6,982 matches
-
alți criminali înaintea lui, a investit sume uriașe de bani în fundații caritabile, ca de exemplu un proiect de locuințe, ,,Medelin fără mahalale" (Medellín sin Tugurios), lucrări publice, rețele de transport și amenajări sportive, culturale și de divertisment pentru cei săraci. Își plătea laboranții care fabricau cocaina mult peste nivelul pieței și nutrea convingerea larg răspândită că contrabanda cu droguri era un act politic patriotic. Elitelor o portretiza ca o acțiune legitimă moral (cu siguranță nu mai puțin morală decât sclavia
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
răspândită. În plus totuși, probleme apar în mod tipic dintr-o abordare agresivă a constrângerii. În primul rând, măsurile coercitive aproape întotdeauna au efect de bumerang. În al doilea rând, aceia care pierd cel mai mult din inevitabila contrapartidă sunt săracii, nu bogații corupți. În al treilea rând, oricât de intens ar fi controlul, există întotdeauna moduri de a se eschiva de la acesta. În al patrulea rând, o astfel de politică nu ar beneficia de legitimitate în rândul, mai ales, al
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
găsirii soluției. În epoca actuală, mulți se îmbogățesc uzând de acest secret. Aceștia se numesc modern „medici psihiatri”, și bogații plătesc sume enorme pentru a fi ascultați în cabinetele lor. Îmi vine însă acum în minte o amintire din lumea săracilor. Acum peste 70 de ani, într-un sat din Basarabia, în ajun de Paști, preotul asculta spovedanii și acorda iertarea păcatelor. O bătrânică aflată pentru spovedanie sub patrafirul popii, spunea cu glas tânguitor: „și când mă strângea în brațe, părinte
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și cu manivelă, chiar cu prețuri extrem de reduse, acum când lumea ascultă muzica pe PC-uri și DVD-uri, pe aparate portabile electronice miniaturizate. Sau mai departe, degeaba vom încerca să vindem un produs pe o piață saturată. Când toți săracii vor avea acasă o mașină de spălat rufe sau un aspirator de praf, e foarte greu să-i mai convingi pe oameni să mai cumpere încă unul. A fost un caz nostim, când o firmă care producea detergenți, a făcut
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
adevărat periculoase pentru sufletul copiilor. Întrucât părinții au refuzat cu duritate introducerea obligatorie în școli a uniformelor școlare, care ar aduce sentimentul egalității între școlari, apare marea diferență a posibilităților financiare, lasă să se vadă marea prăpastie între bogați și săraci, și asta lasă răni adânci în sufletul copiilor. Copiii văd sau simt pe propria lor piele efectele corupției, ale necinstei care învinge dreptul și dreptatea, a haosului social, politic și administrativ. Mediile de informare și în special televiziunea, propagă doar
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nu-și îndeplineau funcția reală de a asigura servicii sociale. El a desființat între 1782 și 1786 aproximativ 700 de mînăstiri; toate ordinele pur contemplative au fost interzise. În locul mînăstirilor, împăratul a înființat noi spitale și instituții de stat pentru săraci, bolnavi și alți nenorociți. Ca parte a planului său de modernizare a sistemului administrativ, Joseph al II-lea a încercat să impună limba germană ca limbă de stat. Măsura aceasta, al cărei scop era doar de a face ordine în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
acela zgomot. Sunetele - o realitate străină. Stăteam acolo, pe paturile noastre tari, cu cearceafurile făcute sul de la zvârcoleala, de la învârtitul pe ambele părți, și ne înduram spovedaniile, jucam șeptic, mâncam când ne chema Sue Ellen la masă. Ca la cantina săracilor. Și atunci Sue Ellen urla la vreun aparținător mai nesimțit care voia să se hrănească din alocația de hrană a bolnavului, îi explica măgarului că nu se cade și ne arunca în troacă ciorba aia indigestă. Mâncam ca să avem o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dau lu’ gura să mănânce, boierule! Să-mi iau și io televezor d-ăla coloratu’! Ăștia l-au bătut pe pădurar în vară. Nu-i lăsa să fure din pădure, așa că și-a luat-o pe coajă! Și era tânăr, săracu’! Comentează cineva. Îl auzim la perfecție. - I-am zis: bă, două feluri de pădurari au fost prin părțile astea! Unul prost și unul deștept. Ăla prost se ducea la cârciumă, stătea singur cuc la o masă, nu-i dădea nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu smântână; dar curcanul cu caise?... dar bobocul de gâscă și de rață gătit cu varză acră, cu castraveți acri sau cu măsline trile, turcești, cu sâmburele mic?... și după astea toate, ce credeți că veneau?... În nici un caz mâncarea săracului și a flămândului, cum este cea la care râv nesc de atâta vreme și nu ajung până la ea: mămăliga rece din mălai necernut, o strachină plină cu murături și vin nou, năsprit, din ulcică nesmălțuită.) Veneau ca de la sine monumentalele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
jimblele, cor nurile și „kaiserele“ lui Matache Theodorescu - printre cele mai generoase descoperiri, devenite, de aceea, simboluri crești nești, ale celei mai generoase dintre credințele omului, și Înconju rate de respect și bucurie când apar În casa și pe masa săracului, ca și a bogatului. ...„Vinul care Înveselește inima omului și pâinea care Întă rește inima lui.“ (Psaltirea, 104, 15). Dintre dulciurile, plăcintele și prăjiturile, intrate mai toate din afară În patrimoniul nostru național, unele, precum bacla valele, sarailiile, cataifurile, savarinele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mâncarea era gata. Sâmburii de măsline Îi spărgea În dinți și spre bătrânețe. Un neam de originali. Ion, fratele lui Dumitru, se pare că a luptat În 1877 la Plevna În compania lui Valter Mărăcineanu, pentru că mereu ofta și spunea: „Săracu’ Valter Mărăcineanu!“ Un interes aparte prezintă și un alt frate al lui Dumitru, tâmplarul ștefan Gh. Beldie din Stroești. Era un bun recitator de versuri patriotice. Neîntrecut În meseria lui, „nenea ștefan“ lucrase tâmplăria multor clădiri din județul Argeș: primăria
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de puțin bagaj. Nu înțelegea și, ca el, mulți nu vor înțelege vreodată ce imensă bogăție poartă cu el patriotul Ilie Ilașcu bogăția sufletească, dragostea sa față de adevăr, de credință, de neam. Cum spunea și poetul Grigore Vieru: „Nu suntem săraci de avere / Ci săraci de mângâiere!... în vamă era adunată foarte multă poliție. Toată lumea era agitată, inclusiv cei de la Partidul „România Mare”, cu mașina cărora venisem de la Chișinău. M-am speriat, credeam că vor să-l întoarcă înapoi pe patriot
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
înțelegea și, ca el, mulți nu vor înțelege vreodată ce imensă bogăție poartă cu el patriotul Ilie Ilașcu bogăția sufletească, dragostea sa față de adevăr, de credință, de neam. Cum spunea și poetul Grigore Vieru: „Nu suntem săraci de avere / Ci săraci de mângâiere!... în vamă era adunată foarte multă poliție. Toată lumea era agitată, inclusiv cei de la Partidul „România Mare”, cu mașina cărora venisem de la Chișinău. M-am speriat, credeam că vor să-l întoarcă înapoi pe patriot. Am coborât di mașină
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
populare, însoțiți de profesori și câțiva dintre părinții copiilor. Cuvintele sunt prea sărace, pentru mine, ca să redau frumusețea acestui excepțional moment realizat aici, la Iași, de către fiii Basarabiei Române. Ar putea să rezume momentul versurile poetului Grigore Vieru: „Nu suntem săraci de avere, ci săraci de mângâiere”. Am avut onoarea de a fi invitat de către studenți să particip la o sărbătoare de suflet, pentru care țin și pe această cale să le mulțumesc. Nu au participat reprezentanți ai autorităților locale, deși
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și câțiva dintre părinții copiilor. Cuvintele sunt prea sărace, pentru mine, ca să redau frumusețea acestui excepțional moment realizat aici, la Iași, de către fiii Basarabiei Române. Ar putea să rezume momentul versurile poetului Grigore Vieru: „Nu suntem săraci de avere, ci săraci de mângâiere”. Am avut onoarea de a fi invitat de către studenți să particip la o sărbătoare de suflet, pentru care țin și pe această cale să le mulțumesc. Nu au participat reprezentanți ai autorităților locale, deși știau, fiind din timp
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
miliardarii, am putea spune, care au făcut primul milion de dolari vânzându-și televizorul. Dar dacă după primul milion cei mai mulți se vindecă, în bună parte, de zgârcenie și devin atât de generoși, încât le-ar da câte un dolar tuturor săracilor întâlniți în cale, dacă, bineînțeles, n-ar avea la ei numai carduri, miliardele eroului din film ascundeau un secret sinistru. Chiar și televizorul pe care-l vânduse ca să facă primul milion de dolari era furat. Și nu de acasă, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
îngrijită, e ultimul lucru pe care-l iei în seamă. Bătrâni frumoși ajung îndeobște doar cei care au fost chipeși de tineri. Sau atât de mintoși, încât nimic nu mai vine înaintea inteligenței. În lumile paupere, bătrânețea e mereu urâtă. Săracii par murdari și când sunt curați. La prima mea ieșire într-o țară bogată, în Olanda, am sesizat imediat o absență. Nu vedeam moși și babe. Femei și bărbați în etate da, însă nu moși și babe ca la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
el m-a lăsat, eu l-am dat afară. Era ceva suspect în felul său de a fi. Dumneavoastră cum vă explicați că bărbatul meu găsea mereu pâine proaspătă, iar mincinosul ăsta cu caș la gură numai pâine veche?“ Proverbele săracilor Ce-și amintea Marinel despre maică-sa era că spunea: „Nu-i pentru noi“ orice i-ar fi cerut. Tot cartierul avea curent electric în casă, dar maică-sa clătina din cap când venea vorba despre asta și spunea, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-în ideea c-ar fi putut să-l ajute - ce planuri avea în viață, i-au venit în minte vorbele maică-sii, cum că bogații sunt toți, dar absolut toți, vicleni, hapsâni și gata oricând să le facă un rău săracilor. Și, brusc, a simțit în tot binele din jurul său o amenințare atât de mare, încât a considerat întrebarea jignitoare și s-a ridicat de la masă. Cum adică ce avea el să facă în viață? Ce altceva decât - precum spunea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Munca îi înnobilează pe oameni, dar pe cei mai mulți îi îndobitocește“. La lichidare, când Vasile B. a fost întrebat de ce lasă el o slujbă atât de ușoară și plăcută, a răspuns mai mult pentru el: „Din cauza lozincii“. De ce le e milă săracilor de bogați Mama spunea: „Săracu’ Matache, e putred de bogat!“. Ea nu-i căina astfel pe toți avuții, ci numai pe cei pe care averea îi făcea atât de vulnerabili, încât săracii trebuiau să aibă milă de ei. Singurul obez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dar pe cei mai mulți îi îndobitocește“. La lichidare, când Vasile B. a fost întrebat de ce lasă el o slujbă atât de ușoară și plăcută, a răspuns mai mult pentru el: „Din cauza lozincii“. De ce le e milă săracilor de bogați Mama spunea: „Săracu’ Matache, e putred de bogat!“. Ea nu-i căina astfel pe toți avuții, ci numai pe cei pe care averea îi făcea atât de vulnerabili, încât săracii trebuiau să aibă milă de ei. Singurul obez pe vremea foametei din 1947
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pentru el: „Din cauza lozincii“. De ce le e milă săracilor de bogați Mama spunea: „Săracu’ Matache, e putred de bogat!“. Ea nu-i căina astfel pe toți avuții, ci numai pe cei pe care averea îi făcea atât de vulnerabili, încât săracii trebuiau să aibă milă de ei. Singurul obez pe vremea foametei din 1947 era morarul Matache. La câți lihniți vedeam zilnic, era normal să cred că morarul cel sferic avea să explodeze. Și că de aia spunea mama că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe dinăuntru, morarul începea să se descompună. Doar că era o descompunere îndelungată, deoarece a murit pe la optzeci de ani, și tot gras. Nu știu nici azi ce poate să însemne „putred de bogat“, însă îndurarea creștină conținută de precizarea „Săracu...“ mi-a rămas în minte ca un necaz intrinsec avuției: în felul său, bogatul e sărac. Și-n plus, sfârșește în ridicol, ca morarul căruia a trebuit să i se facă un sicriu lat, fiindcă într-unul normal nu încăpea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lumea vorbea numai despre sicriu, nu despre mort. „O să-l îngroape pirpindicular“, spuneau babele, care nu realizau diferența dintre lateral și vertical. Ce pricepea tot poporul era că morarul Matache se dovedea de departe cel mai bogat mort din cimitir. Săracu’ de el! Deslușindu-mi mai apoi raporturile cu opulența și cu averile nemăsurate, rotunjite prin jaf, am băgat de seamă că superbogații noștri sunt majoritatea obezi, cu guși și fălci de neamuri proaste și împlătoșați în osânză, fapt care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
apoi raporturile cu opulența și cu averile nemăsurate, rotunjite prin jaf, am băgat de seamă că superbogații noștri sunt majoritatea obezi, cu guși și fălci de neamuri proaste și împlătoșați în osânză, fapt care le dă apă la moară lihniților: „Săracii bogați! Or să plesnească și nu se îndură nimeni să-i oprească din îmbuibare! Cum intră unul la închisoare, cum îl răzbesc toate bolile grăsimii!“. Săracilor le e milă sincer de bogătani. Săracii știu că și chiaburii de la oraș ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]