6,105 matches
-
roag-o pe-o membră să ți-o arate, trage o poză. Că te faci de rîs. Despre Radu Câmpeanu, altă ziaristă lasă mărturie, urme, ceva. „Eu trăgeam la sapă, la cucuruz, el trăgea ciubuc În prispa conacului.” Păcat că nu suflă o vorbă despre felul pervers În care viola tractoristele pe prispă și-i bătea cu cucuruzul pe culegătorii de bumbac. Și asta Încă de la vîrsta de cinci ani. Într-un interviu acordat României libere, Andrei Orheianu, de la Direcția Carte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acest popor necăjit dar cinstit și drept, la mijloc pot fi controalele ORL ce i-au fost făcute periodic În istorie de alte popoare necăjite dar necinstite, mai avansate medical, În sfîrșit, sînt simple presupuneri, păcat Însă că nu se suflă-o vorbă despre celelalte simțuri, cum ar fi al văzului sau auzului, care nu numai că nu-s ascuțite, ci au ajuns adevărate ruine, din cauza altor popoare. Rămînem astfel doar cu impresia că românii miros ascuțit. Dimineața pune pe prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să facem poezie, putem versifica fără teama de-a greși prea mult, ceva În sensul că șarpele (reprezentat de locomotivă) face tu-tuu. Sau invers. Pe altă coloană citesc că regele Mihai a furat, În 1947, și un El Greco. Nu se suflă-un cuvînt despre faptul că același rege a furat noaptea și girueta de pe acoperișul Palatului Cotroceni. Situație jenantă pentru președintele nostru actual. Efectiv, nu mai are pe ce să se așeze. Și nu-i lucru ușor, mai ales că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cît și În cel juridic, unde violență Înseamnă Încălcarea legii. Fiind nu doar cumsecade, ci și biblic, de neuitat acel allegretto În care-și făcea cruci la debutul anilor ’90, au rămas prin biserici pînă azi prin aer, și le suflă unii spre ceilalți sfinții din icoane, să nu-i atingă. Nu e literatură. Literatura fiind și ea o lume reală, scriitorii se iau la Întrecere cu Biblia - cea mai impulsivă carte din lume. Enumăr la Întîmplare: Iliada, Shakespeare, Războiul sfîrșitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atîtea ori, Încît pentru prima oară de cînd Îl citesc pe maestru am Început să casc, sărind paragrafe Întregi, se auzi glasul de bas al lui Șapte-Sori, Ca să nu mai vorbim cîte detalii enervante despre olărit ne sînt date Întruna, suflă Corectorul, Noroc că pe la sfîrșit ritmul se accelerează, cînd Cipriano descoperă peștera sub Edificiu, adăugă domnul José, Asta-i o parabolă, o alegorie amară, răcni Marçal, și fu imediat mușcat alegoric de cîine, Tu habar n-ai ce Înseamnă cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
palme... - Mă băieți, voi sunteți nebuni, vorbi târziu Darie. Sunteți nebuni de-a binelea... Dar e și vina mea, adăugă mai mult pentru sine, îndreptîndu-se spre porumbiște. E și vina mea... Târziu întoarse capul și-i văzu cum săpau grăbiți, suflând greu, fără să-și vorbească. Și în acea clipă i se părea că visează, pentru că săpau, la o distanță de peste doi metri unul de altul, ca și cum s-ar fi hotărât să sape o groapă în care să încapă câteva trupuri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
porumbiște în care intraseră cu multe zile înainte, nu-și mai putea aminti cu câte; se aflau la câteva sute de metri, sau poate mai puțin, de locul unde fusese îngropat Ivan. Recunoscuse porumbiștea în zori, când se tupilaseră istoviți, suflând greu, înaintînd cu teamă printre porumbi. O recunoscuse, dar era prea extenuat ca să mai vorbească. În noaptea aceea încercase pentru întîia oară să meargă, sprijinindu-se într-un fel de baston rupt dintr-un băț de cort, gros și solid
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
metri înainte. Târziu, aproape de 3, le făcu semn să rămână pe loc. Se întoarse repede, aproape alergând. - Intrăm în sat, șopti. Trebuie să traversăm din nou șoseaua și să încercăm pe dincolo, arătă întinzînd brațul. Darie își îngăduia acum să sufle greu, dar își stăpânea cu furie geamătul. - Ne apropiem cu băgare de seamă de șosea, continuă Iliescu, și stăm la pândă. E o cotitură în spatele nostru, și când ne vine, între două camioane, traversăm șoseaua în fugă. Ei o iau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putere. Apoi făcu câțiva pași spre ieșire. Spre mirarea lui, ceilalți se depărtară de masă și-l lăsară să plece. Voi să se mai întoarcă o dată și să-i salute pe toți, ridicând brațul, dar fiecare mișcare îl istovea. Șovăind, suflând greu, pe nări, pentru că-si ținea gura încleștată, ieși în stradă. Aerul rece îl învioră. "Încep să mă trezesc", își spuse. Când bănui că nu-l vede nimeni, își puse palma la gură și își scuipă dinții, câte doi, trei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
glasul, tot nu m-ai fi putut auzi, pentru că tocmai atunci începuse să bată vântul, și aici, în podul acesta, dărăpănat de la bombardament, unde vântul se aude sinistru, ca la teatru, când se pregătește să izbucnească furtuna... Se opri brusc, suflând greu, extenuat. - Nu m-aș fi rătăcit, vorbi calm celalt. Nu m-aș fi rătăcit, pentru că sunt obișnuit cu întunerecul. Am copilărit la munte. Nu mi-e frică de întunerec, nici de vânt... - Vasăzică, numai asta ai înțeles? îl întrerupse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de proști și de teatrali? Trebuie să se fi gîndit că nu-i nimeni În casă. Or fi venit doar să confiște marfa. Dar de ce au pornit sirenele?“ Îi auzi În spate cum sparg ușa. Se Împrăștiaseră În jurul casei. Cineva suflă de două ori Într-un fluier și el continuă să se tîrască. „Ce proști sînt“, se gîndi. „Da’ de-acum tre’ să fi găsit coșul și vasele. Ce oameni! Ce fel de a percheziționa o casă!“ Ajunsese aproape de marginea cîmpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nimerit. — De la distanța asta... — Da, nu-i prea cinstit. Da’ pînĂ la urmă e mitraliera lor. — Trebuie să ne așezam iar, repede. Nu cred că mașina e prea avariată. — Vedem după aia. — Auzi? Întrebă Red. Am ascultat, după care am suflat de două ori În fluier și s-au ascuns cu toții, În timp ce Red Îl trăgea pe ultimul friț de un picior, lovindu-ul cu capul de pietre și capcana era din nou gata. Dar n-a apărut nimic și Începusem deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mișca. O să-i culeagă după ce se lasă Întunericul. — Și tancurile ce fac acum? Dacă au noroc, se Întorc la unitate. Dar unul dintre ele era deja ghinionist. O trîmbă de fum negru se Înălță din pîlcul de pini și fu suflată de vînt Într-o parte. Curînd se transformă Într-un nor dens de fum negru prin care se vedeau flăcĂrile roșii. Apoi urmă o explozie și o trîmbă de fum alb Începu să unduiască, În timp ce norul negru se Înălța tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
adesea că scrisese. — SĂ-mi arăți cînd ai chef și dacă te Încurci pe undeva, Întreabă-mă, Îi spuse tatăl său. Și scrie despre ceva ce știi. — Așa fac. — N-aș vrea să stau pe capul tău, știi, să-ți suflu-n ceafă, Îi spuse taică-său. Dar dacă vrei, pot să-ți fac un set de exerciții legate de lucruri pe care le știm amîndoi. Ar fi bune ca antrenament. Cred că mă descurc bine. Atunci nu-mi arăta decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de cocoși și după aia scrie fiecare ce-a văzut. Scrii ce ți-a rămas În cap, ce te-a marcat din ce-ai văzut. Tot felu’ de lucruri, ca atunci cînd stăpÎnul Își ia cocoșul, Îi deschide ciocul și suflă-n el, atunci cînd Îl lasă arbitrul, știi, Înainte să-i dea drumu’ Înapoi În ring. Chestiile mici. Ca să vedem ce-a văzut fiecare. BĂiatul dădu din cap și se uită În farfurie. — Sau am putea să mergem la cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
furtuna din sud. Copacilor nu prea mai avea ce să le facă - decît să rupă crengile moarte de palmier și să pîrjolească mugurii de mango care scăpaseră cumva. Îngălbeni Însă frunzele plopilor și azvîrli praful și frunzele moarte În piscină. Suflă praful În casă și-l lăsĂ să se depună pe tablouri și printre paginile cărților. Vacile stăteau cu fundul În vînt și mîncarea pe care o rumegau era plină de nisip. Domnul Wheeler Își amintea că furtunile țineau cît zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Au venit apoi “doftorii”, “spițerii” și “bărbierii”, care în 1805 au zidit-o din piatră. Astăzi este paraclisul asociației medicilor și farmaciștilor ortodocși din România. Mi-ai umplut capul cu o sumedenie de informații, dar despre moș Creangă n-ai suflat o vorbă. Apoi moș Creangă, bietul de el, era tânăr însurat atunci când a slujit ca diacon la această biserică. A făcut-o puțină vreme însă: 23 aprilie - 26 octombrie 1865 și la cererea starețului de la Golia - Isaia Vicol - s-a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
adevărat al lui Pâcu. „Uite că am și uitat cum îl cheamă pe numele lui adevărat... Aha! Cărăușu. Petrache Cărăușu. Așa-l cheamă, bată-l norocul. Da’ nimeni nu-i spune așa. Toți îi zic Pâcu. Si atâta...” Boii parcă suflau din ce în ce mai greu. Erau osteniți peste măsură de povară și drum lung. Se apropiau de Fântâna cu răchiți. Inainte de asta însă, treceau pe la capătul grădinii lui moș Petrache, om gospodar în sat, dar care ședea aici „la grădină” - cum îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nimerit că unul l-o pălit taman în coșul pieptului...Nenea Jănel o căzut cum cade un copac falnic doborât de furtună...După un timp, brancardierii au dat de el. Zăcea într-o baltă de sânge. Parcă nici nu mai sufla...Când l-au văzut alb ca varul, li s-o părut că nu mai este viu și dădeau să plece...Norocul lui o fost că unul din brancardieri era Ilie al lui Oiște, din sat de la mine. Lui Ilie i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
uit mai bine, poate trăiește încă și ne facem păcate dacă îl lăsăm să moară aici.” „Da’ ce ai de te uiți atâta la el?” „Măi, aista îi Jănel, un flăcău din sat de la mine. Așteaptă, să văd dacă mai suflă.” S-o aplecat și o pus urechea pe pieptul lui...O stat așa preț de o minută, și, printre bătăile tunului, o auzit și bătăile slabe ale inimii lui nenea Jănel... „Trăiește! Hai să-l ducem la postul de prim-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cel mic o rupt câteva vreascuri și le-o așezat pentru foc. Am dat cu amnarul în cremene cât am dat și până la urmă un colț de iască mai uscat s-o îndurat să scoată un firicel de fum. Stane, suflă tu, băiete, să se aprindă, că mie mi-o înghețat și sufletul din mine. Stan al meu sufla de să-i iasă ochii, dar iasca nu lua foc și pace. Cu chiu cu vai, s-o aprins dragă-doamne și am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cât am dat și până la urmă un colț de iască mai uscat s-o îndurat să scoată un firicel de fum. Stane, suflă tu, băiete, să se aprindă, că mie mi-o înghețat și sufletul din mine. Stan al meu sufla de să-i iasă ochii, dar iasca nu lua foc și pace. Cu chiu cu vai, s-o aprins dragă-doamne și am pus-o între vreascuri...Au apărut două firicele de flacără și... s-o mântuit cu focul. Am luat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
știe doar să-și ia sculele și să deie fuguța la baltă. Așa era și bunicul meu. Dumnezeu să-l hodinească. El nu putea munci, pentru că avea un fel de oftică. Răsufla greu. La cea mai mică opinteală, începea să sufle ca un gânsac. Bunica, însă, era femeie aprigă, pe când bunicul... mai lasă-mă să te las. In rest, om de treabă. Dimineața, când soarele ieșea de după colțul pădurii, numai ce-l vedeai cum își ia trăistuța cu o bucată de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gologanii în chimir, au ieșit la drumul mare. In noaptea asta, vrem-nu vrem, trebuie să înnoptăm la Crâșma din drum. E prea greu pentru dobitoace ca să ne târâim până acasă - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Apoi și noi abia mai suflăm - l-a aprobat Pâcu. Mâine, așa pe la asfințit, suntem acasă. Ne-om hodini până luni și după aceea din nou la drum - a socotit moș Dumitru. Asta numai dacă nu vine vreo sminteală din partea vremii - s-a îndoit Ion Cotman
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu se petreceau deloc așa. O privire atentă ar fi descoperit că ochii lui Pâcu țintesc pe cine știe care, cântărindu-l ca la spițerie...Poate nici moș Dumitru nu știa câte parale face fiecare cărăuș, așa cum știa Pâcu. El însă nu sufla o vorbă măcar despre cele descoperite în urma unor asemenea „drămăluiri”. Lui moș Dumitru îi spunea câte ceva așa pe departe... Când Pâcu a spus către Mitruță să-l lase pe Cocoșitu pe mâna lui, că are el grijă de dânsul, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]