11,293 matches
-
eu așa. — Sincer, sînt de părere că asta depinde de fiecare caz În parte. Mie mi-a luat mult timp, dar acum, Într-un fel, sîntem prieteni. N-aș invita-o la mine acasă, dar, de dragul lui Finn, ne-am străduit mereu să ne purtăm civilizat. Ești Încă străină de toate astea și... Se oprește puțin, iar pe față Îi apare un zîmbet ușor. ...poate e mult prea devreme să inviți bărbați străini la cină, la tine acasă. ZÎmbetul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
plecat, nu mai făcusem sex de atîta vreme că nu mă mai gîndisem la asta, uitasem cît de minunat era, cît ne plăcea amîndurora și cît de bine era să ajungi la punctul În care nu trebuia să te mai străduiești, În care nu puneai În scenă un spectacol, ci Îi arătai celuilalt dragostea pe care o simțeai, cît de bine puteai, primind la rîndul tău iubire. Charlie Îmi murmură o sugestie legată de mutarea În dormitor, ca să avem mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din rîs, pentru că nu numai că Lisa ne-a observat În mod clar, dar se și Îndreaptă spre noi. Nu mai avem unde să ne pitim. Salut, spune ea apropiindu-se și uitîndu-se la mine. — Salut, Lisa. Trish zîmbește vesel, străduindu-se să-și ia un ton cît mai normal. — Ce mai faci? — OK, răspunde ea ridicînd din umeri. Salut, Ellie. — Salut, Lisa, mormăi eu. Reușesc să o privesc În ochi o secundă, după care mă uit În altă parte. — Ellie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se pare incredibil că nu știe. Vreau să aud exact ce i-a spus el. — Nu din cauză că ea n-ar fi Încercat, pufnește Linda. Știi că a avut chiar Îndrăzneala nemaipomenită de a-l invita la prînz, În oraș? Mă străduiesc să-mi iau un chip nevinovat. — Serios? Linda rîde. — Știu. Nu-mi pot băga În cap de ce-o umbla o fată tînără ca ea după un bărbat Între două vîrste și Însurat. Nu am replică. — N-am fost nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pînă cînd Îi pierd din vedere. Am devenit familia la care am visat dintotdeauna. Asta nu s-a Întîmplat imediat și nici n-a fost ușor. În primele săptămîni după Împăcarea noastră, lucrurile au mers, uneori, stîngaci, dar ne-am străduit și, cu ajutorul unui consilier marital, am știut că sîntem Împreună din motive solide și că amîndoi voiam ca mariajul nostru să reușească, nu doar de dragul copilului, ci și pentru noi. Retrospectiv, memoria mea a Înregistrat schimbarea ca petrecîndu-se peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ascuns. L-am auzit totuși pe unul dintre cei care fugiseră după mine zicând celorlalți: Pînă la urmă nu scapă dulăul ăsta. Destinul lui e focul. N-ați văzut ce roșcat era?" ― Ești mai complicat decât credeam, Galilei. ― Eu mă străduiesc să simplific. Uneori, aș vrea să golesc zilele și orele de orice evenimente, să devin un obiect. ― Sunt, într-adevăr, momente când în vorbele tale simt o renunțare. ― Din păcate, nu prea reușesc. ― Ți-ai format o morală care justifică
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
așteptasem la ea. În fața inchizitorilor, era firesc să mă simt singur. Flacăra lumânărilor sfârâia ca pielea arsă și toți, cu mantiile lor de purpură, cu jilțurile lor înalte, trufașe, pluteau, parcă, în singurătatea acelei încăperi ca într-un acvariu. Mă străduiam să nu se observe pe fața mea nici teama, nici rușinea, iar în clipa când am îngenunchiat, în capul meu s-a făcut gol. Dar la ce a urmat nu m-am așteptat. Dacă ai înțelege asta, ai înțelege de ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
soției sale defuncte. L-a adus la palat, a pus să fie castrat și s-a însurat cu el. Oamenii care pot înlocui atât de ușor un adevăr cu altul sunt ori nebuni ori aproape zel.. Dar și ceilalți ne străduim... ― Nu putem fi, totuși, atât de cinici ca acea contesă Sforza care, în vreme ce rebelii asediau cetatea și amenințau să-i ucidă pe cei trei fii ai ei, luați prizonieri, s-a urcat pe ziduri și le-a arătat rebelilor pântecul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
asigurat-o că nu era urâtă deloc, dar nu m-a crezut. Și încerca mereu să și-o ascundă... Poate fiindcă, în sinea ei, era prea serioasă și se temea că prea multă seriozitate scade din farmecul unei femei, se străduia să lase impresia că nu lua nimic cu gravitate, că-i plăcea să se joace cu orice, mai ales cu sentimentele. Unul din primele lucruri pe care mi le-a spus a fost că în fiecare toamnă făcea o "comă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vadă în gesturi și în priviri sarcasmul, m-a poftit să intru, spunându-mi: - La capătul coridorului, în mijlocul celei de-a doua odăi, stau unul lângă celălalt regele Rotari și ducesa Gaila. Eu rămân aici să citesc psaltirea. M-am străduit să nu bag de seamă că o numise pe Gaila ducesă, nu regină. Ca să nu ating cu capul bolta rotundă a coridorului, trebuia să merg aplecat, ținând torța cu brațul întins înainte. Fumul înțepător mă făcea să tușesc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de purtările tale. Am făcut pe modestul. - N-am făcut decât ce mi s-a poruncit. Mai bine spune-mi, tu ce crezi despre afacerea asta? M-a bătut prietenește pe umăr mi-a spus cu un aer grav: - Ne străduim ca lucrurile să iasă bine, Stiliano. Sunt fiu de negustor, sângele meu a absorbit razele de soare ale Orientului, și, fiind străin, a trebuit să lupt mereu cu neîncrederea și, uneori, cu dușmănia popoarelor ce m-au găzduit. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între ei. Gregorio ne-a spus: - Fiți bineveniți, nobili longobarzi! Avea mușchii încordați și încerca să nu-i scape nimic. Am observat doi funcționari care ne numărau, străduindu-se totuși să nu bată la ochi. Unul din ei s-a apropiat de sol imediat după ce acesta i-a îmbrățișat pe duci, șoptindu-i ceva la ureche. Gregorio l-a alungat brusc, după care, adresându-li-se lui Taso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu tine. Casa rabinului Methibtha fusese distrusă, drept care zăcea bolnav într-un cort. Nu era foarte bătrân, deși părea sleit de puteri. I-a spus lui Eleazar și femeii care avea grijă de el să ne lase singuri. S-a străduit să se facă înțeles. - Stiliano, Romilde n-o să doarmă pentru totdeauna în casa aceea. Tu o să-i pregătești alta, când o să vină timpul. Eu i-am pus un semn chiar în dreptul inimii. Un semn puternic, sfânta literă Shin. Am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
succesul nu mi se datorează decât în mică parte. Ea mânca și se îngrășa din pricină că era nefericită și singură, ceea ce a înțeles perfect, și nu voia decât să fie ajutată să se elibereze ce acel lințoliu de grăsime. S-a străduit din răsputeri, dar a început să se hrănească corect. Am chemat de la Brescia negustori cu stofe și podoabe și, de mai multe ori doi, romani cultivați, obișnuiți ai casei mele. Și ne-am așternut la vorbe despre istorie și filozofie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Maiestatea Ta este uneori știrbită de mediocritatea exarhilor tăi. Dar pot eu oare să-l refuz pe eroul care i-a învins pe perși? Dacă aceasta ar sluji să alunge tristețea pe care o citesc pe chipul celui care se străduie din răsputeri să aducă pacea în sânul bisericii lui Hristos, voi coborî în arenă. Heraclie s-a uitat la mine mai atent, fără să se supere, și mi-a spus: - Sunt curios să văd dacă,în calitate de actor, ești mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
marmură și arbori seculari împrejmuiau un hipodrom acoperit și un bazin. Am fost de față la un joc straniu. Împăratul, fiii lui și câțiva demnitari, călare și cu bâte de lemn cu mânere lungi, doar în cămașă și nădragi, se străduiau să-și ia unul altuia o minge de lemn. Ne-am așezat să așteptăm pe o bancă, până ce împăratul a catadicsit să vină la noi, șiroind de sudoare. Față-n față cu el, mi l-am închipuit ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de cât timp e nevoie ca să faci o copie frumoasă a unui act cu toate acele litere mari. Am văzut printre documentele pe care mi le-ai încredințat și unele compilate de evrei și de tatăl tău. Dacă ne-am strădui și noi să scriem ca ei, folosind cursivele mici și prescurtările, timpul s-ar reduce la jumătate. Am studiat literele, le-am modificat oleacă. Uită-te, nu-ți pare totuși frumos? Am oprit calul și am desfăcut sulul de pergament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și bine sfătuit“. Drept care te poftesc să ai în vedere succesiunea la tron, Rotari. Prietenul meu s-a înroșit, privindu-mă pe furiș, iar eu am tăcut. - Tu ce crezi? s-a văzut el constrâns să mă întrebe. M-am străduit din greu să nu-mi dau pe față spaima. Nu se eschivase, nu râsese ca la auzul unei aberații. Prin urmare, de mult aspira la tron fără să-mi fi vorbit vreodată despre asta, fără să-și dea seama cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Calabriei, și, după ce ar fi înfipt o suliță în nisip, să proclame: „Aici va să fie hotarul regatului meu, al regatului longobarzilor“. Iar aceste temeri nu erau tocmai neîntemeiate; acestea erau ambițiile din inima regelui, și a trebuit să mă străduiesc din răsputeri să-l conving să renunțe la bătălie. Am căutat să-l conving că mai întâi trebuia să-și consolideze puterea proprie, căci dinspre răsărit primejdia creștea, și Bizanțul era o barieră care nu trebuia slăbită, de vreme ce vasele arăbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
saga unui erou, a cavalerilor și a oamenilor credincioși lor. Punea suflet și povestea cu belșug de amănunte. Era bine-venit și în biserica ariană Sant’Eusebio, mai ales după ce, în timpul unei omilii de la San Michele, fusese învinuit că nu se străduia să aplice decretele lui Teodosie împotriva cultului arborilor. Cu acea ocazie se mărginise să răspundă: „În ochii Domnului este oare mai puțin nelegiuit cel care adoră o creatură a sa ori cel care se închină monedelor plăsmuite de către om?“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ceea ce se-ntâmplase, am pornit imediat să-l ajungem din urmă pe Aio. La aproape două mile de Siponto, i-am văzut pe soldații samniți venind spre noi, de fapt retrăgându-se în fugă, deși cei câțiva comandanți longobarzi se străduiau să-i oprească. Aio, văzând că sclavii debarcaseră și se încartiruiseră la câteva mile de oraș, intenționa să-i atace imediat. Slavii însă împrejmuiseră tabăra cu șanțuri adânci, acoperindu-le cu crăci, pământ și frunze. Aio, care călărea în fața armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
duhovnicul meu își trăia ultimele zile de viață. Cu câteva ceasuri înainte de a-și da duhul, m-a chemat. A fost dus într-o chilie, îngrijit fiind de un călugăr, astfel încât să nu fie tulburat de ceilalți. Căpățâna lui se străduia să-și tragă suflarea din corpul tot mai împuținat, și cu greu se mai făcea auzit. Mi-am dat seama că degetele lui mari aveau deja culoarea muribunzilor și aceeași negură înainta de la nas spre ochi. În schimb, urechile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bun pergament, cu scrisul cel mai îngrijit, și să-l decoreze cu măiestria lui de pictor. I-am explicat că era vorba despre un dar pentru regină, drept care s-a angajat să-l dea gata în trei zile. S-a străduit să lucreze și noaptea, căci mi l-a dat a doua zi spre seară. Făcuse o lucrare fără pereche, folosind aur, argint și purpură, punându-i una din coperțile de piele rezervate doar pentru rege. L-am felicitat și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ferească de treburrile tronului. A făcut mult bine nației noastre, ne-a dat noi ținuturi și un răstimp de pace și belșug care nu s-au pomenit înainte. Nu-ți face griji dacă acum dorește puțină tihnă, noi ne vom strădui să i-o asigurăm. Dar, același bătrân, la numai zece zile, m-a întrebat: - Dacă Rotari a fost în stare s-o repudieze pe Gaila, numai și numai ca să se urce pe tron, de ce suferă acum atât de mult din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scurte. Într-o zi era cât pe-aci să-și înjunghie fiul, pe motiv că, pentru a câta oară, deflorase o fată; s-a trezit tremurând, leoarcă de sudoare, cu pumnalul la o palmă de pieptul lui Rodoald. Ne-am străduit să păstrăm cât am putut secretul asupra stării lui, dar bârfele servitorilor au făcut înconjurul Paviei, după care s-au răspândit în tot regatul. Când a zăcut la pat, situație care a durat toată luna mai a anului 652, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]