6,083 matches
-
mult de șase luni, În cameră cu el. Și-avea patul așa, și-aici era ușa, și gardianul nu mă putea vedea pe vizetă nicecum. Și io În fiecare zi dormeam până la ora șepte... Da’ la cinci trebuia să te scoli și să șezi pe bancă... Da’ gardienii nu prea aveau voie să deschidă ușa până când se făcea apelul, și pă vizetă nu mă putea vedea. Mai țineți minte nume de gardieni de la Gherla? Nu... Că tăți avea poreclă... Cu noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
haine militare... Pe masă era un cofer cu apă, un borcan cu flori... Și noi eram În bănci. Nu vorbeau nimic... Directoru’ a tot stat, a tot stat... și tot mereu se uita la ceas. La un moment dat se scoală și spune: „Domnilor” - ne-am sculat și noi În picioare când a zis așa - „guvernu’ și regimu’ din momentu’ de față v-a grațiat de orice pedeapsă pe care o mai aveți de făcut și, de aici Încolo, sunteți oameni
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cofer cu apă, un borcan cu flori... Și noi eram În bănci. Nu vorbeau nimic... Directoru’ a tot stat, a tot stat... și tot mereu se uita la ceas. La un moment dat se scoală și spune: „Domnilor” - ne-am sculat și noi În picioare când a zis așa - „guvernu’ și regimu’ din momentu’ de față v-a grațiat de orice pedeapsă pe care o mai aveți de făcut și, de aici Încolo, sunteți oameni liberi”. Eram două sute patruzeci și am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sat, am zis că am Înviat... Părinții nu știau nimica... După eliberare ați mai avut probleme cu Miliția sau Securitatea? După ce am venit acasă, n-a durat o săptămână, două, și o Început În fiecare săptămână să mă caute. Mă scula din somn și mă anchetau: „Ce fac? Ce gândesc?”. Veneau de la Focșani, politruci de ăștia, mama mamii lor, că ce gândesc eu, ce gândesc ceilalți... Parcă eu știu ce gândesc ceilalți?! Ce, eu stăteam cu ei? Veneau civili și mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gramatică română) (Urmare). Cartea d-întâi. Partea d-întâi. „Ce este gramatica“, TRC., an. X, nr. 994, 4/16 iunie 1872, p. 3. bucureștiul în 1871 95 tutulor evreilor, adversarii acestor drepturi au răsculat Bucureștii. Poporul din mahalale s-a sculat cu mic cu mare, a înconjurat Camera și, prin atitudinea lui hotărâtă a impus Constituantei revotarea Art. 6. Apoi, răspândindu-se prin cartierele evreiești, a săvârșit devastațiuni, iar sinagoga din strada Sf. Vineri 60 a asaltat-o, i-a spart
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prefectură sub direcția unui maior, iar în comunele rurale sub aceea a șefului companiei de dorobanți. anul 1874 223 14) La finele fiecărui an școlar și înainte de Sf. Petru 7 un examen public se va face în prezența comandantului fiecărei scoale: rezultatul examenului va fi consemnat pentru fiecare elev în certificatul său de studii. Iar parada militară a elevilor tuturor școalelor, concentrate într-un loc anume determinat, se va face în dimineața zilei de Sf. Petru, înainte de împărțirea premiilor. Ministru de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trimisă ca o praștie de către unul din bătăuși mă lovește în creștetul capului. Pierd cunoștința și cad. Când îmi vin în fire, un ipistat în haine civile, un biet om mărunt, oacheș și slab, se afla lângă mine. Cum mă scol încep să vociferez! Nu-mi mai amintesc ce am spus, dar știu că am perorat în contra guvernului, a bandelor și a asasinilor. Omul a încercat să mă liniștească cu vorbe blânde, apoi, fiindcă sângele îmi curgea pe pardesiul meu gris-fer
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și dea seama despre ce putea un absolvent de liceu, mi-a luat compoziția și a avut răbdarea să o citească până la sfârșit. Deodată îl văd că-l umflă râsul. Apoi ridică capul și întreabă: — Cine e domnul Bacalbașa? Mă scol răscolit de emoție și de o secretă mulțumire, și răspund liniștit: — Eu, domnule profesor. — Bine, ședeți jos. anul 1876 293 37. În original: cetim. La examenul oral, deși lucru mare nu știam la elină, am răspuns minunat numai din cauza simpatiei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
exprima la alegerea vice președinților.“41 Mitropolitul primat este ales cu 47 voturi din 53 votanți.42 În ședința de a doua zi sunt aleși vicepreședinți: Manolache Costache Epureanu cu 33 voturi și Gheorghe Vernescu cu 34. Lascăr Catargiu se scoală și cere ca alegerea vicepreședinților să fie amânată pe a doua zi. Coaliția, care avea majoritatea, se opune și cere votul imediat. Atunci Lascăr Catargiu, urmat de toți conservatorii, părăsește sala. Cei rămași ar fi putut procede imediat la vot
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fel de „scriitor” sînt eu?, mă întrebam, nemulțumit de mine, dimineață pe la nouă. Nu scrisesem un rînd, deși îmi trecuseră prin cap mai multe gînduri și imagini bune de a fi notate. Scriitorul profesionist e - mă biciuiam - asemenea plugarului: se scoală cu noaptea în cap pentru a ara ogoarele sale, paginile albe. La ora asta, unii și-au făcut „norma”. Luîndu-mă singur la refec, îmi ieșea un portret nu prea măgulitor: sînt tabietliu, mă mocoșesc cu bărbieritul și spălatul, după asta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din timpul foametei pe care eu nu le știu. Că mîncarea de bază era loboda sălbatică, fără nimic altceva, numai cu cir (terci), și că odată terminată cea de pe lîngă case, trebuia căutată pe ogoare. Pentru apă trebuia să te scoli devreme, să fii printre primii la fîntînă. Vitele erau adăpate din albia Sucevii. Într-unul din drumurile făcute cu „trenul foamei”, tata l-a luat și pe Leon (fratele lui V.), care avea 16 ani. Fără bani la el, acesta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aproape fiecare lucru și fiecare gest îmi trezește amintiri. Azi dimineață am stat culcat pe un țol, la soare, și m-am gîndit la duminicile în care tata, obosit de muncile de peste săptămînă, dormea, în ogradă, pe iarbă. Cînd se scula, îmi spunea mulțumit: „Bun somn am mai tras!” Vecinii - Costică al lui Dîrlea (Moraru) și Alecu Ilenei Motrici - sînt amîndoi bolnavi. E drept, au case frumoase, ridicate recent, dar ei au intrat vizibil pe panta declinului: de altfel, mi s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici nu le pasă de prezența celorlalți. Ceea ce contează pentru ei e „să se simtă bine”. Ce fac pentru asta? Unul cîntă popește, altul fluieră după motanii de pe alee, al treilea rîde și pîrțîie. Tustrei se culcă devreme și se scoală cu noaptea în cap. Dupăie, tropăie, trîntesc ușile. La cantină alte vecinătăți indezirabile. Ieri seară, între „feluri” (varză și budincă), am fost nevoit să ascult conversația unor țoape, evident de la oraș. Cea de-o vîrstă cu mine: „Puloverul ăsta l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un rus. Cum arată un rus? - Așa ca mine”. *La obișnuita întrebare „Ce mai faceți?”, un fost lector al școlii de Partid, Chiriloae, pensionat recent, mi-a răspuns (vorbe care trădează o „concepție”) astfel: „Trăiesc ca în comunism. Liber, mă scol cînd vreau, mă culc cînd vreau. Altădată, cînd veneam de pe teren, acasă, seara, plin de noroi, mă feream de unul sau de altul, ca nu cumva să observe că am plecat din «campanie». Acum nu mă mai ascund de nimeni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la o carte la alta, de la un gînd la altul etc. Sedentar sînt doar fizic, în preocupări sînt migrator. În stema mea de hîrtie ar trebui să figureze și o „roză a vînturilor”. Caut diversitatea, meridianele îndepărtate, contrastele. Cînd mă scol, nu știu prea bine de ce am să mă apuc. Abhor planificările. Nu rezist tentației de a începe cu ceea ce-mi iese în cale. De aci numeroase amînări și încurcături. Acest gen de imaturitate îmi dă iluzia unei neconsumate tinereți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noului, „balta” plodește, canalia prosperă. *Ducu și Roxana stau la gazdă, dar „mănîncă de-acasă”. Le trimitem mereu pachete: cu Salvarea și cu trenul. La Salvare, care pleacă ultramatinal, le duce numai A. La 4½ începe pregătirile, la 5 mă scoală să ajut la legatul oalelor și cratițelor, la 5½ iese pe ușă. Mă întorc în pat și uneori reușesc să adorm. Lucrurile se schimbă cînd e vorba de tren. Trenul e la amiază. Acolo mă ia și pe mine la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ceaușeștilor în Bacău, seara, ei i s-a făcut, nitamnisam, poftă de alune sălbatice. De la Casa de Oaspeți, securiști și activiști au sunat în toate părțile: la Gospodăria de Partid, la Direcția Silvică, la Stațiunea de Cercetare de la Hemeiuși. Au sculat mai multă lume din somn, dar degeaba. Nimeni n-avea, doar să caute în cuiburi de veverițe. Disperare! Foarte tîrziu, un activist și-a adus aminte de alunul lui Coban. S-a urcat într-o mașină și în cîteva minute
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
este cea mai avantajată de bogățiile solului, subsolului, de climă etc... față de toate celelalte. Avem aproape 10 milioane de hectare de pământ arabil (aproape 1/2 ha de persoană) și răbdăm de foame. Stăm la cozi interminabile și fără speranță, sculați de la 4 dimineața pentru carne, lapte, brânză de vaci (că de oaie nu mai mâncăm de câțiva ani, dar o mănâncă în schimb străinii), pentru smântână, ulei, mălai, zahăr, făină de grâu, ouă, pește, orez, pâine, mezeluri, săpun etc. Da
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
unor minți îmbătate de ideologie. Așadar, stimați tovarăși, vă invit să descoperiți propriul dvs. oraș prin prisma unui condei care nu v-a fost de mare trebuință și mereu l ați certat, pe când respira lângă dvs. Ia încercați să vă sculați din paturile dvs. confortabile, într-o bună dimineață, pe la orele 6, și prefaceți-vă că vă duceți la fabrică. Urcați-vă în tramvai, în troleibuz sau autobuz, îmbulzindu-vă și stând agățați pe scări. Mai lăsați mașinile cu număr mic
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la care am ajuns. Credem că și noi, femeile din România, avem dreptul la o viață civilizată, nu numai la muncă și sacrificii. Doamnă Ceaușescu, De ce nu vreți să înțelegeți că ne-am săturat de atâtea minciuni și a ne scula la ora 3-4 dimineața pentru a sta la cozi și pe urmă a merge la lucru, de a ieși de la lucru și a alerga de la o coadă la alta, pentru a mai prinde câte ceva, de a nu avea apă caldă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ciumă, holeră, brâncă, moartea-n vite, câte și mai câte. Unele dintre ele par mai rele decât războiul, pentru că cel puțin în cazul acestuia există un oarecare ceremonial: ultimatumuri, tratative, trădări, pe când în cazul seismelor, te culci treaz și te scoli mort! Nimeni, în afara șobolanilor de apă și a șerpilor, nu are presentimentul unor asemenea catastrofe. Când venea aia urâtă, se băteau clopotele și în porțile muribunzilor se atârnau niște cârpe negre, apăreau butoaie cu oțet ca să nu te spurci , mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
răsucești urgent butonul radioului. Numai că, de la o vreme, nu mai putem respira. Nu-i ajungeau duminicile, ne-a luat și sâmbetele și joile, a tocmit postul național și să te ții! Pentru că are o obială între dinți! O să ne scoale dimineața cu pogribaniile lui; o să ne bată la c , seara, că nu l am învățat pe dinafară și, dacă-i dă cineva voie, o să ne urmărească prin toată țărișoara asta, reputată prin bunul ei simț, prin candoarea locuitorilor săi peste
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
e viața mea: treizeci și doi de ani, o garsonieră, masa de scris, câteva cărți, icoane pe sticlă, discuri Stravinski, Béla Bartók... Mă trezesc pe la miezul nopții, În cameră e frig, un val de lumină din stradă luminează biblioteca. Mă scol și-mi pun paltonul peste plapumă: dacă ar fi cald, aș Încerca să scriu, simt că n-o să pot dormi prea repede. Am În gând o poveste despre o fată care după ce a căzut la facultate intră În serviciu și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
consens social”, o dictatură relativ limitată (incomparabilă cu cea din România), era lăudat În Occident tocmai pentru acest pragmatism aparent benign. Pentru autorul de la Budapesta, Însă (ca și pentru cel de la București, aș adăuga), „dezgustul și depresia” cu care se scula În fiecare dimineață Îl plonjau instantaneu În „lumea pe care voia s-o descrie”, model „socialist” al universului concentraționar. „Nu știu dacă În Occident, Într-o societate liberă, aș fi fost capabil să scriu romanul cunoscut azi sub titlul Fără
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unde au putut să se curețe pe haine și încălțăminte și apoi să se odihnească pe un pat cu cearceaf curat și dune bănățene, lucru demult parcă trecut în uitare. După un somn letargic de câteva ceasuri bune, s-au sculat și au coborât în crâșmă pentru a mânca ceva, ca apoi să-și reia somnul binefăcător. Dimineața zilei de joi, 16 Mai i-a găsit refăcuți oarecum fizic și chiar hainele le erau mai puse la punct. În această zi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]