8,304 matches
-
discursurile sale înregistrate și difuzate în săli pline ochi cu activiști; nu bunăstarea și suveranitatea Albaniei își dorește el, ci praful și pulberea să se aleagă de țara asta săracă și de poporul ei sâcâitor care tot îi cere câte ceva. Smulgând vălul de pe mecanismele psihologice ale represiunii, naratorul (acest alter ego al lui Kadare) dă la iveală consecințele acelora, între care și dublul limbaj al albanezilor, cel ce se aude într-o comunicare inofensivă și convențională, și cel nerostit, dar subînțeles
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care să-l ocrotească de surprize violente, și de unde să nu-l mai poată alunga nimeni. Odaia lui de la etajul șase devine un fel de amnios matern cu care are o relație aproape conjugală, cuibul protector din care copilul fusese smuls și la care adultul Jonathan în chip subconștient tânjise. Traumatismul sufletesc la care fusese supus îl va fi marcat definitiv, spaima lui de schimbări și intruziuni devenind de-a lungul deceniilor un sindrom. Așa se face că într-o bună
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Frații Guacchardi părăsesc ultimul turn al zidului. Palatul imperial al Blahernelor este și el abandonat de venețieni. Urmează jaful avuțiilor și pângărirea simbolurilor puterii, culturii și credinței bizantine. Evangheliile sunt puse pe foc pentru a se recupera aurul miniaturilor, sunt smulse odoarele de aur, argint și pietre prețioase, alături de cruci, potire, cădelnițe, chivoturi; icoanele sunt luate pentru ramele de aur și argint, sunt jefuite veșmintele liturgice, cărțile cu legături de fildeș. Măcelul și prăduirea ating apogeul. Apocalipsa nu iartă nici Mânăstirea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și terminând cu foste iubite reîntâlnite în America, cum ar fi Irina, Valentina ș.a.m.d. Deși au cele mai diverse pregătiri și calități umane, membrii acestei colonii ruso-evreiești din SUA au săvârșit totuși un același gest definitiv: s-au smuls din vechile rădăcini și au prins altele noi în alt pământ, cu altă alcătuire, culoare, miros. Descriindu-și personajele în plină metamorfoză sufletească și de destin, Ulițkaia nu uită să arate că, în ciuda opțiunii corecte, ele vor simți toată viața
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mortului, la care Alexandru participă detașat, spre a se destrăma ca personaj, în final, sub colajul frazeologiei delirante, superstițioase, stupide a participanților. Reflex al vidului halucinogen, o atracție necontenită a neantului. Din impudoarea și prefăcătoria căruia Alexandru refuză să se smulgă, deși avea toate datele. Puterea de a-și imagina proiectul magic cedează în fața imensității farsei ce i se joacă. Un picaro explorator al haosului, învins de măștile violente ale grotescului. Frazeologia războiului, pe cât de malefică pe-atât de găunoasă, este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ea i-a promis că va cere bani de la părinți si, poate, în ziua următoare îi va întoarce costul mingii. Sorin nu era sigur de acest fapt. După lecții Sorin a intrat într-o ceartă cu Mădălina, încercând să-i smulgă din mână o carte pe care dorea să o ia ca si garanție pentru mingea spartă. Mădălina se adresează la mediator. Consideră că deja ai spus mesajul de începere a medierii. Acum treci la etapa de stabilire a faptelor. Poți
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3137]
-
Eu mă jucam cu mingea pe terenul de sport când el a venit si a spus să eliberez teritoriul... Elevul 2: Nu este adevărat; eu nu am spus aceasta. Mediatorul: Elevul 1: Când eu l-am întrebat de ce mi-a smuls mingea si a aruncat-o în afara terenului sportiv... Elevul 2: Eu te-am rugat mai întâi să... Mediatorul: Elevul 1: Eu m-am înfuriat pentru că el se comportă așa urât si am încercat să.... Elevul 2: Tu ai fost primul
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3137]
-
mofturoasă pe canapeaua psihanalistului să-i gestualizeze gîndurile, să-i Împrime o Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. conduită de nerefuz al vieții, să-i șteargă din memorie iubirea de luceferi, și să-i dezvolte o Încremenire În real, să o smulgă stelelor și altor sisteme coperniciene și să o aducă pe pămînt acolo unde printre trandafirii roșii poate să-i stringă mijlocul și să o Învețe din bob În bob amorul o activitate mult mai profitabilă decît aceea astronomic-onirică. Pajul este
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
paideică: “ ... nu puține figuri ale copilului sunt aducătoare de cultură și deci identificate cu factori culturali ajutători, cu focul, metalul,etc. Ca iluminatori, adică cei care Înmulțesc conștiința, ei Înving Întunericul, adică starea anterioară inconștientă.” Cel care vrea să o smulgă din vraja și din visul de luceferi pe fata de Împărat este un iluminator, un spornic al conștientului, al trăirilor primare, mundane „căci amîndoi vom fi cuminți/ vom fi voioși și teferi/ “. Jung traducea În termenii psihologiei arhetipale „infans Înseamnă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
aceste versuri În următoarea cheie : intruziunea eroului pe cale onirică pregătește apariția sa corporală. Puntea onirică este un element de persuasiune, de Întărirea legăturilor Între magician și fata de Împărat. În vis se șterg toate determinările iar fata de Împărat este smulsă din tectonica Împotrivirii, este un Anteu care-și pierde puterile, astfel că putem să ne imaginăm că o relație de posedare există măcar În dimensiunea onirică,., magicianul Întreprinde o acțiune de mortificare „i-atinge mîinile pe piept” ca mai apoi
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
a încheiat o Convenție între statul român și bancherii germani, prin care se rezolva acest litigiu. Se deschidea, astfel, calea recunoașterii independenței de stat a României. Dobrogea și Delta Dunării au intrat în componența statului român, în schimbul său, Rusia a smuls din nou României cele trei județe din sudul Basarabiei. Poziția Rusiei la tratativele de pace a constituit, de fapt, încălcarea înțelegerilor anterioare cu România și în principal a Convenției din 4 aprilie 1877, o încălcare flagrantă a suveranității naționale. În
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
și plebee de fiecare zi și alta, a marilor ocazii solemne. Papa avea o dublă calitate: aceea de suveran italian și de șef al creștinătății catolice. Statul, ce puțin teoretic, exista de când Pepin donase papei teritoriile pe care longobarzii le smulseseră bizantinilor 424. În Statele pontificale stările se întruneau în adunări numite Parlament 425. Apare limpede că prezența unei autorități superioare și efective pe un teritoriu mai întins, a putut crea acea necesară solidaritate instituțională și regimul de stări, pe care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
unei Atena sau a unei Minerva estropiate, simbol al pierderii oricărei șanse a umanului de a se salva într-o epocă în care scara axiologică este fatal răsturnată: "zeița ocrotitoare a înțelepciunii/ mi-a arătat brațele/ ce i-au fost smulse/ și mi-a șoptit/ nefericirea de a fi expusă/ într-un muzeu/ al antichităților umane". În Călcâiul cu săgeată, simbolistica este înlocuită cu enunțul descriptiv epurat de artificii stilistice, prin care se realizează, în unele cazuri, portretul colectiv. Un portret
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se proiectează în noi, selectându-și sentimente și combustii imaginare. Tocmai această răsturnare de realuri, prin care densitatea de tonuri migrează spre trăiri și cuvinte, face să existe această aventură lirică jubilativă, venită din perspectiva experienței plastice, mereu dornică să smulgă ceva din omonimia și muzicalitatea lucrurilor". Treptat însă, apetența pentru lexemele cromatice raportate la elementele primordiale și regnurile știute ale universului este din ce în ce mai redusă. Ea va face locul unei simbolistici geometrice prin care jocul (altfel foarte serios) de-a cuvintele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
luni săptămâni/ de viață continuă/ cu inima pe sfoara suferinței/ suspendată într-un balans nestăpânit//...// rup/ cu lopata inimii/ din zidul cazematei/ sap în tranșeele clepsidrei// un drum către tine/ Beatrice/ îndrumătoarea prin labirint". Clipa transformată în mistică, religiozitatea clipei smulse alunecării spre moarte, accidentalul transformat în transcendental, iată, până la urmă, însuși sensul vieții în care crede, obstinat, poetul, și cu care își învestește, lucid, și discursul liric, infuzat constant cu sintagme de gen, menite a așeza totul sub semnul sacralității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doi autori de a plasa în apropierea adjectivului antico o imagine sonoră, adesea un cânt ce se stinge treptat, ca în versurile următoare bogate în topoi leopardieni precum colina, vântul, pădurea, Ursa: Vântul, cu strune, din Iblei, din conurile / Madoniei smulge imnuri și plângeri / pe timpane de grote străvechi / că agava și ochiul brigandului. Iar Ursa / nu te părăsește încă și tremura cele șapte / focuri de-alarmă aprinse pe dealuri, / și nu te părăsește zvonul carelor / roșii ale maurilor și cruciaților
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lungă Quasimodo menționează colina, vântul, pădurea, Ursa, grotele, hoțul (acel pallido ladron din Viața Solitara, v. 78), toate motive literare ce definesc poezia recanatezului, este evident că aceasta poezie reelaborează imagologia maestrului: Vântul, cu strune, din Iblei, din conurile / Madoniei smulge imnuri și plângeri / pe timpane de grote străvechi / că agava și ochiul brigandului. Iar Ursa / nu te părăsește încă și tremura cele șapte / focuri de-alarmă aprinse pe dealuri, / și nu te părăsește zvonul carelor / roșii ale maurilor și cruciaților
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a gîndi nu se bazează pe "logică", nici pe ordonarea dualistă a ideilor, așa cum ne-am deprins aproape tradițional să ni se picure în minte, umplîndu-ne de un soi de angoasă spirituală greu de înlăturat. Gîndirea modernă, care ne-a smuls din tihna unității, nu ne mai satisface. Căutăm un cer nou și un pămînt nou, în care sufletul să fie iarăși liniștit și binecuvîntat, un tărîm al făgăduinței în care Dumnezeu și cu mine suntem unul, în care devenim cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
concept, prezente numai în conceptul cunoașterii, întrucât urmează principiul rațiunii. Niciun om nu a trăit în trecut, și niciunul nu va trăi în viitor, ci numai prezentul este forma oricărei vieți, își are asigurat domeniul ce nu i se poate smulge 11. Patria vieții e numai prezentul, Clipa de față numa-n ea suntem, Suntem în adevăr. Iară trecutul Și viitorul numai o gândire-s. În van împingeți ce vi-i dinainte, În van doriți acelea ce-or veni. Întoarceți-vă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mult, înclin să cred că John Cheever urmărește să dea dualității naturii umane o latură paradoxală, împingînd mai departe chiar principiile de construcție din tradiționala commedia dell'arte. Persoanjele lui sînt surprinse într-o clipă de supremă revoltă, cînd își smulg, traumatizate, măștile de pe față. Gestul rămîne însă tardiv. În spatele lor nu vedem decît dezolare și neputință. Bibliografie John Cheever. Povestiri. Traducere din limba engleză și note de Ciprian Șiulea. Colecția Integrala prozei scurte. Proză XX. Iași: Polirom, 2012. Un (anti
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
orientările din poetică au fost intim legate și influențate de direcțiile lingvistice atât sub aspect metodologic, cât și sub aspect doctrinar, în special privind principiile generale care au stat la baza considerării literarității înseși"40, obiectivul poeticilor lingvistice fiind "să smulgă poeziei secretul ei la nivelul cel mai intim: acela al limbajului"41. Canonul textual lingvistic devine, astfel, mai mult decât o simplă cale spre canonul literaturii, înțeles ca un canon estetic, o parte din acesta, fiind indisolubil legat de existența
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
această condiție a scrisului, care "nu este un mod de a fi natural al limbii naturale. E un limbaj ce s-a înstrăinat de dialog. Un limbaj straniu. Este limbajul devenit limbaj-pentru-a-fi. Demult, în primele imperii neolitice, scrisul l-a smuls pe omul preistoric din lumile onirice și imaginare. Umanitatea pregenerică era îngropată în cavernele ei cu imagini, ca și în visele ei. Dincolo de limba orală, admonestativă, hipnotică, mitică, umanitatea propriu-zisă a făcut să înflorească un limbaj izolat sub formă de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-o mitul androginului, transpus în registru liric: "Oh, numai noi cunoaștem dorul,/ De-a ne putea privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca două crengi/ Și, dacă unul dintre noi s-ar smulge,/ Jerfindu-se pentru o singură privire,/ Ar vedea numai spatele din care s-a smuls,/ Însângerat, înfrigurat,/ Al celuilalt.// Tu vezi numai luna,/ Eu văd numai soarele,/ Tu duci dorul soarelui,/ Eu duc dorul lunii./" (Cuplu) Ca o privire în oglindă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ne putea privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca două crengi/ Și, dacă unul dintre noi s-ar smulge,/ Jerfindu-se pentru o singură privire,/ Ar vedea numai spatele din care s-a smuls,/ Însângerat, înfrigurat,/ Al celuilalt.// Tu vezi numai luna,/ Eu văd numai soarele,/ Tu duci dorul soarelui,/ Eu duc dorul lunii./" (Cuplu) Ca o privire în oglindă, iubirea este receptată de autoare drept punte către absolut, privită prin ochii muritorului, această
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în care amânarea este o șansă"102: "Oh, numai noi cunoaștem dorul/ De-a ne putea privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca două crengi/ Și dacă unul dintre noi s-ar smulge,/ Jertfindu-se pentru o singură privire,/ Ar vedea numai spatele din care s-a smuls/ Însângerat, înfrigurat,/ Al celuilalt/ Tu vezi numai luna,/ Eu văd numai soarele,/ Tu duci dorul soarelui,/ Eu duc dorul lunii". (Cuplu). Semne indice ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]