15,122 matches
-
decât cartoline cu Yu-Gi-Oh !, dar când maică-sa a refuzat să-i dea romanul lui Alice, și-a folosit toate economiile ca să-și cumpere și el unul. Nu-l interesau decât părțile legate de taică-su, dar nu putuse să reziste nici scenelor de sex din capitolul despre Irene - personajul Irene făcea sex cu bărbați la duș, în toaletele restaurantelor sau goală pușcă, la miezul nopții, în parcuri publice. Făcea sex cu necunoscuți sau cu bărbați pe care-i știa de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înțelegere nerostită. El se preface că eu sunt nebun, iar eu mi-l închipui ca pe-un actor într-un film cu John Wayne. Ne ferim de tot ceea ce ține de realitate. Ăsta e singurul mod prin care reușim să rezistăm. John s-a bătut cu mâna peste buzunar. Dacă nu te superi, cred c-o să refuz invitația la plimbare. Drew a clătinat din cap. În fiecare excursie era la fel. Cineva găsea fericirea. Iar altcineva ceda nervos. Majoritatea ghizilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dinți. Apoi a văzut biletul lipit pe ușă. Suntem pe munte, cu Ellis. Tu și Charlie rămâneți în tabără. Mama Fir-ar al dracului, a exclamat băiatul. Afară, cerul era cenușiu și murdar, iar Charlie se plimba nerăbdător. Nu mai rezist să mai aștept mult, a spus el. Era înfiorător să gândești același lucru ca un trol. Dar și mai tulburător era să urci muntele alături de Charlie, indiferent de ceea ce scrisese în bilet. Băieții au urcat în tăcere și-au auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dar, pentru Danny, să fie la cârma unei bărci chiar și ancorate era același lucru cu a conduce un submarin. Știa exact ce trebuia să facă. Era ca și când cineva și-ar fi petrecut ultimii doisprezece ani învățându-l cum să reziste pe râuri. Ultima lecție, cum să găsească drumul pe uscat la fel de simplu ca pe apă, Danny o primise cu o zi înainte, când plânsese până când adormise în pădure și-l văzuse pe bărbatul din vise. Era același bărbat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi făcut deja să uite de frică. L-ar fi gâdilat până când Danny ar fi murit de râs și l-ar fi aruncat de colo-colo, în joacă, ca pe-un sac de cartofi. Într-un final, Danny n-a mai rezistat. Cel mai tare îl apăsa tăcerea. Hei, a fost singurul cuvânt care i-a venit în minte. Tatăl lui l-a mai privit câteva clipe, apoi s-a întors și-a plecat. Danny a deschis ochii dintr-o dată; tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
n-a îndrăznit să-și bată joc de lacrimile lui. Charlie nu mai avea stare; Danny a întâlnit privirea lui Naji. Soțul lui Irene arăta groaznic de trist, așa cum arătase pe tot parcursul excursiei, iar Danny simțea că nu mai rezista. Nu-i venea să creadă că el, la doisprezece ani, era singurul care se prinsese cum stăteau lucrurile: toată lumea o să te dezamăgească, dar dacă-i iubești pe oamenii care ți-au fost dați, atunci, când și tu îi vei dezamăgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-a spus Danny. Jake găsise un os soios, iar sunetele pe care le scotea în timp ce-l rodeau i-au amintit lui Danny de canion, de sălbăticie, în general - totala avariție și indiferență în fața durerii omului. Puștiul n-a mai rezistat. A smucit, cu putere, frângie cu care era ancorată barca de mal și-a înșfăcat vâslele. Într-o secundă, ambarcațiunea a intrat în curentul râului. Alice și John rămăseseră muți pe nisip. Drew a apărut în fugă și urlând; câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
plece niciodată din canion, n-ar trebui să descopere niciodată care e realitatea. O să stai aici pentru totdeauna ? l-a întrebat ea. Pentru totdeauna înseamnă mult timp. Înainte să vin încoace, niciodată n-am avut un serviciu stabil, n-am rezistat într-un post mai mult de doi ani. Ori m-apucau nervii, ori începeam să am idei sinucigașe. Eram ceea ce mama mea numește „un golan leneș”. Mary a zâmbit. Îți căutai sufletul. Drew s-a întors cu fața către ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lupi și țărână. El era îndrăgostit de toate și, după ce așteptase atât, oare Mary nu merita și ea să fie unica iubire a cuiva ? Mary, a spus Drew și, preț de-o clipă, ea s-a ținut în frâu, a rezistat. Mary. Mary a închis ochii. Drew îi umpluse capul cu problema somonilor, cu degradarea startului de ozon, apoi avea s-o trimită înapoi într-un oraș al regulilor și hârțoagelor. Sau, mai rău, avea să devină cinic exact în secunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a sărit și Danny. Dinspre corturi nu se-auzea nici un sunet, iar focul din mijlocul taberei era încins și degaja căldură. Mike nu mai dormise sub cerul liber de la optsprezece ani. Găsise tot felul de scuze, zisese că nu-i rezistă spatele, dar, în clipa asta, nu simțea realmente nici o durere. Se părea că, de fapt, spatele lui era făcut pentru tratamente de șoc ca mersul cu barca motorizată sau dormitul pe pat de pietre. De când pusese piciorul în Idaho, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a întors către Mike. Când bărbatul a luat-o de mână, Jina s-a răzgândit, a realizat că sunt câteva lucruri, prețioase, pe care poți să te bazezi. Bunătatea care vine ca răspuns la cruzime. Optimismul băieților. Dragostea. Unele lucruri rezistă chiar și la foc. Mary și cei doi puști construiau castele de nisip, când un elicopter de pompieri a apărut deasupra lor. Incendiul e chiar dincolo de creastă, a tunat prin megafon o voce din înalt. Două sute de mii de acri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Că astăzi nu mai știu nici cine sunt, A plâns printre sonete călimara, Prea multe luni am fost un fulg mărunt, M-au troienit doar gândurile triste, Au curs ninsorile ca un descânt Din iarna care-a vrut să mai reziste Am renăscut și iată-mă cuvânt. Aștept de-atâta vreme primăvara Și ochii tăi căprui să râdă iar Că am lăsat în urma mea țigara Vreau gustul dulce-amărui în dar. Povești prea multe, zboruri nepermise Au înghețat în fulgii reci de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
albastră ziua nu înțelege nimic pentru că în orașul ăsta sofisticat oamenii și-au pus măști ca să semene cu noi pseudo-stigmata îmi trebuie un trepied să rămână doar războiul surd cu timpul kiai-ul ar dărâma pereții tuturor inimilor pojghița lui ar rezista doar culoarea ar mai înainta cu o zi spre toamnă pe titanic lumea încă dansează suntem doi îndrăgostiți dansând în tâmpla lui cehov spălându-ne de oameni cojile de semințe ne rămân pe tălpi aș vrea să-ți cumpăr flori
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
traiul pe stradă, că nu trebuia să am milă de cei din jur fiindcă nici lor nu le păsa de unul ca mine. Într-o lume sărăcită de vise, unde valorile în care puteai să crezi erau limitate, nu puteai rezista să fii altfel. Trebuia să fii cel mai bun sau nu existai deloc. În acea călătorie cu trenul s-a întâmplat ca cineva să tragă semnalul de alarmă. Valiza de lemn în care-mi pusesem câte ceva de-ale gurii și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un hoț și m-a dus mai deoparte de ceilalți ca să putem discuta doar noi doi. Ce ți-am făcut?... Sunt tot eu... sunt Creața, prietena ta... De ce ești afurisit? Noi doi ne înțelegem perfect... Ai văzut, n-am putut rezista prea mult lângă alții... Pentru mine, tu contezi cel mai mult. Și Petruș? O să-mi treacă și tot la tine-am să vin. Mai dă-mi timp! Aș fi vrut să îi spun o mie de lucruri, aș fi vrut
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
suntem la pension, îmi spuneam... Dacă vomiți o să fie și mai aiurea și o să pută mai rău. Respiram rar, trâgând aerul pe gură. Limba se usca și părea mai umflată, iar ochii mă usutrau de nesomn. O să adorm și o să rezist mai ușor. Trebuia să mă gândesc la un lucru frumos sau să inventez o culoare, o culoare care să-mi poarte numele cândva, așa cum e albastrul de Voroneț, o culoare unică prin care toți maeștrii penelului să înțeleagă dintr-o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mai departe de drum, cu același pas grăbit, ca o insectă de noapte atrasă de lumină. Am Început să bag În seamă și trecătorii. Tashiro nu mai scoase o vorbă cîtva timp dar, În cele din urmă, n-a mai rezistat și-a-nceput iar: — Din două motive am inventat povești ca aceea pe care ați auzit-o. Mi-a fost teamă... Înțelegeți?... la gîndul că domnul Nemuro a dispărut fără motive și m-am simțit complet abandonat... Ba nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de păduchi. Taman terminasem un episod autumnal tipic la rampa de cartofi Cățelu. Cu ani în urmă am plecat de la legume Rușețu Dobrogea cu 40 de grade și dizenterie. Atunci aveam vina că eram studentă la Universitatea București și nu rezistam prea serios la ghiveci cu muște grase și strălucitoare, faimoasele muște de rahat. Culegeam și frecam pentru export ardei capia. În anul IV ne-au dus până aproape în decembrie la Cobadin, la secerat porumb lignificat și culcat la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ducându-și mereu pumnii la gură. „Aiurea rezistență! Asta o pot face Goma și ăia care sunt acolo în Occident, la adăpost, nu ăștia mărunții ca noi, oricând la mâna sectoristului. Pe cât poți, fă ce-ți place și așa o să reziști.” S-a ridicat în picioare privind în depărtări, ca și cum ar fi recitat o poezie cu tovarășul Ceaușescu de față, și a început să peroreze: „Resistance à la Tămaș! Fă ce-ți place ca să poți rezista! Hedonismul - arma secretă împotriva totalitarismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ți place și așa o să reziști.” S-a ridicat în picioare privind în depărtări, ca și cum ar fi recitat o poezie cu tovarășul Ceaușescu de față, și a început să peroreze: „Resistance à la Tămaș! Fă ce-ți place ca să poți rezista! Hedonismul - arma secretă împotriva totalitarismului!!”, și se prăbuși pe scaun, râzând iar înfundat, cu pumnii la gură, de parcă-și apăra râsul de un dușman nevăzut. „Băă, da’ să nu te pună dracu’ să te dai la femeile pe care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai îmbătrânit... M-a legat o prietenie deosebită de acest om. A ieșit la pensie în ’89 și a murit imediat după aceea. După ’90 au venit tot felul de occidentali pe la noi pe la catedră să ne întrebe cum am rezistat sub dictatură. Unul dintre ei, un psihanalist francez, a făcut și un documentar pe care l-a prezentat la televiziunea franceză. Toți răspundeau încruntându-se, ca și cum ar fi văzut iar fantomele trecutului. Eu mi-am adus aminte de Tămaș. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
greco-latin are limba asta de lemn!). Noa gata! ??? rând alb? Am recitit textele tale de la Oxford. Sunt mult mai pline de viață decât crezi tu. Mustesc a viață, așa cum era ea, năclăită, amorțită, cu ochi mici și păr mult ca să reziste la întuneric și frig. Cu un lucru nu sunt de acord: cu autoculpabilizarea; a noastră ca indivizi, a noastră ca popor. Păi frate, nu am fost noi culmea virtuții, dar să nu-mi spui tu mie că lașitatea noastră era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întreg și, pe cât se mai poate, femeie întreagă. Relația mea cu mine e mult mai bună, mai întreg bună. Eu una am plătit un tribut serios acestei îmbrobodeli create de o cultură evazionistă, foarte atrăgătoare în regimurile totalitare în care reziști greu dacă nu ești beat sau îndrăgostit sau tâmpit sau dacă nu înzestrezi cu puteri supremundane un grup privilegiat. Cazul meu. Și cu asta mă întorc la subiectul cu fața fericită a nefericirii totalitare. Îmi iau cu greu rămas-bun de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
romantică și frumoasă într-o lume hâdă și ostilă. Toți suntem de acord că nu am mai refăcut în nici o formă un alt grup Câr-Mâr, nici între noi, nici cu alții. Acum avem secvențial proiecte comune, cele mai multe profesionale. Femeile au rezistat mai bine ca grup. Colaborează între ele, se susțin reciproc într-un network feminist, e drept. Doar noi am putut coagula ceva pro după lunga experiență de solidarizare contra. Doamne binecuvântează ideile feministe! Grupul Câr-Mâr a fost practic ctitorit foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de ei, nici o clipă. Acum revăd acel film cu detașare și în afară de faptul că băieții îmi par morți mai demult, că prea au pe față un rigor mortis bine așezat, tot nu am reacții de milă. Dacă nu reușesc să rezist prea mult să revăd acele imagini e fiindcă nu-mi place prizonieratul în nici un trecut. O să-mi reproșezi că am pierdut firul și că eu povesteam despre solidaritatea specială care se crea între oameni în regimuri ostile. Nu, Mircea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]