6,803 matches
-
erau călcați ca ai lui... - Să vezi, zice, dacă mă uit eu la una, cum întoarce capul... Ia uite ce frumoasă e asta care vine. Și într-adevăr fata zâmbi când, ajungând în dreptul nostru, Diaconescu o salută și îi spuse: - Sărut mâna, domnișoară! Plimbare plăcută... Puteam să facem cunoștință, îmi șopti, dar nu acuma. Duminică ieși cu mine și ai să vezi. Dar să te pui la punct, nu așa... Am ajuns în piață și l-am urmărit cum târguia și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
amețit, în prada unei mari turburări, i-am luat capul în mâini și mi-am lipit buzele de-ale ei într-o sărutare încleștată. Ea mi-a răspuns după o secundă de ezitare, timp în care am îmbrățișat-o și sărutul a devenit mai pătimaș. Apoi ea s-a ridicat imediat și a dispărut câteva clipe dincolo. S-a întors și mi-a spus puțin posomorîtă: "Acum să stai liniștit, ești băiat inteligent și înțelegi de ce." "Nu, i-am șoptit, nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ceea ce făcea, cum aveam să descopăr mai târziu. Totul, e curat în ochii tăi", îmi spuse amenințîndu-mă deodată din nou cu această intimi- tate, spunîndu-mi tu. Dar rămăsei liniștit ca orice bărbat care după ce a cucerit o îmbrățișare și un sărut total și răscolitor, trebuia apoi să stea liniștit și să conducă cu calm evenimentele care vor urma. Caută totuși să lucrezi la lumina naturală a zilei și cât mai puțin noaptea, continua ea. Din ce parte îți vine lumina veiozei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ochi!" Și spuse această frază apăsând pe cuvintele la ochi cu o intensă ironie afectuoasă, adică altceva putea să mă neliniștească și trebuia să mă neliniștesc din partea aceea, nu a ochilor. Intuiam totuși că aceste cuvinte mă avertizau. Răspunsese la sărutul meu, dar dacă nu eram liniștit, adică stăpân pe mine ca un bărbat (și dacă puteam fi bărbat!) atunci nu trebuia s-o mai văd, fiindcă astfel de efuziuni, dacă nu erau stăpânite, însemna că erau întîmplătoare, turburări ale vârstei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ea, femeia care ți-a luat piuitul... A doua zi însă mi-am venit în fire și mă gândeam la ea doar cu afecțiunea primei întîlniri, liniștită, fragedă și de lungă durată, așa cum o păstrasem în amintire un an întreg. Sărutul și îmbrățișarea de ieri îmi apăreau străine și vulgare... Am sunat la ușa ei chiar cu acest sentiment de înstrăinare, aveam senzația că sunam la ușa unei necunoscute și nu m-aș fi mirat dacă mi-ar fi deschis și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
serios, dar totodată plin de șarm. Și, observă Henrietta, când vorbea, chiar și colegii săi mai în vârstă îl ascultau cu un respect aproape mistic. Henrietta era atât de entuziasmată de descoperirea pe care o făcuse încât nici nu simți sărutul de gheață al dilatatorului sau fiorul înghețat dat de contactul dintre gel și metal la scoaterea acestuia. Asistenta îi întinse un șervețel și îi spuse că se putea îmbrăca. Nici nu-și trăsese bine chiloțeii de mătase că o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și o sărută pe buze. Fran simți atingerea plină de prospețime a pielii lui de-abia bărbierite, neașteptat de catifelată, inspiră parfumul amețitor de colonie sofisticată, amestecat cu mirosul cămășii proaspăt spălate, și își dădu seama că îi răspundea la sărut, fără să știe dacă o făcea doar din nevoia de alinare sau din propria ei dorință. Apoi o sărută intens, lipindu-i trupul de al lui, lăsându-i iar capul să alunece pe pernă. — Ești sigură că ești pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
părul blond și ochii tulburători, îi aminti deodată de un alt Laurence: Laurence al Arabiei. — Francesca... Peter O’Toole însuși nu i-ar fi putut rosti numele cu mai multă emoție, chiar și după nouă halbe de Guinness și un sărut depus pe piatra de la Blarney. — Vrei să ne plimbăm puțin? O spuse de parcă ar fi invitat-o să facă împreună câțiva pași prin grădina Edenului mai degrabă decât prin Woodbury într-o vineri, la ora prânzului. — Am un ziar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că nu era momentul ideal, dar era foarte posibil să nici nu existe unul. — Laurence, începu ea șovăitor, am tot vrut să-ți vorbesc despre ceva. Însă Laurence, care fusese neobișnuit de tăcut și de inert, nerăspunzându-i nici măcar la sărut, își dădu ea seama deodată, se întoarse brusc spre ea. — Uite ce e, Francesca, cât de bine îl cunoști pe Jack Allen? — De ce întrebi? Speră că tonul ei nu părea prea vinovat. — Pur și simplu nu-l agreez, atâta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am îndrăgit și îndrăgostit pe loc,ea în fiecare zi mă vizita la birou în drum spre casă pentru a schimba câteva vorbe și a ne admira unul pe celălalt. De fiecare dată o conduceam acasă furându-i câte un sărut și-o mângâiere care mă ridica până-n slăvi. Deși nu eram hotărât și nici nu m-am gândit la însurătoare, deodată mi-am schimbat părerea,dorind-o din tot sufletul,lipsindu-mi ori de câte ori n-o vedeam. De frică să nu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
se poate de prolix (practic, funcționăresc) iubirea exemplară și vidată de tușe freudiene dintre banul C... (desemnat anterior, printr-o delicioasă sintagmă redundantă, drept "venerabilul bătrân") și odrasla acestuia, Maria: "se apropie de bătrân și depuse pe mâna lui un sărut inocent și plin de dulceață. Bătrânul o strânse la piept și o sărută pe frunte cu acel amor pe care numai părinții îl simt (mai sunteți în viață?, n. m.). După ce tata și fiica schimbară între dânșii câteva priviri de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
chiar în biserică. Doar nepotul, aflat între ele ca un tampon, putea să le facă, prin simpla lui prezență, să stea liniștite. Ba, chiar, să devină, când și când, prietene, să se sărute creștinește după slujbă și înaintea Sfântului Mir - sărutul plin de har al Domnului. Aflarea nepotului în biserică n-a însemnat numai obligația de a le însoți pe cele două bunici și de a le împiedica să se certe în văzul lumii. Cu timpul, am început să pătrund misterul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nimic prin ele. Îmi sfredelește gura cu limba, dar eu sunt șmecheră, o ascund pe-a mea în fundul gurii. Orice, numai să nu mă atingă, deși este aproape imposibil. Țin ochii deschiși. Refuz să fac din chestia asta dezgustătoare un sărut adevărat. Nu așa mi-am imaginat primul meu sărut. Nu așa am văzut în filme sau citit în cărți. Nu. Ăsta n-o să fie primul meu sărut. Gura și limba îi sunt așa ude. Dar cum ar putea fi altcumva
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
eu sunt șmecheră, o ascund pe-a mea în fundul gurii. Orice, numai să nu mă atingă, deși este aproape imposibil. Țin ochii deschiși. Refuz să fac din chestia asta dezgustătoare un sărut adevărat. Nu așa mi-am imaginat primul meu sărut. Nu așa am văzut în filme sau citit în cărți. Nu. Ăsta n-o să fie primul meu sărut. Gura și limba îi sunt așa ude. Dar cum ar putea fi altcumva decât umed și mucos. Îi simt bătrânețea prin gură
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aproape imposibil. Țin ochii deschiși. Refuz să fac din chestia asta dezgustătoare un sărut adevărat. Nu așa mi-am imaginat primul meu sărut. Nu așa am văzut în filme sau citit în cărți. Nu. Ăsta n-o să fie primul meu sărut. Gura și limba îi sunt așa ude. Dar cum ar putea fi altcumva decât umed și mucos. Îi simt bătrânețea prin gură, prin respirație. Nu știu câți ani are. Pentru mine toți oamenii bătrâni sunt la fel, bătrâni și atât. Îmi amintesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care ar fi fost în stare să vorbească, era pregătit să vorbească, uneori chiar deschidea gura, „Știi tu ce înseamnă să vrei să scrii și în același timp să vrei...“, dar ea îi oprea vorbele cu palma sau cu un sărut, „Taci“, îi zicea, „taci, vorbim altădată“, scuturându-și părul în timp ce râdea: „Mă simt atât de bine acum, nu mai vreau să discut despre nimic!“, iar starea asta în care se înfășura ca într-o haină de zale n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prima zi de după sosire, într-o duminică dospind de ploaie, disperat că nu are cu cine sta de vorbă. Seara a venit la el, cu o intuiție extraordinară, s-au privit câteva clipe, s-au strâns în brațe într-un sărut destins, pe care el nu și-l închipuise dinainte. Până să-și lepede tunica și pantalonii negri și-au povestit ore întregi, de parcă erau înfometați de sunetul vorbelor. Mângâierile au fost încrâncenate, își zdrobea sânii mici de pieptul lui, coapsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gură prea mare, ochi prea scufundați în cap, dar era inteligentă și plină de vervă. O cunoscuse când era student, se plimbau nopți întregi pe sub arbori și streșini ce nu reușeau să-i ferească de ploi, în îmbrățișări adolescentine și săruturi amețitoare. Dar în prima vacanță mai lungă a pus capăt visului, scriindu-i că trebuie să se despartă, fără nici un motiv. A luat trenul până în orașul ei, Deva, să afle de ce, dar a fost zadarnic. L-a primit rece, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mare, ascultând o poveste pe care tatăl lor le-o spunea cu un glas monoton despre nu știu ce crai nemaipomenit cu puteri supranaturale ce salva domnițe din ghearele înfiorătoare ale zmeilor, până când i-a trimis pe amândoi la culcare, cu un sărut pe frunte și o palmă peste fund, și, înainte de a intra în camera lor, au intrat, să-i spună săru’ mâna, în camera mamei lor, ce se culcase deja, obosită și poate bolnavă, și au privit-o amândoi din ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
venit în sfârșit, lucruri pe care el le știa în cea mai mare parte, dar i le spunea iarăși pentru că, nu-i așa? e altceva când i le spune personal și stătea lipită de el și îi fura câte un sărut pe obraz și o să fie extraordinar sfârșitul ăsta se săptămână, uite că am ajuns! Era destinsă, parcă o altă femeie. Urmărindu-l cum se dezbracă, îi vorbea încet, să nu-și trezească prietenele care dormeau în camera de alături, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în seamă și n-a înțeles că emoția lui era brusc prea mare, dar prea stăpânită. Iar a doua zi și a treia zi el a pus capăt încercărilor ei de a relua întrebările cu câte o mângâiere sau un sărut și nespusele tensiuni, care poate ar fi fost scoase la iveală chiar și în ciuda promisiunii către sine însuși de a le neglija, au rămas suspendate. Dar astea au fost pe dinăuntrul lui și, prin urmare, neștiute. Pe dinafară părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
colegii, cel puțin pe unii, plecând să se plimbe cu fete în parc, ținându-le de mână și de după mijloc, își imagina ce se petrecea acolo, apropieri ale trupurilor până la a simți răsuflarea și căldura îmbătătoare a celuilalt, mângâieri și săruturi care amețeau și care îl amețeau și pe el numai gândindu-le și încă nefiind convins că așa se întâmplă ori că asta e totul. În permanență gândea că plimbările și săruturile acestea după care tânjea și el și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răsuflarea și căldura îmbătătoare a celuilalt, mângâieri și săruturi care amețeau și care îl amețeau și pe el numai gândindu-le și încă nefiind convins că așa se întâmplă ori că asta e totul. În permanență gândea că plimbările și săruturile acestea după care tânjea și el și la care n-avea curajul să treacă întrucât nu era sigur cum și ce anume trebuie făcut în fiecare din acele clipe ce, cu siguranță, sunt amețitoare, pentru că, prin urmare, gândea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
geci pe la spate a mă bucur să te văd, și eu... rămân în prag, Vlaicu întreabă de pe scări unde e liftul, mai jos, explică Filosoful vag, adică du-te tu puțin înainte... și Vlaicu se duce, el se întoarce la sărutul din ușă, care devenise un obicei ce reînnoda prin aer relația noastră din pat, mâine să nu te faci că nu mă cunoști... sigur! deși așa va face, dar atunci cine se gândea cu adevărat la asta... Filosoful e tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
limită, și știi că mâine Cuiva vine să-mi repare calculatorul? Asta chiar e o chestie... Filosoful se întoarce de pe scară și ne sărutăm pe gură, așa cum nu voia Marius, unul dus spre celălalt, cu ochii mici, apoi el gustă sărutul încă o dată rămas pe buzele lui, mie îmi seamănă cu o cămilă de fiecare dată când face așa, geme într-un fel disperat, dar la modul pierdut, fără apărare, ca și cum ai putea să-l ucizi indiferent cu ce, cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]