6,080 matches
-
Muhammad, din ramura "Aaragi - Abu Muhammad Al Hassan Al Izzi". Tatăl acestuia, "Abdul Jalil Al Izzi" a fost Muftiul zonei Abu Kamal (Der El Zor, Siria), iar străbunicul acestuia "Ahmed Al Izzi Al Kabir" era unul din șeicii apropiați ai sultanului Abdul Hamid al II-lea, fiind responsabil religios de zona "Der El Zor". Datorită orientării sufiste a acestuia, i-a fost adăugat supranumele de Nakechbandi, ce a fost transmis ulterior întregii familii. Ahmed Mazhar Nakechbandi s-a născut în data
Ahmed Mazhar Nakechbandi () [Corola-website/Science/330911_a_332240]
-
Prière de la peur (Rugăciunea Fricii) - roman, Editura La Différence (1997) ; Le Chant du lys et du basilic (Cântecul crinilor și al busuiocului) - roman, Editura J.-C. Lattès (1990), a doua ediție publicat la Editura La Différence (1998); • Sultanes sans royaume (Sultani fără regate) - piesă de teatru ; • Frères musulmans, frères féroces. Voyage dans l'enfer du discours islamiste (Frăția Musulmană, frați feroci. Călătorie în infernul discursurilor islamiste ) - eseu (2002); • Les mensonges des intégristes (Minciunile Fundamentaliștilor) - eseu ; • AlMu'tazila ou la liberté du
Latifa Ben Mansour () [Corola-website/Science/330905_a_332234]
-
Kemal a avut, încă de mic, un resentiment față de mai marii conducători ai statului. Cel care a contribuit la nașterea acestui sentiment a fost chiar profesorul său Șakir Efendi, care cu ocazia unei serbări la care avea să participe și sultanul, l-a pus pe micuțul Namik Kemal să memoreze o poezie. Din cauza emoțiilor viitorul scriitor în primă instanță a refuzat să recite această poezie în prezența sultanului. În acel moment Șakir Efendi i-a spus că oamenii care aveau să
Namik Kemal () [Corola-website/Science/330913_a_332242]
-
Șakir Efendi, care cu ocazia unei serbări la care avea să participe și sultanul, l-a pus pe micuțul Namik Kemal să memoreze o poezie. Din cauza emoțiilor viitorul scriitor în primă instanță a refuzat să recite această poezie în prezența sultanului. În acel moment Șakir Efendi i-a spus că oamenii care aveau să-l asculte nu erau decât niște pietre de mormânt. Ani mai târziu Namik Kemal a povestit că pe durata recitării versurilor nu s-a lăsat învins de
Namik Kemal () [Corola-website/Science/330913_a_332242]
-
că oamenii care aveau să-l asculte nu erau decât niște pietre de mormânt. Ani mai târziu Namik Kemal a povestit că pe durata recitării versurilor nu s-a lăsat învins de emoții și că din acel moment pentru el sultanii și mai marii viziri nu au însemnat mai mult decât niște pietre de mormânt. "Noii otomani" ("Yeni Osmanlîlar") a fost o organizație secretă înființată în anul 1865. Namik Kemal a fost unul din membrii de bază a acestei organizații, care
Namik Kemal () [Corola-website/Science/330913_a_332242]
-
a putea să le pună pe scenă. Încă de la debutul său artistic alege să se îndepărteze de realitățile societății turce. Felul său de a fi este o reacție la metoda conservatoare și persecutoare la adresa scriitorilor progresiști de la acea vreme a sultanului Abdulhamid al II-lea. Va devia teatrul turc de la tendința socială către o concepție individualistă și de caractere. Opera de debut a scriitorului se numește O aventură de amor „Macera-i așk”, urmată de trei opere dramatice: Fetița tandră „Iҫli
Abdulhak Hamid Tarhan () [Corola-website/Science/330938_a_332267]
-
1917), Nazife (1876-1917), Nesteren (1877), Eșber (1880), Tezer sau Abdul Rahman al II-lea „Tezer yahut Abdurrahman-i salis” (1880), Libertate (1913), Turban (1916), Sardanapal (1917), Abdullah Uș-sagir (1917), Remușcările lui Soliman Magnificul „Kanuninin vicdan azabı”, ultima vorbind despre remușcările unui sultan, care din cauza intrigilor urzite de soția sa își trimisese la moarte propriul fiu. O singură operă istorică care îi aparține reprezintă o excepție de la această regulă: Finten, care relatează viața societății engleze de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Toate creațiile
Abdulhak Hamid Tarhan () [Corola-website/Science/330938_a_332267]
-
un mix de ritmuri orientale și occidentale. Pentru melodia "Wa῾adtouka", a colaborat din nou cu Kazim Al Sahir și Nizar Qabbani. Melodia "Al tayru taraban yugharridu" ("Pasărea ciripește încântător") este un poem arab clasic, scris de Majestatea sa Dr. Sultan bin Mohamed Al-Qasimi, și compus de Claude Chalhoub care a realizat un minunat solo de vioară, cântec în care Majida își dovedește calitățile pure orientale combinate armonios cu un stil occidental. Majida a interpretat cântece în cadrul Festivalului Beiteddine din Liban
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
fost incantat la vederea tabloului de mari dimensiuni pictat in ulei. In tablou, Selim al III-lea era așezat pe o canapea, ținând in mana niște mărgele de rugăciune. Acest tablou ce purta semnătura‚ Konstantiniye Kapıdağı si îl reprezenta pe sultan într-o poziție șezută ne duce cu gândul la portretele tradiționale dar așezarea in cadru, aplicarea tehnicii de lumini si umbre demonstrează ca artistul a apelat la si la elemente specifice artei occidentale. Ce mai importantă lucrare a sa, efectuată
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
a sa, efectuată la comanda lui Selim al III-lea pentru palatul otoman este seria alcătuită din portretele celor 28 de padișahi care au fost la conducerea Imperiului Otoman, începând cu Osman I Gazi. Seria originala care ii înfățișa pe sultani avea 38x 26 cm si era realizata in tehnica picturii in guașă. In aceasta serie sultanii sunt încadrați in medalioane. Această serie a fost trimisă la Londra în vederea gravurii, la instrucțiunile sultanului Selim al III-lea. După coborârea de la tron
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
din portretele celor 28 de padișahi care au fost la conducerea Imperiului Otoman, începând cu Osman I Gazi. Seria originala care ii înfățișa pe sultani avea 38x 26 cm si era realizata in tehnica picturii in guașă. In aceasta serie sultanii sunt încadrați in medalioane. Această serie a fost trimisă la Londra în vederea gravurii, la instrucțiunile sultanului Selim al III-lea. După coborârea de la tron a sultanului Selim al III-lea gravurile au fost finalizate abia în vremea sultanului Mahmud al
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
I Gazi. Seria originala care ii înfățișa pe sultani avea 38x 26 cm si era realizata in tehnica picturii in guașă. In aceasta serie sultanii sunt încadrați in medalioane. Această serie a fost trimisă la Londra în vederea gravurii, la instrucțiunile sultanului Selim al III-lea. După coborârea de la tron a sultanului Selim al III-lea gravurile au fost finalizate abia în vremea sultanului Mahmud al II-lea din ordinul acestuia în anul 1815 de către John Young, ce le-a reunit pe
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
38x 26 cm si era realizata in tehnica picturii in guașă. In aceasta serie sultanii sunt încadrați in medalioane. Această serie a fost trimisă la Londra în vederea gravurii, la instrucțiunile sultanului Selim al III-lea. După coborârea de la tron a sultanului Selim al III-lea gravurile au fost finalizate abia în vremea sultanului Mahmud al II-lea din ordinul acestuia în anul 1815 de către John Young, ce le-a reunit pe acestea sub forma unui album. Portretele lui Mustafa al IV
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
aceasta serie sultanii sunt încadrați in medalioane. Această serie a fost trimisă la Londra în vederea gravurii, la instrucțiunile sultanului Selim al III-lea. După coborârea de la tron a sultanului Selim al III-lea gravurile au fost finalizate abia în vremea sultanului Mahmud al II-lea din ordinul acestuia în anul 1815 de către John Young, ce le-a reunit pe acestea sub forma unui album. Portretele lui Mustafa al IV-lea și Mahmud al II-lea au fost adăugate ulterior în opera
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
acest album exista si alte picturi care ii sunt atribuite lui . Dintre acestea putem menționa portretul lui Selim al III-lea in care a făcut uz de încadrarea in medalion, precum si alte doua portrete al căror protagonist a fost acelasi sultan. In primul dintre aceste picturi sultanul era infatisat in conacul sau de marmura, iar in cealaltă era așezat pe tronul sau de aur , in fata Porții Fericirii de la palatul Topkapı, cu ocazia unor sărbători religioase de mare însemnătate. Înainte de realizarea
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
care ii sunt atribuite lui . Dintre acestea putem menționa portretul lui Selim al III-lea in care a făcut uz de încadrarea in medalion, precum si alte doua portrete al căror protagonist a fost acelasi sultan. In primul dintre aceste picturi sultanul era infatisat in conacul sau de marmura, iar in cealaltă era așezat pe tronul sau de aur , in fata Porții Fericirii de la palatul Topkapı, cu ocazia unor sărbători religioase de mare însemnătate. Înainte de realizarea acestei serii, portretul- bust al lui
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
حسن صباح) a fost un Șeic arab șiit-nizarit care a cucerit în numele islamismului - conform interpretării sectei sale - zone din nord-vestul Persiei (astăzi Iran), la finele secolului al XI-lea și stabilind un nucleu de rezistență împotriva fostului coleg și susținător, sultanul selgiukid, în jurul temutei fortărețe Alamut. Sabbah este și fondatorul ramurii șiite a ismailismului nizarit, un organizator excelent și un teolog incisiv care a creat sângerosul ordin terorist al Asasinilor (în ). Se crede că Hasan Sabbah și-ar fi scris o
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
petrecut la Cairo, învățând și predicând, Hasan Sabbah devine deosebit de iritant pentru vizirul armatei, Badr al-Jamali. Se presupune că motivul pentru care Hasan devenise incomod era apropierea dintre acesta și calif, apropiere ce nu subscria jocurilor de putere de la curtea sultanului. Până la urmă, susținerea arătată de Hasan pentru moștenitorul tronului fatimid, Nizar, atrage asupra lui Sabbah furia vizirului Al-Jamali care îl aruncă în temniță. Datorită unui episod bizar, în care minaretul închisorii unde acesta era reținut se prăbușește, Hasan este urcat
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
membrilor sectei dar și asupra unui număr de fortărețe puternice aflate în munții din nordul Persiei. În 1092, incursiuni majore ale selgiukizilor au ca rezultat asasinarea vizirului Nizam al-Mulk, un inamic învederat al lui Sabbah, precum și la scurt timp uciderea sultanului selgiukid de atunci de către asasini ismailiți (fida’i). Profitând de haosul creat de această campanie sinistră de asasinate la comandă, Hasan își consolidează definitv poziția în nord-vestul Persiei, ocupând majoritatea castelelor, orașelor și pasurilor montane din regiune, conectându-le printr-
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
Nu doar atât, pentru a combate eficient pericolele venite din exterior, Sinan a început să-și aleagă agenții doar din tagma celor mai devotați adepți, pe care îi supune unor antrenamente complexe în materie de acțiuni subversive, ca infiltrarea curților sultanilor sau prinților, asasinate scrupuloase, precum și folosirea porumbeilor voiajori pentru livrarea mesajelor în siguranță. Sinan reconstruiește două castele ismailite, Al-Rasafaj și Al-Khawabi și printr-o strategie vicleană, cucerește mai la nord, fortăreața al-Ulayqa. De pe aceste noi poziții strategice, Sinan avea acces
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
al-Din Sinan a avut un rol important în jocurile de putere din Levant. Relația acestuia cu contemporanii vremii, Saladin și cruciații era una hotărâtă de intersele imediate ale sectei ismailite. În ceea ce-l privește pe Saladin; devenit după înlăturarea fatimizilor sultan al Egiptului, Sinan, ca șiit ismailit școlit la Alamut, pune la cale mai multe asasinate împotriva noului sultan, nici unul cu succes. Motivele acestei abordări radicale sunt datorate cel mai probabil politicii de ostilitate a lui Saladin față de ismailiți precum și tratamentul
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
Saladin și cruciații era una hotărâtă de intersele imediate ale sectei ismailite. În ceea ce-l privește pe Saladin; devenit după înlăturarea fatimizilor sultan al Egiptului, Sinan, ca șiit ismailit școlit la Alamut, pune la cale mai multe asasinate împotriva noului sultan, nici unul cu succes. Motivele acestei abordări radicale sunt datorate cel mai probabil politicii de ostilitate a lui Saladin față de ismailiți precum și tratamentul inuman aplicat familiei califilor fatimizi, care chiar dacă se distanțaseră de ismailismul nizarit al lui Hasan Sabbah, făceau parte
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
urmă i se adresează: "Gel ey bîgâne-meșrek bî-vefâ Istanbul oğlanı"!- „Vino, nepăsător și nestatornic fiu al Istanbulului!” Provine dintr-o familie de vază, tatăl său, Mehmet Efendi era fiul așa-numitului Merzifonlu Mustafa Muslihüddin Efendi, unul dintre judecătorii militari ai sultanului Ibrahim Devri (1640-1648). Din cauza unor deprinderi vicioase, bunicul său nu s-a bucurat de aprecierea savanților musulmani sau a poporului, ba chiar i s-au adus anumite porecle de ocară, ajungând să fie cunoscut drept Mülakkap Mustafa Efendi, "Mustafa Efendi
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
a populației, extrem de iritată de această măsură greu de dus la îndeplinire. Nu puține au fost răscoalele țăranilor sau ale orășenilor, întețite după Pacea de la Passarowitz . În ciuda acestor tensiuni manifestate la nivel socio-politic, în ultimii 12 ani de domnie a sultanului Ahmed al III-lea, alături de marele-vizir Nevșehirli Damat Ibrahim Pașa (1718- 1730), se remarcă o perioadă caracterizată în special prin numeroasele petreceri de palat sau întâlniri fastuoase între membrii elitei otomane. Această perioadă rămâne cunoscută în istorie sub numele de
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
prin apropierea de civilizațiile vestice, considerate acum cu mult superioare statului otoman. Cea mai importantă caracteristică a acestei perioade este organizarea de petreceri și întâlniri "asezonate"cu halva, care puteau să se întindă pe zile întregi și la care participau sultanul, sadrazamul și un grup al elitelor. În rândul acestora avea să se numere și Nedim, cântărețul acestei epoci frivole , care va transpune cu măiestrie și fără nicio reținere atmosfera grandioaselor întruniri la care participa cu regularitate. Acest mod de viață
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]