6,791 matches
-
timp deveni poetul național și faima lui se extinse mai departe. Când l-am cunoscut pe Edi renunțase deja la bancă ca să se dedice poeziei. Anunțase deja lansarea unui nou volum și era în culmea fericirii. Existența sa fusese întotdeauna statică, iar acum Edi începuse să prindă gustul schimbărilor. Se mutase în centru, își cumpărase o altă mașină, se îmbrăca altfel, vorbea altfel, gesturile le făcea în așa fel încât să pară ceva nedeslușit. Își intrase în rol și își iubea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
scape de experiențe. Și avea bietul om dreptate, că nu-i reușeau decât foarte rar. Se ferea când punea cîte-o substanță în eprubetă, de parcă-i era frică să nu-i sarpă-n ochi! Pe trimestrul I, făcuse nu știu ce experiențe la "Electricitatea statică" și, ca de obicei, nu-i reușiseră. Cum afară era umezeală și burniță, el, cu o mutră radioasă, ne dădu următoarele explicări suplimentare: ― Ați văzut, domnilor, că am îndeplinit toate condițiile necesare pentru ca experiența noastră să reușească pe deplin. Dacă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
leneșe. Comandantul de navă este scindat între două ipostaze ce întruchipează măștile unui război în ale cărui secrete este inițiat Morgan însuși. Pe de o parte, Evelyn Cunningham, ofițerul auxiliar ce își expune curajul atacând pozițiile inamice cu un balon static. O Evelyn Cunningham spre care Morgan se îndreaptă atras de admirația pentru etica curajului și nobleții, ca atribute ale dimen siunii solare pe care războiul o revelă în această ființă fragilă. Pe de altă parte, Valeria Bastico, femeia fatală pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și pălărie de stuf. Rușine mare. Obișnuiam să mă duc de multe ori, seara, la un restaurant-grădină de vară a unui evreu, grădină intrată în obișnuința lumii "La Abrumcic". Alături de cei câțiva copaci vii mai erau și câțiva de natură statică pictați pe copertine. Abrumcic bătrânul avea un fecior, Ițic, care învârtea toată afacerea și două fete care serveau la masă. Fripturi de tot felul, mici, cârnați cu usturoi, fudulii, în fine, tot ce-ți dorea suflețelul dacă te ținea portofelul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
evidență de mâna grădinarilor pricepuți în a da forme rotunde, triunghiulare, pătrate rondurilor și în a îmbina armonios culorile diferitelor specii de plante. Peste această minunăție florală, se înalță o altă minunăție a teilor maiestoși încărcați de floare. Această frumusețe statică era animată de zborul păsărelelor din creangă în creangă, mângâindu-ți auzul cu ciripitul lor, formând un adevărat concert din care nu lipsea participarea cintezei, turturelei, cucului, ciocârliei și înspre seară își făcea apariția privighetoarea cu încântătoarele ei triluri. Adierea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să le invităm noi. Om fi mulți sau puțini, cei interesați de o eventuală schimbare? Părerea mea este că suntem mulți cei care am obosit de atâta incertitudine și luptă cu timpurile și viața. Timpurile se schimbă, viața nu este statică, ci într-o permanentă transformare și este clar că și noi trebuie să căutăm, să ne informăm, să ținem pasul cu evoluția care are loc. Este clar, că dacă vom rămâne cu aceleași principii și obiceiuri, cu siguranță că vom
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
e timpul ascultării muzicii de calitate, este timpul libertății sufletești, e timpul să-mi văd și de mine. Am învățat că viața nu este numai în exterior ci și în interior, exteriorul nu este nici absolut, nici perfect dar nici static. Am învățat că trebuie să trăiesc și în interior nu numai în exterior și mărturisesc că mă simt fantastic, am învățat să-mi creez o adevărată viață fantastică în interior și este super. Un început fericit ar fi acela de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
aparte, Uran ca un tiv, Neptun aditiv; Cădelnițare în cor a nunților, Din zece Lune, în rampă, O foarte cerească și amplă Mătanie a Frunților! Salut de pe scară de noapte, La sceptrul seral De trei ori spiral: Al lumii râu static de lapte; Plecăciune joasă, La fața păroasă, Suptă, care ajună Apusă-n cărbunii din lună; Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înfipte solid într-o construcție ciclopică; poezie fără mister, cu largi acorduri împietrite ă...î. E în poezia d-lui Barbu un dinamism, o concepție energetică, o frenezie de simțire, redate prin elemente obiective și, mai ales, cosmice și, deci, statice într-o formă aspră, care-i constituie o originalitate. * Prima fază a activității lui Ion Barbu ă...îe reprezentată prin ciclul versurilor publicate în Sburătorul, versuri de formă parnasiană, de factură largă, cu strofe ca arcuri puternice de granit, cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
eteree" (Idem). Cu Ion Barbu, poezia devine o solemnitate de adorație, ca o supremă invocare a sositului la Marea Curte a cerului și a pămîntului: "Salut de pe scară de noapte,/ La sceptrul seral,/ De trei ori spiral: / Al lumii râu static de lapte; // Plecăciune joasă,/ La fața păroasă,/ Suptă, care ajună/ Apusă-n cărbunii din lună;// Mătanie adîncă,/ Îndoită încă/ Norului violaceu,// Fumat lung, de soare,/ La ziua-n revărsare,/ Când pipăi sufletul meu" (Paznicii). ă...î Poezia lui Ion Barbu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Necunoscutul Leviathan. * ESTETIC URBAN Orașul seara... Șantiere în repaos. Și firme scrise Din becuri înstelate. Orașul seara... Pe o piață Cu sclipiri de fier Claxon, armonic, a sunat. Foburgul Cu bachice dorinți, Și cugetări De opere văzute, Orașul seara... Din statica uitării, - Destul frumos, Destul departe. * MERIDIAN Sezonul verii s-a finit De serenadele albastre... De reverii ascunse-n astre... - Poema care s-a sfârșit. Sezonul iernii s-a ivit De cum ninsoarea-n geamuri bate... De depărtările-nghețate... - Poema care a
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Ceaiuri pișcoturi Și-acadele. Acolo, pace Acolo, Și-acolo. Orașul fermecat. Acroplan. Un tren, Un vapor. Un monstru Va fi ucis de un erou. Răsună Un megafon... Mistere Pe ecran. * GLOSSĂ Privește savant Cu inima beată De iubire Natura-i statică. Amorul renaște, Cu focul de vară, Cu diamante De iarnă. Metempsihoză, Metamorfoză, Și câte încă. La revedere, Sau la adio. Privește savant. Dacă nu-i Cu cine vorbi, Se scrie. * DE ARTĂ Cafeneaua Cu visători damnați. Trecutau ani, Simbolism, Curentul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
prim-ministru, fără moarte nu există Înviere, și fără Înviere nu există biserică, Drace, N-am Înțeles ce ați spus, repetați, vă rog, N-am spus nimic, eminență, probabil o fi fost vreo interferență cauzată de electricitatea atmosferică, de cea statică, sau chiar vreo problemă de acoperire, satelitul are uneori Întreruperi, spunea eminența voastră că, Spuneam ceea ce orice catolic, și dumneavoastră nu sunteți o excepție, are obligația să știe, că fără Înviere nu există biserică, de altfel, cum v-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
venele cu alte sosuri, necunoscute, ai o minte obeză, care, nu știu cum, se mișcă al dracului de repede, ne zăpăcești de tot, Berg, ești un hoțoman, Berg, ne iei din energii, din cele potențiale, și ne dai, În schimb, din cele statice, ne omori, Berg, nu știi asta, dar eu simt, vin și te ascult fiindcă vreau să mor frumos, Berg, sosurile tale au măcar arome noi, chiar revigorează cît de cît, un fel de miere din zahăr, adică din hîrtie, din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Crezi, știi, îți imaginezi fără a te îndoi; nici credința, nici cunoașterea, nici imaginația nu presupun îndoiala, ba îndoiala le și distruge, dar nu gândești fără a te îndoi. Și tocmai îndoiala, în credință și în cunoaștere, care sunt ceva static, imobil, mort, face gândirea, care e dinamică, neliniștită, vie. — Și imaginația? — Da, și aici încape o îndoială. De obicei mă îndoiesc de ceea ce îi pun să zică sau să facă pe personajele rimanului meu, și chiar după ce i-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Milo, pentru a se elibera de obsesie, dar Venus din Milo i se păru, ca Sena și ca scrumul cărții pe care o arsese, altă oglindă. Se hotărî să plece, să călătorească pentru a contempla munții și marea, și lucrurile statice și arhitectonice. Și între timp își spunea: „Cum se va termina istoria aceea?“ Așa ceva îmi spuneam și eu când îmi imaginam acel pasaj din romanul meu: „Cum se va sfârși acea istorie din vremea Directoratului și care va fi soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care cu atâta vehemență și libertate de gesturi concepuse cele două figuri de bărbat și de femeie care acum sunt învelite în cârpe ude ca să nu li se usuce și să li se fisureze spiritul care le ține în picioare, statice și totuși vii. Truda Martei și a lui Cipriano Algor nu se terminase încă, parte din lutul cu care modelează acum o figură provine de la altele pe care au fost nevoiți să le dea deoparte și să le frământe, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la bandă. Atenție la volum. Navigatorul apăsă comutatorul. Sala se umplu de un șuierat ascuțit. Vorbeau stelele. Deodată un sunet terifiant explodă prin pasarelă. Kane se cocârjă și Ripley păli în mod rușinos. Urletul oribil ținu douăsprezece secunde, apoi energia statică îl acoperi. ― Dumnezeule, zise Kane, tremurând tot. Lambert deconectă difuzoarele. Pe punte se resimți puțină căldură omenească. ― Ce-ar putea fi? întrebă Ripley cu voce pierdută. (Avea privirea celei care a găsit un șobolan mort în farfuria cu micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și să vedem. Vârtejurile de praf nu slăbiră. ― Nu mai e mult până în zori, preciză Dallas. (Reglă emițătorul) Ash, dacă mă auzi, cât mai e până se face ziuă? Vocea ofițerului științific ajunse până la ei, slabă și distorsionată de energia statică. ― Soarele va răsări peste aproximativ zece minute. ― Vom putea vedea în sfârșit ceva. ― De n-ar fi exact contrariul, făcu Lambert, ironică, fără să-și ascundă entuziasmul. Îi era lehamite și încă nu ajunseseră la sursa semnalului. Oboseala și această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
regulate. ― Unde sunt? ― Aproape... foarte aproape. Se întorc cu pas regulat. Lent, dar înaintează. Este un semn bun. Nu fii sigur, își zise ea. Branșă imediat transmițătorul stației. ― Dallas... Dallas, poți să m-auzi? (Îi răspunse un urlet de energie statică pe care încercă să-l resoarbă.) Dallas, aici Ripley. Confirmă recepția! ― Ușor, Ripley. Te auzim. Venim acum. ― Ce s-a întâmplat? Ați dispărut de pe ecrane, v-am pierdut semnalele când ați intrat în epavă. Am văzut înregistrările lui Ash. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în jur. Localiză repede unul din numeroasele intercomuri murale, Ripley și Lambret se mai găseau, neapărat, pe pasarelă. Apăsă pe butonul de apel. Pe consola lui Ripley se auzi un sfârâit. Se gândi mai întâi că nu era decât energie statică, dar ciulind urechile recunoscu o voce umană. ― Aici Ripley. ― Vorbește-ncet! murmură de îndată inginerul în microfon. În fața lui, mișcarea umbrei încetinise brusc. Dacă-l auzise creatura... ― Nu te-nțeleg. (Ripley schimbă o privire intrigată cu Lambert care se albise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
oră, scara vopsită în verde și blocul acela de locuințe și aleea de brazi, și numele Francisca Pop n-ar mai putea fi regăsite, era convins. Spulberate, fără urmă, în nebuloasa viesparului care își va relua, conștiincios, blestemul diurn și static. Spulberat el însuși, grăbit să se spulbere cât mai repede, fără urmă. În noaptea care se spulbera, în zorii care îl înghițeau, spulberându-l. Înainta în ora gri, ora agresiunii iminente. Simțea frisonul epileptic. Incercuit, fără scăpare. Noapte, pustiu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unde pajul oprește prima oară prințesa, este pe măsura sentimentului celor doi fericiți pământeni, în contrast cu tot înaltul din care luceafărul nu va mai coborî, astfel încât cele două sfere rămân definitiv distanțate. Universul eminescian are caracterul de a nu fi niciodată static, ci în permanentă mișcare, în continuă expansiune, exprimând neliniștea, frământarea marilor trăiri ale poetului. Această expansiune are un îndoit dinamism: se petrece atât pe vectorii spațiali, cât și pe dimensiunea timpului, ca o sete neistovită de cele două necuprinsuri. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
constă în termenul de arheu definind identitatea ontică a fiecărui om, unică pentru fiecare dintre noi. Concepții noi a formulat pe plan universal de asemenea despre libertatea metafizică, despre prezentul poetic etern, sau despre frumusețe ca fiind nu o armonie statică, încremenită "secțiunea de aur" a vechilor greci ci o armonie în mișcare, așa cum are loc în dans. Este de la sine înțeles că "poezie gânditoare" nu însemnează filozofare versificată, ci acea poezie iluminată activă care impulsionează inima, sufletul, spiritul la trăirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Chiar de nu-i așa și-afară, Scriu în mica fortăreață, Vers să torn - dulce povară. Cu picioarele de gheață Merg prin casă c-un baston Să probez că am viață, Că-s cu timpul încă-n ton. O viață statică trăiesc, Tot închingat de norme; Prin timp cu greu orbecăiesc Cu cinste pe platforme. * „Praf în ochi” ne dă guvernul, Deși drama e pe rol: Cei săraci trăiesc modernul Ținând foamea sub control. 13 aprilie 2005 INTEROGAȚIE SUB FEBRĂ Cum
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]