6,757 matches
-
satisfacerea intereselor sale”. Papa se mulțumește să-l laude pe acest bărbat de aleasă vrednicie și cu merite prea strălucite față de Republica Creștină. „Lucrarea sa asupra necredincioșilor turci, vrăjmași comuni, săvârșită până acum cu înțelepciune și bărbăție au adus atâta strălucire numelui tău, că ești în gura tuturor și ești lăudat cu deosebire de toți în unire de simțuri”. Ajunși la Veneția, solii domnului i-au îndemnat pe venețieni să-l facă pe papă să înțeleagă faptul că Ștefan „nu este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
călăreți. Arhiepiscopul de Lyon îi scria, în 1536, lui Carol al V-lea că Petru Rareș putea să strângă o oaste de 30-40.000 de oameni. Georg Reichestorffer, trimisul regelui în Moldova, afirma că domnul Moldovei avea pe lângă sine “pentru strălucirea curții sale, pe cheltuiala sa zilnică 3.000 de călăreți” și poate strânge fără greutate “făcând chemarea obștească” o oaste de 60.000 de călăreți și pedeștri. Cronicarul Antonius Bonfinius, care a participat la campania din 1467, scria că moldovenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și sunt socotite drept platoșă, căci sabia nu le poate pătrunde”. În oastea moldoveană se aflau și oameni care slujeau cu plată, mercenari, dar numărul lor era mic în secolul al XV-lea. Reichestorffer scria că Petru Rareș “ține pentru strălucirea curții sale, pe cheltuiala sa zilnică, trei mii de călăreți care stau necontenit sub arme, gata să însoțească oriunde pe voievod”. Bine înarmați trebuie să fi fost și marii boieri care, cu slugile lor, alcătuiau elita oastei, oastea cea mică
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
construită de Ștefan cel Mare, pe care au ars-o turcii în timpul incursiunii făcute în anul 1485, când domnul se afla în Polonia să depună jurământul de credință față de regele Cazimir. Refăcută după aceea, ea a cunoscut o perioadă de strălucire în timpul Movileștilor și a lui Vasile Lupu. Ținând seama de importanța strategică a târgului Vaslui, Ștefan cel Mare s-a îngrijit de curțile domnești din această localitate, alipindu-i 16 sate, care să asigure întreținerea acestora. De la curtea din Vaslui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
avea acces la sacru. Octavian Buhociu observă că, alături de cal, dar și în absența lui, „feciorul e transfigurat în răsărit de soare, ca o putere tânără, ce se desfășoară în lumină, care angajează viitorul și e dotat cu toate posibilitățile”. Strălucirea apariției împletește metalul apotropaic cu spațiul de trecere între lumi, definitoriu pentru condiția neofitului: „La podu cu zalele/ Răsărit-a soarele./ Nu mi-e soare răsărit,/ Ci mi-e neica-mpodobit/ Cu podoabe de argint;” (Bogdănești - Argeș). Ținuta excepțională a eroului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
planul sacru, traseul inițiatic trecând prin etapa aramei și a argintului înainte de punctul zero al incursiunii eroice. „Culoarea aurului sau a aramei reprezintă culoarea specifică împărăției solare”, iar drumul spre tărâmul soarelui are trepte inițiatice ce marchează un crescendo al strălucirii: „A ajuns pân’ pădurili dă aramă. A luat șî el cracă dân pădurea de aramă. A ajuns în pădurea dă argint. A luat șî el cracă dân pădurea dă argint. A ajuns în pădurili dă aur. A luat și el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu-l lasă să fie perceput decât ca deja încheiat. Podurile - liant între lumi marchează îndepărtarea de profan pe aceeași scară a metalelor, iar aurul constituie întotdeauna limita extremă a călătoriei. Puterea zmeilor care trebuie uciși de flăcău crește odată cu strălucirea castelelor în care trăiesc: „Mergi, măi nainte cale de trei zile - zâce - cî îi da de un palat coperit numai cu tăblii de aur. Acela are mare putere - zâce -. Ș-a mers înainte. Nu merge multă vreme, vo trei zâle
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scări dalbe d-argințel,/ Cu pohe cu năsturei,/ Cu frâu cu ghiocei,/ Cu bici cu măciulie/ Cu chingi late,/ Pin fir trase./ Galben Soare și-mi răsare” (Cioara Radu Vodă - Brăila). Lumina emanată, metalele care concurează la realizarea senzației de strălucire și acțiunea de regenerare a naturii sunt comune „colindei soarelui” și colindelor adresate direct feciorilor de însurat. Alegerea calului ce-l va însoți pe voinic în expediția eroică este fundamentală și nu iese din tiparul solar: „Să uită-n sus
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
supremi de pretutindeni. Efectul de iluminare ce precedă mutația materiei accentuează aura sacră a „performerilor” și constituie un alt semnal stilistic al hierofaniei. Aurul din care este făcută șeaua, scările „dalbe”, de argint și calul alb de spume egalează în strălucire astrul diurn, coborât parcă pe pământ pentru a elibera fertilitatea gliei. Jocul năzdrăvan al calului subliniază aura de „Fecundator”(Mircea Eliade) al țarinei: „Șiunde-l strânse/ Și-unde-l frânse,/ Calul sare și răsare,/ Sare-n vânt, sare-n pământ”. O dată în plus
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pornit la drum asupra nopții. îmi spunea că simte chemarea de a pleca. Ochii îi străluceau, poate și de la vinul sau berea ce le servise la un bar din apropierea bisericii. Oricum, avea o privire în care era ceva straniu, o strălucire greu de înțeles. Și a plecat în noapte. Am adormit cam greu. Eram impresionat de mulțimea pelerinilor prezenți în dormitor. Cred că din timpul serviciului militar nu am mai dormit cu atât de multe persoane în același dormitor. Le simțeam
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
erau însoțite de următoarele explicații: Este român, dar scrie într-o franceză splendidă. Mulți ani a fost exemplu de gânditor marginalizat, blestemat și pesimist, dar acum textele sale se ridică într-o voce profetică. Aceste paradoxuri îi oferă mai multă strălucire figurii lui Emil Cioran și Pentru Cioran, profetul dezamăgirilor, umanitatea a trăit liniștit numai în vremurile scepticilor. În ciuda restricțiilor, din acele vremi, de a introduce în țară cărți sau articole de sau despre autorii interziși de regimul comunist, am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
avem fericirea de a aclama pe Maiestatea Voastră, Domnul liberator și purtător de grijă al Bucovinei, rugăm să ne primiți sub sceptrul ocrotitor al Maiestății Voastre și reînodând firul istoric rupt cu silnicie înainte de un veac și jumătate, să reînoiți strălucirea coroanei lui Ștefan. Maiestate să trăiți mulți și fericiți ani ! Trăiască Maiestatea Sa Regina ! Trăiască Dinastia ! 1918, noiembrie 28, Cernăuți. Telegrama trimisă Președintelui Consiliului de Miniștri al României de Congresul General al Bucovinei B. Congresul General al Bucovinei, în numele suveranității
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nefirești și statornicirea statelor după principiile naționalităților. Ea e voită în fine de nevoile neamului românesc, care nu poate trăi despărțit și care numai prin unirea laolaltă a tuturor fiilor săi își poate îndeplini, cu folos pentru omenire și cu strălucire pentru el, misiunea civilizatoare în această parte a lumii. Consfințind prin acest Decret-lege voința Adunării din Alba Iulia, Maiestatea Voastră înscrie în istoria poporului românesc de totdeauna și de pretutindenea cel mai mare act al istoriei noastre naționale, acel pentru
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
analfabeți. Ciudat, în acest regim egalitarist în care, de mai bine de un an, soldații nu mai salutau pe ofițeri, toți cei pe care i-am întâlnit în curți, culoare sau în sălile de grefă ale tribunalelor, impresionați probabil de strălucirea costumului lui Leonida, i-au adresat salutul militar cu cel mai mare respect. În fine, am fost conduși în grefa Pavilionului Trubețkoi. Șeful Pavilionului era un tânăr inginer curtenitor și instruit, însoțit de un marinar cu figură de brută care
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Pillat? Dar Maiorescu, mă puteți întreba! Ei, cu mentorul "Junimii" lucrurile stau astfel: acesta l-a "descoperit", e drept, pe Eminescu, așezându-l cu gesturi sigure pe soclul pe care se află și azi, ceea ce nu era greu, dată fiind strălucirea frapantă a versurilor sale, însă mai departe i-a pomenit doar pe niște minori: Matilda Cugler-Poni, colonelul Șerbănescu, Ollănescu-Ascanio etc. Detectorul său pentru poezie era vădit deficitar. A fost departe de a-l priza pe Macedonski. Complet opac la mișcările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
propun să plece din România, să se confrunte cu alte culturi, după care să revină îmbogățiți... Ai senzația, deseori, că miza celor mai mulți e să ia locul, într-o ipotetică ierarhie, celor din generația precedentă, chiar dacă locul acela e unul fără strălucire. Ce șanse are un tânăr scriitor român să devină vizibil în Europa, azi? Sau la Paris? Eu cred că pentru prima dată de la al doilea război mondial încoace unii scriitori români au început să se afirme în străinătate fără să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ființă precum Maica Domnului. Este unicat. Așa și această biserică este unicat. A coborât Cerul În ea prin venirea Îngerului la Sfânta Fecioară. Dumnezeirea a lucrat În mintea și inima arhitectului s-o facă așa, În toată splendoarea ei, În strălucirea-i minunată. E palat din Cer. Așa e. Doar a locuit Luceafăr Ceresc, Crin Dumnezeiesc și Mama omenirii. Mergeți să vedeți că nu mint. Este Adevărul Adevărat. Căsuța unde a locuit Maica Domnului este mică la privire. Se vede o
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
făcut-o. Biserica Maria-Magdalena Aproape de Grădina Ghetsimani se află, la aproximativ 300 m, Mănăstirea Maria Magdalena. Biserica acestei mănăstiri este foarte mare și frumoasă. Are 5 turle de aur care parcă sunt niște candelabre Înălțate către Cer spărgând văzduhul cu strălucirea În razele soarelui arzător. O frumusețe deosebită. Mănăstirea aparține rușilor și se slujește rusește. Biserica era parțial În reparații interioare. Am văzut multe acolo, dar cel mai mult m-a impresionat icoana cu Maria Magdalena. Este de o frumusețe rară
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe Hristos colea! Înăuntru, În chilie ... S-au departe-i În pustie! N-ascultați! Că mulți Hristoși Răsări-vor mincinoși Înșela-vor mult popor Crezământ să nu dați lor! Precum fulgerul ivit De acolo din răsărit Până la apus se-arată Strălucirea-i dintr-o dată Astfel fi-va-n omenire Și cu-a Fiului venire Astfel va veni de sus Fiul Omului, Iisus! Și-or vedea popoarele Strălucind ca soarele Coborându-se pe nori Îngeri va trimite-n zbor Ca din trâmbițe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
arta naivă. Peisajul se naște în pictura naivă a lui Gustav Hlinka ca un gen deosebit" Prof. Titus Crișciu ziarist „Registrul său pictural, cu deosebire peisajele și naturi moarte, au determinat bune aprecieri din partea cronicarilor de specialitate. În ceea ce privește contribuția la strălucirea artei naive caraș-severinene nu putem trece peste participările sale cu lucrări la saloanele internaționale de artă naivă de la București, Reșița, Pitești, Iași, Botoșani și peste premiul II (1985) și III (1986)...... Lucrările poartă aceeași marcă a determinărilor cromatice în tușe
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
După transferarea la București a lui N. Hortolomei, chirurgia ieșeană s-a identificat timp de aproape cinci decenii cu două nume ilustre: Vladimir Buțureanu și Gheorghe Chipail. Aceste două personalități ocupă un loc central în istoria chirurgiei românești. O anume strălucire personală, specifică fiecăruia activitatea eminentă și îndelungată, școlile create îi situează pe Buțureanu și Chipail în patrimoniul național al medicinii românești. Cronologic, primul înscris în istoria chirurgiei ieșene în epoca la care mă refer, 1940-2000, a fost Vladimir Buțureanu. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
volum intitulat «Poezii» și mă zorea să scriu, îi mărturisește poetul colegului său I. Valerian într-un interviu apărut în coloanele revistei «Viața literară» din 13 mai 1926. «Caracterul personal al liricii sale, schițat în Pârgă (1921), va ajunge la strălucire prin Poeme cu îngeri (1927), Destin (1933), Urcuș (1937) și Întrezăriri (1939), care vor include de altfel și imaginea propriului manierism», notează Marian Popa în Dicționar de literatură română contemporană, 1977. Autorul însuși, V.V. , rememora, în 1914 debutase în Convorbiri
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Gândirea" și gândirismul, Editura Minerva, București, 1975 Miu, Constantin, Vasile Voiculescu — poet isihast, Editura Florile Dalbe, București, 1997 *** Meditații despre Rugăciunea inimii, Editura Anastasia, București, 1997 Măciucă, Balcica, Balcic, Editura Universalia, București, 2001 Moraru, Dinu, V. Voiculescu. Discreția binelui și strălucirea geniului (2) Convorbire cu d—na Gabriela Defour, în „Lumea magazin", nr. 4/1997 Moșescu, Octavin, Vasile Voiculescu, în „Viața Buzăului", 1979, nr. 484/7 septembrie Muntean, George, V. Voiculescu și fabulosul folcloric, în „Viața Românească", nr. 2/1970 Muntean
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
limbii pe care și le-a adunat în volumul Măiastra (Editura Timpul, Reșița, 2000, Colecția Eminesciana, nr. 8), atrăgând atenția, cu bonoma sa exprimare autoironică, asupra "detaliilor semnificative", stilistic vorbind, prezente în creația marelui poet, evidențiind, cu o "bucurie nespusă", "strălucirea versurilor eminesciene" și iluminând totodată "noblețea Omului care le-a zămislit". Analizele sale nu au rigiditatea demonstrațiilor didactice și cu atât mai puțin algebrica seacă a analizelor gramaticale, el preferând a-și conduce, oarecum cozeur, cititorii pe terenul plin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a Ligii a II-a o găsea pe FCM Bacău undeva pe la mijlocul clasamentului. Deși plecase ca din tun în primele etape ale turului și toată lumea o vedea drept una din candidatele la promovare, FCM și-a pierdut ușor, ușor din strălucire ajungând, ca în fiecare an, să se zbată pentru evitarea retrogradării. 297 Primul semnal de alarmă După primele două etape din retur, FCM Bacău reușea să strângă patru puncte după un egal acasă cu “lanterna roșie” a clasamentului, CSM Rm.
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]