7,756 matches
-
adevăr de credință (adevărul credinței religioase), în plus asocierea adevărului cu înțelepciunea se arată ca "sursă a păcii inimii și a pacificării cu lumea". Se evidențiază și "adevărul tradițional". Etc. În final, Lucia Cifor conclude: "cuvântul ca logos poetikos este singurul dintre formele de Logos care se poate asocia adevărului", iar "adevărul care contează, pare a mărturisi mereu poezia eminesciană, este cel care are puterea să salveze, să mântuie ori măcar să pacifice. Drumul spre adevăr trece, de aceea, întotdeauna, prin inimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
e clar că nu vin să piardă la Bacău. B.S. : Va fi, pentru jucătorii români ai Științei, o motivație în plus faptul că pe banca tehnică a adversarilor se va afla selecționerul naționalei ? O.H. : Sigur că, la acest moment, singurul vizat e Chike dar cine nu ar vrea să facă un joc bun în fața selecționerului ? E clar că va exista o motivație în plus. B.S. : Apropo de asta, credeți că, până la barajul pentru mondiale, din iunie, ar mai putea Bacăul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Tevzadze ? Una peste alta, a fost un meci frumos, cu un final de infarct, în care meritam măcar un egal, chiar dacă nu ne ajuta cu nimic. Mai rămâne o întrebare: cum rămâne cu demiterea lui Otto Heel? A fost el singurul vinovat de ceea ce s-a întâmplat în Challenge Cup ? Meciul de azi a oferit multe răspunsuri, așteptăm doar ca factorii de decizie să acționeze în consecință. Evoluția scorului: 3-3 (7), 3-7 (12), 6-9 (19), 9-12 (26), 12-13 (pauză), 13-16 (33
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
chiar dacă mai târziu, și părerea ta, care ai fost direct implicat în acea fază de final. M.B.: Antrenorul pe care l-am avut atunci dădea vina în stânga și-n dreapta când, de fapt, eram vinovați cu toții. N-am fost eu singurul care nu m-am înțeles cu el, de fapt majoritatea jucătorilor nu se înțelegeau cu el. La faza aceea, vă spun sincer că el nu ne-a zis nimic, în afară de faptul că mai erau trei secunde. A fost acea pasă
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
de dor...". Dar un nod mi se puse în gât și glasul îmi amorți cu desăvârșire, de parcă ieșea dintr-un fund de poloboc 107. Era cu neputință să continui fără a-mi stâlci cu desăvârșire novela. Atunci Maiorescu, care era singurul bun cetitor în "Junimea" pănă la venirea lui Eminescu, îmi luă manuscriptul din mână și urmă lectura mai departe. Când îl auzii, rămăsei eu însumi surprins. Parcă ascultam lucrarea altuia, așa de bine nuanțate și bine subliniate ieșeau toate frazele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ora 12,09 7. Frunza albastră Revăzând notițele pentru intervenția de astazi, am constatat că ea abundă În parafrazări, ca de exemplu: acum 100 și mai bine de ani, Hașdeu consacra un studiu expresiei “frunză verde” la români (de altfel singurii care o folosesc). Pentru cei mirați de citarea sau asocierea abia amintită, specific că Între el și mine e o singură legătură: originea basarabeană și spun asta știind că ai mei ascultă ca de obicei, de pe malul basarabean al Prutului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ale unui suflețel acoperit cu blăniță argintie și a celor trei zile de viață și luptă cu un destin potrivnic de care nu era vinovat el, ci noi, oamenii. A venit cu greu pe lume, prin cezariană și a fost singurul viu. Era o pisicuță, iar mezinul meu i-a găsit o doică care, subliniez, a acceptat-o; dar fără a apuca să vadă lumea, a pierit În palma fiului meu. O fi Îngropat-o desigur pe undeva; nu l’am
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
parcurge alte câteva milioane, zeci de milioane, chiar sute de milioane de ani de evoluție ulterioară a Vieții; adică, a Înzestrat-o cu compatibilitatea cu mediul. Și omul aplică aceleași metode, Însă rapid și realizând compatibilizarea nu cu mediul natural, singurul stabil, ori cu o evoluție În limite normale, ci cu un mediu artificial, ce trebuie el Însuși Întreținut/menținut Între limitele fixate tot de om. Poate expresia “a perverti o specie” zgârâie urechile. Să mă explic. Varianta domestică a unei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe cea, cum Îi spun eu, verticală, a muntelui, celei orizontale a mării, deși ambele Înseamnă Viață și mai ales primordialul la care tânjim atâta; preferința se datorează poate șesului mărginit de stâncăriile Prutului din care provin. Și nu sunt singurul. Cine mai are astfel de preferințe? La asta am meditat În vârful muntelui, asta vă Împărtășesc și domniilor voastre. Căci unii vor fi observat că pomeneam de licheni În vârful muntelui, dar tot de ei, cu alte ocazii, peste tot. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
toată lumea era gata să le accepte, Alain adoptă un punct de vedere opus, care amintea de o teorie și o practică pedagogică considerate ca fiind de mult depășite: copilul nu tinde spre ceea ce este plăcut, ci spre ceea ce este anevoios, singurul lui interes real este acela de a deveni adult; tot ceea ce se exprimă spontan în ființa umană este periculos; efortul profesorului de a cunoaște elevul este zadarnic pentru că omul nu poate fi cunoscut etc. (28, p. 246). Singura însușire psihică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care continuă să existe și după moarte, se reîncarnează, după un timp, într-o nouă făptură umană. La R. Steiner întîlnim următoarea distincție a componentelor entității umane: corp fizic, corp eteric, corp astral și Eu. Corpul fizic este trupul uman, singurul vizibil; prin el omul aparține lumii minerale. Corpul eteric este "viața din corpul fizic", căruia îi sînt proprii forța de creștere și cea de reproducere (comune lumii vegetale și animale). Corp astral este "corpul" sufletesc, sau, altfel spus sînt forțele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o boală ceva mai dificilă decât a mea. Asta presupun ei că le dă niște drepturi în plus. Ei sunt adevărații bolnavi. Io, cu otită supurată și alte rahaturi, nici nu ar trebui să deschid gura în fața lor, care sunt singurii bolnavi, adevărații bolnavi. Veterani. E bine că am timp să reflectez, să-mi aduc aminte că înainte să mă internez mi s-a întâmplat cea mai umilitoare chestie din viața mea. Poate nu e bine să mă victimizez ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
băiat“. Doctorul nici nu vorbea cu tine. Cam ăsta e semnul valorii. Să te ignore, cu cât te tratează mai mârlănește, cu atât îți dă un sentiment de siguranță mai mare. La început, mârlănia doctorilor mă revolta. Io eram cam singurul care se revolta în tot spitalul. Alt semn al naivității. Trebuia să vină la control la ora 8 și întârzia imens. Le spuneam celorlalți că așa ceva nu se poate, dar ei îmi răspundeau resemnați ceva de genul: ehehe, să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
călare pe un text de-al meu. Să găsim un cuvânt mai bun, o expresie mai interesantă. Era frumos. El m-a învățat să fiu scriitor și acum îl înjur, că doar știa în ce mă bagă. El a fost singurul care m-a ajutat cu adevărat, dar nu sunt sigur că am făcut bine ascultându-l. El știa că nu înseamnă nimic să fii scriitor. Asta e și drama lui. Din când în când, mai pică câte cineva aici, „La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Tu, mi-a mai zis popa, ar trebui să scrii despre niște oameni și dup-aia să pleci imediat din locul ăla! Să nu mai ai niciodată de-a face cu ei. Nu era prima dată și nu era nici singurul care să-mi spună că îi e frică de mine, se teme să se desfășoare, din cauză că io aș putea transforma prestația lui în text și asta nu se știe dacă i-ar pica bine. Într-un fel, ținea la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
citea literatură în draci la mine în sat de când io plecasem și era plin de critici literari cu veleități de jurist ratat. Era o comunitate interpretativă satul meu. Exista o relație de proprietate între oameni și faptele lor. Ei erau singurii care aveau dreptul să le povestească. Iar io mi le însușisem cu nesimțire. Dacă pentru noi un fapt are o multitudine de sensuri și trebuie permanent reinterpretat și reevaluat, pentru țărani - mulți oameni de aici au rămas fundamental țărani, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
neputința de a ne cuprinde, de a ne mângâia și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii care poate mai răspundeau unor impulsuri nervoase. Mă cuibăream în poala bunicii, îi masam genunchii și stăteam acolo preț de câteva minute. Uneori o pieptănam, avea bunica un pieptene special din os și-mi tot spunea s-o fac lent
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ciorul său ajuns un muzicant fără vocație și fără talent, dar strecurat, prin stăruințele baritonale ale lui taică-său, până la o catedră de profesor al tinerelor generații de muzicanți. Tot conu’ Mișu Caloianu, leneșul nostru profesor de latină, [a fost] singurul din toată școala care ne-a comunicat, iarăși ca un divertisment pentru lenea lui, fiorul de respect pentru textele clasice ale ediției Teubner de dinaintea nasului nostru, evocându-ni-l imaginației noastre de adolescenți pe călugă rul medieval pus să copieze
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau neîncrezător În trucurile prestidigitatorilor intelectualicești; capabil de intuiții faste, de tovărășii și colaborări fructuoase, dar, până la urmă, de oportunisme și compromisuri care au sfârșit În deziluzii politice și În retragerea prematură lângă plăcerile căminului, cu nevastă și copil. Era singurul din cercul nostru cu care mă Înțelegeam În aspirațiile mele altfel refor matoare decât ale majorității adunărilor noastre - și cu care rătăceam nopțile până În ziuă, pe străzi, sub focul juvenil al exaltărilor mele. Casa lui M.B. ne fusese pusă grațios
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dar nu cu cele ale propriei noastre firi și nici chiar cu rânduielile lui Dumnezeu. M-a smucit cu vio lență de braț, m-a privit cu privirile lui duse Încă de pe atunci, spunându-mi la obraz: „Tu, Beldie, tu singurul ai Înțeles!“ [...] Gluma lui Bucuța, emancipată, ingenioasă și licențioasă, dar gratuită, inofensivă În intențiile ei nedeslușite; de o fantezie proprie și un vocabular numai În aluzii malițioase sau imagini subite; aplicată la particularitățile, ticurile și cusururile, mă runte și cotidiene
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Împotrivea - ar fi salvat-o, poate, din toate Îndoielile și frământările. Cine m-a Îndemnat În acea minută - minuta care Închidea destinul ei -, cine și de unde am primit Îndemnul eu, Beldie, despre care stă scris undeva În Jurnal că sunt singurul care i am Înțeles „blestemul firii“ ei; cine m-a lăsat să-i demonstrez prostește că totuși o leacă de „disciplină“ și de „mecanizare“ nu strică scriitoarei a cărei inspirație, spunea, „nu poate fi decât fructul leneviei și al bunului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fi stat tot timpu acesta lungit În iarbă, cu ochii-n azur“. Ca la Stroești, am adăuga noi! Partea a doua a cărții Începe cu un aforism: „Viața nu-i nici cel dintâi, nici cel de pe urmă dintre bunuri. E singurul“, reținut și recomandat de prietenii săi, printre care și Cora Irineu. Categoric, broșurile lui C. Beldie ar trebui să fie republicate! Dintr-o Însemnare cu creionul făcută de autor pe un exem plar din Glossă, aflăm că prețul de vânzare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
condoleanțele de rigoare pentru pierderea comandantului de grup, a dat dispoziții să fim serviți după ce s-a interesat foarte atent de eventualele noastre preferințe, ne-a servit cu un "stempel" de "Steinhager" (un păhăruț de băutură foarte tare, care era singurul admis pentru tot cursul zilei), după care, cu de la sine putere, ne-a întrebat dacă am dori un al doilea, dar noi am refuzat. Ulterior, atât de la ea cât și de la piloții nemți am aflat mai multe despre această persoană
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Întreruperi nu fac bine nici sursei, nici calculatorului. Zic Însă mulțumesc și de atât, că putea fi și mai rău. Plecarea intempestivă a fratelui Ionel, pe care l-am găsit aici, m-a pus azi În ipostaza de a fi singurul care citește la strană și dacă de dimineață m-am descurcat cât de cât, cu ajutorul Părintelui Ioan, după-amiază, la vecernie, am rămas doar eu și m-am Încurcat rău de tot Încercând să descâlcesc firul logic al textelor ce trebuiau
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
pentru tine lumea aceasta este chiar o patrie, pentru mine sigur este, sau dacă este doar o stație de tranzit în drumul tău spre cer. Ai avut o ezitare, ai întârziat și porțile cerului ți s-au închis, nu ești singurul care a pățit una ca asta. Dar e posibil să se mai deschidă o dată și să ajungi totuși acolo, în cer. Cine populează Văzduhul? Tot felul de creaturi, venite de te miri unde. Nu le putem așeza pe toate sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]