6,276 matches
-
vulgaritate care ruină pentru moment viziunea domnișoarei Warren. Coral Musker spuse cu aviditate: — Lăsați la o parte chestia cu bunătatea. Mai spuneți-mi o dată cum că sunt drăguță. Mabel Warren se arătă de acord cu totală convingere: — Scumpa mea, ești superbă! Uluitoarea aviditate cu care o privi fata era mișcătoare și prin Întunecimea urbană a minții lui Mabel Warren trecu cuvântul „virginitate“. — Nu ți-a spus nimeni asta niciodată? Dornică și nevenindu-i să creadă, Mabel Warren o imploră: — Nici măcar tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asemănare în tot orașul. și acolo ce o să vadă toată lumea, ce caută el acolo, în lipsa concubinului. Cum era aproape pe înserat, și cum Afrodita îl aștepta cu nerăbdare, aceasta l-a primit cu brațele larg deschise, pe trup cu un superb capot, lăsat liber, de sus și până jos, fâlfâindu-și marginea, ca niște aripi de pasăre măiastră. După sărutările și îmbrățișările de rigoare, s-au afundat în locuință. E gata de inaugurare, a întrebat el. Penru noi, da, e gata
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să arunce apă pe pirogile care mai puteau fi salvate, încercând cu disperare să stingă focul. Apoi se alătură grupului celor care se luptau cu flăcările ce cuprinseseră acoperișul marelui Marae și care erau pe punctul de a distruge complet superbă construcție a templului sfânt. Fu o noapte de agonie, o noapte de groază, care avea să rămână întipărita pentru totdeauna în memoria locuitorilor din Bora Bora. Noaptea în care niște bestii necunoscute uciseseră nouă bărbați, inclusiv pe viteazul rege Pamáu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
patru puncte cardinale, și între fiecare dintre ele există câte opt subdiviziuni, care formează, la un loc, cele treizeci și două de puncte de bază ale Hârtii de Stele. Îi arăta antebrațul. Ai luat vreodată seama la tatuajele mele? Sunt superbe! exclama băiatul. Faptul că sunt frumoase sau urâte nu are nici o importanță pentru un navigator. Important este să fie utile, iar pentru mine sunt. Dacă formez un cerc cu brațele, atingându-mi vârfurile degetelor exact în dreptul Crucii Sudului, cotul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de vasul mare aflat în mijlocul punții, în centrul căruia ardea zi și noapte un foc, întreținut de femei. Vahíne Tiaré îl întâmpină cu un zâmbet debordant: — Bună dimineață! îl salută, veselă. Ți-e foame? Pescarii au prins trei Mahi Mahi superbi și șase toni. Ce preferi? —Mahi Mahi. —Crud sau fript? Fript. — În câteva minute o să fie gata. Îi pregăti masă: o bucată mare de pește fript în cenușă și însoțit de fructe proaspete, căci Miti Matái ordonase să se consume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prin care sublinia: Cu orice... Apoi se depărta legănându-și soldurile puternice, iar Tapú Tetuanúi nu putu să nu se întrebe dacă era posibil ca, peste opt ani, zvelta Maiana să ajungă și ea în asemeneahal. Încă nu uitase cum superbă Vahíne Tiaré fusese una dintre primele femei care îl făcuseră să viseze, în momentul când începuseră să i se trezească dorințele sexuale, si inca nu-i venea să creadă că acea provocatoare ființă se transformase, într-un timp atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în acest moment o insulă foarte vulnerabilă... Zâmbi ușor. Și pe-aicea veștile zboară peste valuri mult mai repede decât cel mai rapid pescăruș. Apoi făcu un semn către cârmaci să-ndrepte vasul către un golf pitoresc, înconjurat de o superbă plajă de corali ticsita de palmieri, si, după ce se menținu un timp la oarecare distanță, asigurându-se că nu se vede nici un om, apropie vasul de țărm, unde războinicii lui Roonuí-Roonuí debarcară și luară pozițiile adecvate pentru a putea respinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu sufletul la gură, pana cand Vetéa Pitó, care se cățărase până în vârful catargului principal, le arăta capul micuț al țestoasei, care găsise o trecătoare în reciful de corali și înota liniștită înspre interiorul lagunei și în direcția unei plaje superbe, al cărei nisip fierbinte avea să îi adăpostească ouăle și să-i protejeze puii de prădători. Cu toate ca și el avea încredere absolută în instinctul celui mai iubit și mai respectat animal al Polineziei, Honú, Roonuí-Roonuí trimise patru exploratori pe uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
domniilor voastre. Mașina aleargă pe lîngă Motel, taie pădurea în lat și la ieșirea din satul Poieni o apucă spre stînga pe un drumeag forestier. Pădurea își arată coloristica fascinantă de toamnă și încep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit de natură și niciodată redat de pictori în toată măreția sa. Frînturi, surprinse de ochi ageri și talente minunate, reușesc uneori să ne scufunde într-un soi de visare apăsătoare, pe care doar o toamnă tîrzie o poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bolnavi, gîndea bietul om. Coșul, acoperit cu o folie transparentă, provoca o abundență de salivă neobișnuită în gura pofticioșilor. O să-ți aduc azi piersici de la noi, o anunță Dragoș pe soție. Dar s-au mai făcut? Un coșuleț, dar sînt superbe. Ni le-au oferit copăceii cu dedicație... Dragoș intră în secția spitalului și tocmai atunci ieșea doctorul din salonul soției. Vai, ce drăguț sînteți! Veniți cu mine în cabinet. Puțin aiurit, acesta îl urmează mecanic și execută comenzile ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vigilentă. Dinu aproape alerga și a apucat pe cărarea care tăia pădurea de la sud la nord-est. Dorea să nu întîlnească prea multă lume că și așa au cam ieșit vorbe. Într-o poiană înconjurată de cireși falnici, Dinu vede o superbă căprioară. Aceasta parcă gemea abia auzit și se vedea că este cuprinsă de panică. Ar fi fugit, dar ceva parcă o reținea. Deși omul se apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vorbe. Într-o poiană înconjurată de cireși falnici, Dinu vede o superbă căprioară. Aceasta parcă gemea abia auzit și se vedea că este cuprinsă de panică. Ar fi fugit, dar ceva parcă o reținea. Deși omul se apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apropiindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
încredere că blestemul popii a căzut pe hoț. Simion jr. regretă acum "afacerea" aceasta care se pare că n-a fost decît enorm de păguboasă. Chiar dacă icoana nu i-a adus un profit prea mare, Simion credea că pe acele superbe pietre prețioase va scoate un preț bun. Își amintește spusele preotului din sat: Nu sînt pietre veritabile. Dacă ar fi, ar trebui păzită cu o armată. Simion zîmbește. Un cal, priponit la marginea șoselei, își face vînt să treacă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cîine lup, crescut de mic și îngrijit ca pe un copil răsfățat. Cumpăra oase, vitamine și-l peria periodic cu multă afecțiune. Cîinelui îi pusese numele de Cezar, parcă sperînd că va fi un nume mare în istorie. Cezar era superb, avea aproape 60 kg și fiecare mușchiuleț din corpul său vibra ca o strună de chitară. Nu văzuse prea mulți oameni și avea o pornire sălbatică să-i împuțineze. Erau scene înfiorătoare de nervi nestăpîniți atunci cînd vedea un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fi acompaniat de lătratul a fel de fel de cîini. Unii cu voce de bas, alții de bariton și alții care te pot scoate din sărite, adică niște jăvruțe sadea. În deal este o casă mare, frumoasă, cu o vedere superbă în orice direcție ai privi. Dacă mai ai și puțin noroc să cazi la ora potrivită cu treburi la gospodarul casei, atunci ai putea să plutești printr-o lume de basm, cu o cadînă care se dezbracă în geam, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
speranțe mari că... Dar Vasilică sună: Te rog, nu te supăra, mai vine un amic. O să-l cunoști, este un dulce! Dulce, dulce, dar constați că face grătar animalul și are manelele cele mai de succes! Stai pe un balcon superb și meditezi la lăsarea nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava: Tu, iubito, m-ai lăsat, ți-ai luat un alt bărbat.... Of, of, of... Ce faci, omule?întreabă colocatarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nu cred că vrea... Întreabă-l! După un timp, primește răspunsul. Dacă vine, își dorește și familia... Vor sta la noi, nu-i o problemă. Monica trăia o adevărată frenezie înaintea renumitului bal, care avea un scop caritabil. Rochia era superbă, machiajul o adevărată operă de artă și ploșnița... se plimba cu distincție, etalîndu-și pietrele prețioase. Toate femeile, frumoase rău și ele, au rămas cu gurile căscate, numai că nu se dădeau de gol și le țineau închise (adică gurile). Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se măreau geamurile, se instala centrala, se racorda la rețeaua de canalizare, se vopsea, se placa în fel și chip și se mai construia un gard din fier forjat. Un foișor, un grătar, bănci, gazon și alte cele completau o superbă locuință înconjurată de fel de fel de utilități. Viorel scria pe unde putea, era în mare vervă și-și sorbea din ochi iubita lui soție. S-a învățat să facă duș zilnic, să se radă și chiar să se spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
arde, da. Dar deocamdată, de cînd sîntem împreună, n-am apelat la... decît foarte puțin. Deci deja port coarne? Ți-am spus că-s mititele. Nu fi prostuț. Ne leagă spiritul și nu impulsurile animalice. Viorel își privește nevasta. Este superbă, este a lui și, în fond, ar fi o tîmpenie... Bun și așa, mormăie pentru el. Ce-ai spus? Nimic. Ne-om înțelege noi. Nu de mult, Viorel și-a dat duhul. Începînd de la această dată a avut cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe cel care îi adună sau pe cel care îi cheltuie? Ca să-l iubești pe viitorul partener de viață tragi cu ochiul la conturile sale? Dacă acestea sînt dodoloațe, pînă unde merg concesiile (chiar compromisurile) tale? Dacă ești o tînără superbă, căsătorită cu un moșneag dizgrațios (și tînăr era tot dizgrațios) de ce apari în public să-ți afișezi iubirea? Speri că vor trage mulți la borcanul cu miere? Moșul molfăie cîteva cuvinte, moțăie și apoi iar se trezește. Ne iubim, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cele enumerate și să am o imagine puțin deformată, dar vă asigur că multe din observațiile mele au fost extrase din prezența mea în lume ca anonim. Îmi amintesc de o cuvîntare ținută de Adrian Moruzi la Bruxelles. O cuvîntare superbă, îndelung aprobată prin aplauze, de cei prezenți în sală. A fost singura intervenție aplaudată. La masa care a urmat eram zece persoane și încă vorbeam de cele spuse de Moruzi. Deodată vorbește un primar român, într-o franceză aproximativă: Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în armată. Vreau o bere rece, spune un băiat. Și noi, îl acompaniază ceilalți. Cu măsură, intervin fetele. Întreaga zi a fost o adevărată plăcere pentru toți. Nu s-a exagerat în nici o direcție și seara se lăsa liniștită peste superbul colț de rai din proprietatea de pe dealul voinicilor. Hai să mergem la balul din Pîrlita, spune un flăcău cu mustăcioară. Chiar. Tragem o bătaie acolo. Sînteți nebuni? intervine Raluca. Atunci fără bătaie, spune un coleg împăciuitor. Dacă nu faceți scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mască mică, neagră de la un revelion, o decorație ruginită pe care scrie „Iubiți cartea“ și dedesubt, „Fruntaș În producție“. Le scoate pe toate și la fundul sertarului, sub hîrtia Îngălbenită, dă de un plic. București, 17.3.1971 Stimată doamnă Superba indecizie trecută și prezentă funcționează ca un metronom, ne apropie iar absențele. Orgolios pînă la exasperare, trăiesc cu voluptate aceste momente pe care o intuiție de animal cultivată cu grijă, cu sacrificii chiar, mi le semnalează, Înainte ca rațiunea - monstrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
materializează visul. Frumoasa noastră existență nu este altceva decît o goană continuă, o dorință continuă după aceste materializări de himere. Pare stupid, dar uneori ne sinucidem pentru că nu mai avem răbdare să așteptăm materializarea normală a visului morții; tot ceea ce superba noastră rațiune concretizează doar pînă la un punct, neputînd să ajungă niciodată la capăt - demn vis. Dar am impresia că am devenit prea „intelectual“, poate excitat de dorința dumneavoastră, doamnă, de a atinge o formă de „intelectualism pur“ și, nefiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
este să traversezi o stradă aglomerată cu ochii Închiși. Și tot traversînd așa, a ajuns Într-o bună zi să-și pună lațul de gît și să se arunce În gol, cu ochii deschiși de data asta. țEra un băiat superb, o plăsmuire aproape și trebuia să dispară). Lăsînd la o parte parantezele, mărturisesc, scumpă Doamnă, că gestul Dumneavoastră mă impresionează. Are ceva din aura inițiaților, din retragerea lui Isus În pustiu sau ca să fim mai moderni, din martiriul voluntar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]