum câteva zile textul Dvs. „De ce detest antisemiții?”, apărut În Noua Gazetă de Vest. Am fost cu atât mai surprins, cu cât
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
parliament and the «Lyric Pump» (A. Păunescu) was meant to represent Romania at a recent meeting with the European Comunity. Indeed, a «sad country blessed with humor», as one of its great poets said”. M-aș bucura enorm să vă revăd aici, În apartamentul nostru din Manhattan. Nu am uitat unica seară pe care am petrecut-o toți trei, la noi, În București, când ne-ați relatat peripețiile represaliilor la care vă supuneau suavii șefi de la Consiliul Culturii, pe care aveați
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Consiliul Culturii, pe care aveați grijă, cu umor și enormă delicatețe, să le minimalizați, ca să nu credem, cumva, că v-ați plânge de belelele pe care vi le-am adus. Eu nu am, deocamdată, nici un fel de planuri de a revedea România. Ba, mă Întreb uneori, dacă nu ar trebui ca și numele, nu doar persoana, să nu mai apară acolo. Textul Dvs. mi-a reamintit Însă că nu trebuie niciodată să confundăm o comunitate cu exemplarele ei detestabile, chiar când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai multe ori ne-a vizitat, Însă, În apartamentul din New York, În care tocmai ne mutasem după primirea Premiului MacArthur. Venirea sa ca director al Centrului Cultural Român a fost o plăcută surpriză. M-a căutat imediat și ne-am revăzut cu emoție. Prezența sa constituia pentru mine, În zilele furibundelor atacuri ale presei din țară Împotriva „trădătorului” de peste ocean, o reconfortantă găzduire În trecutul meu românesc cel mai bun, Încărcat de duioșie și decență, de inteligentă afectivitate și de un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tot roteau, curând s-ar fi aranjat, probabil, lucrurile. Din păcate, Liviu plecase și avea să regrete profund, cum menționează și Într-o scrisoare, decizia de a părăsi New York-ul. Speranțele sale de revenire nu s-au Împlinit. L-am revăzut În primăvara 1997, la Cluj. Venisem În România să Însoțesc pe Leon Botstein, președintele Colegiului Bard, care avea să dirijeze două concerte ale Filarmonicii bucureștene. Popasul clujean se datora invitației lui Andrei Marga. Convorbirea noastră la New York, cu un an
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
membri de partid”. Deși nu acesta fusese motivul apăsătoarei mele inadecvări, precizarea suplimenta confuzia care m-a urmărit atunci și ulterior. La ieșire mă aștepta mașina rectorului să mă ducă la cina la care Liviu nu era invitat. L-am revăzut câteva clipe, a doua zi dimineața, la Întâlnirea de la Filologie. După masă, am plecat spre București. Ne promisesem, firește, scrisori. Nu le-am primit și nu le-am scris. A rămas un gol de care, nu o dată, mă simt teribil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de voi de-a dreptul pustiitor! Numai reîntorcându-mă la Cluj și reîntâlnindu-mi cunoscuții de toată ziua am putut să măsor Întreaga Întindere a inegalabilei voastre prietenii! Nu mi-am pierdut totuși pe de-a-ntregul speranța de a ne revedea cât de curând la New York. Vă Îmbrățișez din nou, dragii mei, urându-vă un An Nou binecuvântat! V-aș ruga să transmiteți gândurile mele cele mai bune lui Petrică, D-nei Rado și fermecătoarei A.V.! La mulți Ani! Liviu * ș3ț
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
De altminteri, Nicki, cred că aceasta este mărturisirea cea mai adâncă pe care o conține literatura ta, Începând cu chiar prima carte pe care ai scris-o, cu Captivi. Mi-e tare dor de voi; sunt convins că ne vom revedea - și Încă destul de curând! Cu dragoste, Liviu * ș9ț Probabil, decembrie 1996 Anul Nou ne găsește pe toți cu sufletul cuprins de o nouă speranță. Fie ca 1997 să ne aducă tuturor multă sănătate și Împlinirea așteptărilor și viselor celor mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
echilibru de acum un an. E foarte greu să-l mai restabilesc. Te rog deci să-mi ierți lunga ieremiadă și să crezi că Îți port aceeași curată prietenie, cu regretul, evident, că enorma distanță nu ne permite să ne revedem și să dialogăm direct. Îți urez tot binele și Îți strâng mâna, același, Mircea Zaciu P.S. Ai putea să-mi trimiți adresa ARA (Academia Româno-Americană) și să-mi spui eventual cu cine aș putea lua acolo legătura? * Bonn, 9 noiembrie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Maastricht a fost formal: nu avea rost să forțez Întrebări al căror răspuns Îl știam, nici să mă arăt excesiv uimit de poziția sa, rămasă ambiguă - chiar și În afara țarcului socialist - În acel moment de vârf al tensiunii. Ne-am revăzut În 1991, la Torino, la o conferință scriitoricească despre Europa de Est la care se Întâmpla să fim, din nou, singurii români. M-a zărit, dimineața, În restaurantul hotelului și, deși terminase micul dejun, a venit la masa unde eram singur cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu aveau să-mi ierte, cum prezicea, păcatele. Ar fi Însemnat Însă să Întreprind la repezeală o transcriere liberă a ceea ce spusesem, iar numele revistei nu mă atrăgea, Îmi parveniseră destule opinii sarcastice despre noua publicație. A rămas să ne revedem dimineața următoare la o cafea, Înainte de reîntoarcerea la destinațiile noastre atât de diferite. Nu doar pregătirile pentru aeroport m-au Împiedicat să mă țin de cuvânt. Consumasem ceea ce aveam să ne spunem. Mai mult ar fi fost, poate, excesiv, nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Duda Îmi spunea: „Doi oameni au lipsit astă seară. Paul și Bernard”. Se referea la Paul Georgescu și Lucian Raicu. Într-adevăr, ambii ar fi fost bucuroși, presupun, să-și vadă confirmate bunele cuvinte dedicate scrisului meu și să mă revadă Într-un asemenea loc și Într-o astfel de festivă Împrejurare. Prezența lor ar fi aureolat pentru mine audiența, În care se aflau și interlocutori ai acelui atunci și acolo pe care Lucian Raicu și Paul Georgescu Îl reprezentau strălucit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În sala Târgului internațional de carte din Ierusalim În seara de 20iunie 1999. I-am considerat mereu, Îi consider și azi, daruri de neuitat, chiar dacă atât de diferite, În biografia mea românească. De Raicu fusesem mult mai apropiat, ne și revăzusem, după 1989, de câteva ori, la Paris, În Împrejurări mereu emoționante. Rămăsesem, direct sau indirect, În contact. Paul lipsea din lume de peste un deceniu. Mă gândisem la el, adesea, imediat după 1989. Mi-l Închipuiam fericit că a crăpat tiranul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
protectori ai mediului... Ți-am spus, aici nu sunt decât două culori, verde și roșu”... Scârbit, din nou, de corupta democrație caragialescă? Aș fi vrut să-i aud causticele comentarii despre competiția capitalistă câștigată de foști securiști. * Aveam să-l revăd, totuși, și pe Paul, Într-o Împrejurare neobișnuită, În 1990, În Mexic, la „Conferința Libertății”, consacrată căderii comunismului În Europa de Est. Bizară reincarnare: Cornelius Castoriadis. Cu capul ras și oval, ca o minge de baseball, cu țigara și ochelarii și zâmbetul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
frapat atunci și ulterior a fost extrema simplitate a contactului cu marele compozitor, dublată de atenția sa lipsită de efort În a intra pe „unda” interlocutorului, dialog cordial, fără convenționalitate. Confirmând promisiunile Ninei, l-am interesat, probabil, de vreme ce l-am revăzut la conferința despre Blecher, pe care am ținut-o, după câțiva ani, la comunitatea evreiască, Într-o sală În care mă ascultau, cred, mai puțin de zece persoane. Un motiv de reală bucurie, dar și de emoție, căci apucasem deja
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu doar de partituri. Exista Între noi, deja, și „complicitatea” pe care concertul violoncelistei sovietice Natalia Gutman, dăruit publicului bucureștean Într-o joi, 21 iunie 1979, și ceea ce scrisesem despre acel eveniment În volumul Pe contur o intermediase. L-am revăzut pe muzician la Berlin, pe vremea când eram bursier DAAD. Am primit apoi, la New York, epistolele pe care le reproduc. Se vede În ele, cred, și altceva decât ceea ce mi se părea că intuiesc În caracterul de „artist olandez” al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Fundoianu” sau, pur și simplu, În relațiile de dialog și colaborare permanentizate cu instituții și persoane din mediul universitar și cultural-politic al României postcomuniste. * În cele două decenii de când Leon și Hania și copiii lor au devenit israelieni ne-am revăzut de mai multe ori la Ierusalim, o dată la Budapesta, de două ori la New York. Timpul se dovedea, de fiecare dată, prea scurt pentru câte am fi avut de recapitulat și comentat. Îl regăseam mereu egal cu sine. Auster și prevenitor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
avea inconfortabila dezbatere pe care o provocasem. * În România dinainte de 1989, prietenia noastră fusese confuză, o potențialitate deviată, mai curând, În enclava unui grup de prieteni și prieteni ai unor prieteni. Amintiri, nu puține, existau, Însă, și erau persistente. Ne revăzusem, În fugă, la Berlin În 1987 și ne-am reîntâlnit, apoi, În 1990, În America. „Înțeleg că ar trebui să-ți mulțumesc pentru venirea mea aici”, mi-a spus Gabriela, la telefon, după sosire. Mulțumirile nu-și aveau rost, nici
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]