6,281 matches
-
și al vieții tale. Dar dacă Orpheus trebuie să moară în arenă, pentru ca eu să pot rămâne la cârma Imperiului, spuse Vitellius dezorientat... Eu... Preoteasa a zis că... Ausper însă nu-l mai asculta. Îi întorsese spatele și se îndepărta solemn, asemenea unui preot din vechime, trecând printre soldații care se dădeau repede deoparte, speriați. În noaptea aceea, pe când Proculus își punea în traistă puținele lucruri pe care le luase cu sine, gărzile deschiseră ușa cămăruței lui Valerius. Manteus se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
masă lungă, pe care servitorii se grăbeau să pună torțe pentru a lumina adunarea. Din Pretoriu ieșiră, unul după altul, Cornelius Fuscus, Arrius Varus și Vedius Aquila, comandantul Legiunii a treisprezecea, care se așeză încruntat. Printre soldați înaintă încet și solemn Tampius Flavianus, legatul întregii Pannonii, pe care soldații îl priveau cu neîncredere pentru că era rudă cu Vitellius și pentru că vârsta, în loc să-i dăruiască înțelepciune, îi accentuase firea nesigură și ambiguă. Tampius Flavianus se așeză lângă Vedius Aquila. — Antonius Primus n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
suspină - căzuseră victime jocurilor puterii. Ajungând pe ultima treaptă, privi în sus, spre cerul senin de octombrie, pentru a invoca protecția zeilor. Ieși în balconul plin de flori. Treptele amfiteatrului gemeau de lume. Asemenea divinului Augustus, pentru ca spectacolul să fie solemn, le interzisese oamenilor să mănânce și să bea în amfiteatru și poruncise ca toți funcționarii să poarte togi. Ridică ambele mâini, într-un gest de salut. Se înfioră de plăcere când auzi ovațiile mulțimii. Toți fluturau batiste, toți îi strigau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
peste Appenninus. Continuă să învingă și au ajuns la porțile Romei. Cine știe ce va urma... Dar Vitellius și poporul Romei nu se gândesc la munera. Valerius se strâmbă. De când aflase că avea să lupte cu Skorpius - ordinul împăratului îi fusese comunicat solemn cu o zi în urmă, de către mai-marele instructorilor de la Ludus -, o mână înghețată părea să-i strângă stomacul. Senzația aceea îl irita. De când îl învinsese pe Flamma la Cremona, arena nu-l mai înspăimânta. Și învinsese de fiecare dată. — Vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o mare suferință. O sete grozavă și câtă căință îl împinse, să cunoască flăcările roșii atinse de har desigur, Slava avea un dar: se va isca o pădure, o vale de piatră, un cutremur ca și atunci când Isus însumat și solemn ne-a dăruit, demn, lumina cea mare din cerul țesut în odoare. * * * N-am văzut Ierusalimul niciodată. Tare mi-aș fi dorit să văd această cetate bătrână de mii de ani; dar nu s-a putut, sufletul a rămas singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fixul cu cristalul de cuarț când, întâmplător, m-am rătăcit într-o sală imensă, plină cu persoane deosebit de sobre și pedante, în sine, cum aveam să aflu mai apoi, magazioneri, paznici, administratori de cămine, contabili și economiști, leaderi de sindicat. Solemni, gravi, impozanți se ridicau în ordine, persoană cu persoană, pentru a adauga de la cele șase microfoane ale prezidiului noi și noi date de referință, noi teze privind forțele miraculoase ale cristalului de cuarț! MOȘ COCA COLA “Moș Crăciun cu plete
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cu mare Întîrziere, mult lăudatul Lawrence of Arabia, unde joacă mai halucinant decît orice general maniac din toate timpurile și toate filmele, mai ales cînd Își pune basmaua albă pe cap și zîmbetul idiot cu care-și Însoțește constant replicile solemn cretine și cavalcadele pe cămilă. Filmul lui Lean e de o stupizenie toridă, plin de grimase, nisip și arabi capricioși, falsificați la masa de montaj. Și 1962-ul lui Lawrence nu-i o scuză, iată ce se Înregistra În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
facă o donație consistentă comitetului local pentru Înfrățirea dintre satul Lebbeke și comuna Moroieni (unde lucra Mașa ca medic pierdut În abnegație), donație ce urma să fie folosită de comitet pentru trimiterea de ajutoare În domeniul sanitar. Ne-am așezat solemn pe niște scaune cu spătar Înalt, cred că din secolul de aur, În jurul unei mese imense, Într-adevăr rotunde, și toți mi-au ascultat expozeul Întristător, În liniște, nemișcați. Pe urmă s-au scos stilourile, tot În tăcere, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ne-am oprit noi atunci. Ne ascundeau fără grijă, din toate părțile. Maitreyi mi-a scos inelul din deget și l-a închis în pumnii ei mici. ― Acum ne logodim, Allan, îmi spuse ea, privind înainte spre apă. Începutul acesta solemn mă irită puțin. Nu puteam scăpa de luciditate. (Și o iubeam, Dumnezeule, cât o iubeam!) Mi se părea că va fi o scenă din romane, din baladele acelui ev mediu indian, cu dragoste legendare și demente. Purtam cu mine spaima
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dacă nu o cetisem, o văzusem evoluând lângă mine, în adolescență și în cei dintâi ani ai tinereții. Mă stingherea, ca pe orice civilizat (eu, care credeam că mă pot dispensa de civilizație, o pot dezrădăcina din mine), fiece gest solemn, fiece cuvânt responsabil, fiecare făgăduință. Maitreyi continuă totuși cu o simplitate care începu să mă cucerească. Vorbea apei, vorbea cerului cu stele, pădurii, pământului. Își sprijini bine în iarbă pumnii purtând inelul și făgădui: ― Mă leg pe tine, pământule, că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar voi? Voi credeți că va scăpa cu viață? Se strânseră și mai aproape unul în altul și izbucniră toți, ca o singură voce, puternică, stranie, profundă: - Va trăi! Va trăi! Va trăi! Maria întoarse capul spre Ieronim. - Corul! exclamă solemn Ieronim. Ei alcătuiesc Corul. Singurul Cor autentic pe care-l avem azi în București. Singurul care ar putea fi comparat cu Corul tragediilor grecești... O clipă, Marina păru că luptă să-și înece un suspin, dar, își dădură seama, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plăcerea s-o cunosc, spuse. De-abia după ce, încurcat, așezase buchetul pe una din măsuțe, rezemîndu-l de o enormă scoică de mare, Manole își dădu seama că nu făcuse prezentările. - Inginerul Ștefan Condurachi, pronunță el rar, intimidat, încercînd să fie solemn. Locuiește mai mult în străinătate. Doamna Zamfira Darvari... Marina zâmbi absentă, cu privirile ațintite asupra tabloului. Se îndreptă spre el agale, oprindu-se la răstimpuri ca să-l contemple. - E cu adevărat o zeiță, începu Condurachi. Și după câte mi-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le faci pe toate, nici zece vieți nu-ți vor fi de-ajuns... O dată răspunsese, aproape cu convingere: - Suntem siguri măcar de un lucru, că pentru filozofie nu ai nevoie de zece vieți... - Habe nun ach! Philosophie... durchaus studiert! citase solemn profesorul de germană. Cunoști restul, adăugase. Din indiscrețiile asistenților, înțelese de ce e nervos Profesorul: Bernard îi cerea mereu informații mai ample și mai precise. En somme, qui est ce Monsieur? întrebase într-o scrisoare. (Dar asta nu e sigur, observase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Deci, suntem bine înțeleși: venisem să le iau cu împrumut, dar nu le spui de ce, cu ce scop. Teatrul, le spui. E în legătură cu concepția lui despre teatru. Ești elev de liceu, adăugă după o scurtă pauză, cu un aer aproape solemn, știi să păstrezi un secret. Nu le spui decât asta: uniformele sunt în legătură cu... - Degeaba încerci să mă sperii, îl întrerupse Iconaru, aprinzând brusc lanterna. Pentru că m-ai văzut cu un porumbel rănit în mână, crezi că sunt un biet băiat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu tine. Înțelegi ce-ți spun? înțelegi toate cuvintele? - Înțeleg, mon General. Întinse brațul și apucă, între două degete, marginea draperiei. - Îmi închipui că ai aflat de ce-am acoperit oglinda. Dar din când în când, la sărbători, în ocazii solemne, cum va fi mâine, la onomastica mea, îmi place să dau draperiile la o parte... Numai că, vezi, ținute în întunerec de atâția ani, apele oglinzii nu mai sunt ce-au fost. Treptat, treptat își pierd transparența, și tot felul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
păru că zâmbetul care-i luminase figura începe să se șteargă, și privirile se pregătesc să se depărteze, gata să se piardă, absente, în gol. - Pentru că dumneata, Oncle Vania, continuă Ieronim cu un alt glas, mai blând și totuși mai solemn, dumneata te în-căpățînezi să reduci înțelegerea la exercițiul rațiunii, ca la șah. Dar știi foarte bine că nici arta, nici viața nu pot fi înțelese numai prin rațiune. Orice se întîmplă în jurul nostru ar putea camufla un mister, așadar o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în sănătatea lor, dar își simțea picioarele grele, ca de plumb, și se hotărî să se odihnească puțin, doar câteva clipe. Zâmbind, își rezemă capul de speteaza jilțului și-și apropie pleoapele. Va trebui să procedeze ca în ocaziile mari, solemne, să aplice, cum îi plăcea să spună, ceremonialul, adică să țină, câteva secunde, paharul de cristal în dreptul ochilor, privind prin licoarea de aur și aramă, și apoi să-l înalțe și, urîndu-le noroc, să-l apropie de buze și să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu tine. Ai mai venit aici cu altcineva? — Nu. Doar singur. — Și nu ți-a fost frică? — Nu. Da’ am mereu o senzație ciudată. Cam așa cum mă simt În biserică. — Nickie, locul În care o să stăm noi nu e așa solemn, nu? — Nu. Nu-ți face griji. E un loc vesel. Piticot, bucură-te de pădurea asta. Îți face bine. Așa arătau pădurile În vremurile de demult. Ăsta-i cam ultimul loc bun care a mai rămas. Nimeni nu pătrunde pînĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Așa arătau pădurile În vremurile de demult. Ăsta-i cam ultimul loc bun care a mai rămas. Nimeni nu pătrunde pînĂ aici. Niciodată. — SÎnt moartă după vremurile de demult. Da’ nu mi-ar plăcea să fie numai locuri din astea solemne. Nu era totul solemn. Dar pădurile vechi de buciniș erau. — Da, e foarte frumos să te plimbi pe-aici. Și eu care credeam că-i minunat În spatele casei noastre. Aici e mult mai bine. Nickie, tu crezi În Dumnezeu? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vremurile de demult. Ăsta-i cam ultimul loc bun care a mai rămas. Nimeni nu pătrunde pînĂ aici. Niciodată. — SÎnt moartă după vremurile de demult. Da’ nu mi-ar plăcea să fie numai locuri din astea solemne. Nu era totul solemn. Dar pădurile vechi de buciniș erau. — Da, e foarte frumos să te plimbi pe-aici. Și eu care credeam că-i minunat În spatele casei noastre. Aici e mult mai bine. Nickie, tu crezi În Dumnezeu? Nu tre’ să-mi răspunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și hai să nu mai vorbim despre lucruri morbide, chiar dacă ce scriu eu e morbid. — Eu n-am zis că-i morbid. — Știu. Dar toată lumea zice asta. — Hai să ne-nveselim, Nickie. PĂdurea asta ne-a făcut să fim prea solemni. — Ieșim din ea În curînd. Și atunci o să vezi locul În care o să stăm. Ți-e foame, Piticot? — Puțin. — Așa mă gîndeam și eu. SĂ mîncăm niște mere. Coborau un deal lunguieț cînd zăriră razele soarelui printre copaci. Ajunși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ajungi s-o plictisești. N-ai fost tu mereu un moralist? CÎteodată. Nu Încerca să te minți singur. CÎteodată, În diferite momente, În diferite locuri. Nu te păcĂli singur. Bine, Conștiință, spuse atunci. Da’ nu mai fi și tu așa solemnă și didactică. Fii atentă, dragă Conștiință, știu cît de folositoare și de importantă ești și că dacă te-aș fi ascultat n-aș fi intrat În toate necazurile În care am intrat, da’ n-ai putea s-o iei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Iași, (Amelia Pavel, Ion Frunzetti, Radu Negru), Cronică, măi, 1971. -Radu Negru, La Pallady, Cronică, februarie, 1972. -Radu Negru, O expoziție de artă plastică dedicată satului românesc, Flacăra Iașului, februarie, 1972. Radu Negru, Georgice contemporane, Cronică, martie, 1972. -Aurel Leon, Solemnă frumusețe a sărbătorii, Cronică, martie, 1972. LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 132 130 -Claudiu Paradais, Expoziția de pictură și sculptură a Școlii populare de artă, Clasele profesoarelor Viorica Bălan și Lucreția Dumitrașcu
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
Iași, (Amelia Pavel, Ion Frunzetti, Radu Negru), Cronică, măi, 1971. -Radu Negru, La Pallady, Cronică, februarie, 1972. -Radu Negru, O expoziție de artă plastică dedicată satului românesc, Flacăra Iașului, februarie, 1972. Radu Negru, Georgice contemporane, Cronică, martie, 1972. -Aurel Leon, Solemnă frumusețe a sărbătorii, Cronică, martie, 1972. LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:22 PM Page 132 130 -Claudiu Paradais, Expoziția de pictură și sculptură a Școlii populare de artă, Clasele profesoarelor Viorica Bălan și Lucreția Dumitrașcu
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
MI-EȘTI TOTUL... Mi-ești pâinea râvnită și vinul diurn, Odihna și truda atâtor calvaruri Prin timpul ce trece solemn, taciturn, Zgârcit în zâmbire și daruri... Infernul mi-l dai din adânc de abis, Deasupra doar stelele-și flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]