6,272 matches
-
doisprezece călăreți, un conducător și doi purtători de armura — care efectuau exercițiile complicate călare: Aceste manevre complexe de întrepătrundere realizate că o prezentare de echitație erau caracteristice paradelor cavaleriei române. Scriitorul militar grec Arrian le descrie în cartea sa "Artă tacticii militare" ("Techne Taktikē") unde spune că acestea provin din unități de cavalerie ne-romane din rândul auxiliarilor români ("auxilia"), în special gali (celții continentali) și iberici. Jocul Troiei, cu toate acestea, era pur ceremonial și îi implică numai pe cei
Lusus Troiae () [Corola-website/Science/320623_a_321952]
-
perioada de maximă dezvoltare existau patru facțiuni: Rosie, Albă, Verde și Albastră. Fiecare echipă putea avea până la trei care în cursă, iar membrii aceleiași echipe colaborau adesea împotriva celorlalte echipe, de exemplu pentru a le forța coliziunea în "spina" (o tactică legală și încurajată). Conducătorii puteau schimba echipele destul de asemănător cu transferul sportivilor profesioniști din perioada contemporană; Gaius Appuleius Diocles, de pildă, la vârsta de 18 ani concura pentru Albi, după șase ani a schimbat pentru echipa Verde iar după alți
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
burii s-au retras. Asediul de pe râul Elands a reprezentate una din realizarile majore ale australienilor din timpul războiului, postul fiind deblocat complet în cele din urmă la data de 16 august 1900. Drept răspuns acestor atacuri, britanicii au adoptat tactici contra insurgenților incluzând tactica pământului pârjolit, stabilirea de tabere de concentrare pentru copiii și femeile bure, un sistem de cazemate și obstacole de teren cu scopul de a limita mobilitatea burilor și de a proteja comunicațiile feroviare. Aceste măsuri au
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
și escadrilele RAAF au înlocuit garnizoanele americane din estul Noii Guinei, Noua Britanie și Bougainville și au lansat ofensive care vizau eliminarea sau izolarea trupelor japoneze rămase în aceste zone. În mai 1945, unitățile din Corpul I, Forța I de Tactică Aeriană Australiană, USAAF și USN au declanșat Campania din Borneo care a continuat până la sfârșitul războiului. Dar aceste campanii au contribuit în mică măsură la înfrângerea Japoniei și rămâne un subiect controversat utilitatea lor. După capitularea Japoniei la 15 august
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
este un joc sportiv în care jucătorii simulează un conflict sau efectuează anumite misiuni, cu ajutorul unor replici ale armelor reale ce lansează proiectile sferice non-metalice, utilizând echipamente specifice și tactici militare reale. La jocul de airsoft se folosesc bile din material plastic ca muniție, având o masă între 0.20g și 0.43g. Pentru mulți jucători airsoftul reprezintă mai mult decât un hobby este o dorință de aventură manifestată într-
Airsoft () [Corola-website/Science/320689_a_322018]
-
aplicare depinzând de locație, de numărul participanților și de posibilitătile economice, dar în general variază de la jocuri mici tip skirmish, la simulări militare complexe până la reconstituiri istorice. La aceste evenimente jucătorii deseori asezonează replicile de airsoft cu echipament real și tactici militare similare sau identice cu cele folosite de forțele armate. Moduri de joc: CQB, WOODLAND, URBAN. Odată cu răspândirea internetului, popularitea airsoft-ului a cunoscut o creștere ”alarmanta”, atât în Europa, cât și în America. Evenimente de anvergură majoră sunt organizate periodic
Airsoft () [Corola-website/Science/320689_a_322018]
-
Grecia) invadată de armata unui stat mult mai mare (Persia)”, sugerând că identificarea spartanilor cu o superputere modernă este defectuoasă. Pentru că există puține surse și înregistrări privind artele marțiale utilizate de spartani pentru a supraviețui, dincolo de mai bine cunoscutele lor tactici și formațiuni de luptă, coregrafia combatului a fost realizată de o echipă condusă de Damon Caro și Chad Stahelski și a fost o sinteză a artei de luptă cu diverse arme având la bază artele marțiale filipineze. Acestea pot fi
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
să atace Salusa Secundus și Rossak. Aceste atacuri au efecte limitate, dar le reamintesc oamenilor de amenințarea mașinilor. După victoria asupra titanilor, Vorian Atreides convinge Liga să atace Corrinul. Înfruntând roboții care folosesc scuturi umane și incapabilă să utilizeze armele tactice principale din cauza trădării lui Abulurd Harkkonen, armata omenirii atacă planeta. Pentru aceasta, folosește arme atomice care să creeze breșe în apărarea roboților și trimite la sol mercenari de pe Ginaz care îl distrug pe Omnius, dar nu înainte ca acesta să
Dune: Bătălia Corrinului () [Corola-website/Science/320730_a_322059]
-
de jucării de Kenner distribuită de Hasbro, și o rescriere a filmului într-o povestire pentru copii. Coloana sonoră a inclus material nefolosit. Trailerele pentru film au oferit doar scurte momente în care dinozaurii au putut fi observați parțial, o tactică jurnalistul Josh Horowitz a descris-o ca fiind "acea veche axiomă a lui Spielberg de a nu dezvălui niciodată prea mult". Sloganul filmului a fost "O aventură realizată în 65 milioane de ani". Acesta era o glumă pe care Spielberg
Jurassic Park (film) () [Corola-website/Science/320725_a_322054]
-
mod constant bani și scrisori de susținere. Trupele turcești aveau în frunte o serie de comandanți competenți, veterani ai Primului Război Mondial. Ele s-au bucurat de asemenea de a se afla multă vreme în defensivă, organizată după noi concepte strategice și tactice. În momentul culminant al ofensivei elene, Mustafa Kemal își încuraja trupele amintindu-le că turcii luptă nu doar pe o linie oarecare de apărare, ci își apăra Patria, îndemnându-i în același timp să nu abandoneze o palmă de pământ
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
cu Serbia, prin care s-ar fi asigurat apărarea frontierei greco-bulgare. Constantin a aprobat semnarea unui asemenea înțelegeri doar în condițiile în ce Grecia ar fi fost atacată. După ce nu reușit să depășească opoziția monarhului, Venizelor a adoptat o nouă tactică, permițând trupelor britanice și franceze să debarce în Macedonia, în vederea pregătirii atacului de la [[Campania Gallipoli|Gallipoli]]. Această hotărâre a provocat derută în rândul guvernanților și Venizelor a profitat de acest moment pentru forțarea votului parlamentarilor, care, cu o majoritate de
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
luptă sunt controlate de mișcările celor care le poartă, dar sporesc vizibil puterea soldaților, viteza, greutatea maximă pe care o pot transporta, săriturile și, în plus, oferă vedere în infraroșu, radar și auz amplificat, echipament de comunicație, medical și hărți tactice. Un alt concept nou adus de carte este acela de "infanterie spațială", infanteriștii mecanizați fiind lansați în grupuri de pe orbită prin intermediul capsulelor. Tactica, antrenamentul și alte aspecte ale acestei forțe de elită futuriste sunt detaliate cu multă atenție, începând de la
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
clase erau organizate în centurii, astfel că cei din ordinul evcestru serveau în cele 18 centurii de cavalerie. Fiecare clasă era împărțită în centurii de seniores și juniores, după vârstă. Această organizare a mers, probabil, mână în mână cu adoptarea tacticii hopliților, deși unii istorici consideră altceva. O dată ce a apărut noua formațiune de luptă a fost nevoie de un nou echipament: clipeus(scut rotund) și sabia. Diferențele între echipamentul soldaților din clasele I-III( probabil și IV) sunt prea mici, pentru
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
III-lea î.H. "Istoriile" lui Polybius au fost scrise cu puțin înainte de anul 150 î.H. Polybius (născut în jurul anului 200 î.H.) a devenit în 170 sau 169 î.H. "hiparchos" în "Liga Aheeană" și scrisese cartea "Despre tactici". Polybius s-a aflat printre cei 1.000 de ahei deportați la Roma. Aici s-a împrietenit cu Scipio Aemilianus, pe care l-a însoțit în diverse călătorii. A fost alături de Scipio și la distrugerea Cartaginei în anul 146 î
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
de la sud de râul Pad. În timpul lui Marius, alele (alae) au dispărut, trupele fiind recrutate în legiuni organizate la fel. Multe aspecte ale miliției s-au păstrat, însă noile unități semiprofesioniste sau profesioniste erau diferite din punct de vedere al tacticii. Marius a oferit stimulente speciale pentru veterani. În trecut, fiecare legiune avea cinci stindarde, însă Marius a dat fiecărei legiuni o acvilă de argint. Soldații primeau arme, armură și haine de la stat. Aceștia au devenit legați de propriile legiuni, iar
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
este similar cu cel din singleplayer. Jucătorii primesc abilitățile de stealth și de asasinare. Aceștia primesc contracte de asasinare și trebuie să-și ucidă țintele fără a fi detectați (pentru a primi maximul de puncte). Daca jucătorul nu folosește o tactică tip stealth, primește puține puncte și poate fi detectat foarte ușor de ceilalți jucători. Modul multiplayer conține un sistem de leveling. Jucătorul crește in nivel prin obținerea punctelor de experiență. Nivelul maxim fiind 50. Prin creșterea în nivel, jucătorul primește
Assassin's Creed: BrOtherhood () [Corola-website/Science/321761_a_323090]
-
Deși Armata a 25-a era în inferioritate numerică în fața forțelor Aliaților din Malaya și Singapore, comandanții japonezi și-au concentrat forțele. Japonezii erau superiori din punctul de vedere al tancurilor, al suportului aerian, al coordonării, al experienței și al tacticii militare. Forțele britanice, în schimb, s-au lăsat flancate în mod repetat, crezând—în ciuda numeroaselor atacuri prin învăluire ale japonezilor—că jungla malayană este impenetrabilă. Forțele aeriene japoneze erau mai numeroase și mai bine pregătite decât slaba combinație de piloți
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
luptă, iar Grodno la 24 septembrie, după o luptă de patru zile. Până pe 28 septembrie, Armata Roșie a ajuns la linia formată de râurile Narev, Bugul de Vest, Vistula și San - frontieră stabilită în prealabil cu germanii. În ciuda unei victorii tactice poloneze obținută pe 28 septembrie în Bătălia de la Szack, rezultatul conflictului mai mare a fost fără îndoială. Voluntari civili, milițienii și unitățile retrase reogranizate au ținut piept forțelor germane în capitala poloneză, Varșovia, până pe 28 septembrie, iar Cetatea Modlin, la
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
pot tracta artileria sau pot transporta trupe, muniție, armament și provizii. Acest lucru asigură o mobilitate strategică a unităților de infanterie care altfel ar trebui să se bazeze pe tradiționalele marșuri sau transportul feroviar. Infanteria motorizată nu are nici un avantaj tactic direct în luptă, fiindcă vehiculele utilizate pentru transport sunt vulnerabile chiar și la gloanțele de calibru mic. Totuși, folosirea vehiculelor motorizate mărește flexibilitatea infanteriei și menține ritmul impus de formațiunile blindate. Principalul dezavantaj al unităților motorizate este consumul și dependența
Infanterie motorizată () [Corola-website/Science/320814_a_322143]
-
avarierea sau distrugerea unor portavioane, flotele s-au retras din zona de conflict. Pentru că a pierdut apărarea aeriană asigurată de portavioane, Inoue a retras flota din Port Moresby cu intenția de a ataca mai târziu. Deși a fost o victorie tactică a japonezilor din punctul de vedere al numărului navelor scufundate, bătălia se va dovedi a fi o victorie strategică a aliaților pentru mai multe motive. Expansiunea japoneză, care părea de neoprit până în acel moment, a fost respinsă pentru prima dată
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Insula Wake, Insula Noua Britanie, Insulele Gilbert și Guam provocându-le forțelor terestre, navale și aeriene aliate pierderi grele. Japonia a plănuit să folosească aceste teritorii pentru a stabili o zonă de apărare pentru imperiul său de unde urmărea să angajeze tactici de uzură pentru a învinge orice contraatac al aliaților. La scurt timp după ce a început războiul, Statul Major al Marinei Imperiale Japoneze a recomandat invadarea nordului Australiei pentru a împiedica folosirea acesteia ca bază pentru periclitarea apărării Japoniei din sudul
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
pe 30 aprilie. Portavioanele "Zuikaku" și "Shōkaku", însoțite de două crucișătoare și șase distrugătoare, au plecat din Truk pe 1 mai. Convoiul a fost comandat de viceamiralul , nava amiral fiind crucișătorul "Myōkō" avându-l pe contraamiralul de pe "Zuikaku" la comanda tactică a forțelor aeriene de pe portavioane. Convoiul s-a deplasat spre sud spre partea de est a Insulelor Solomon și a intrat în Marea Coralilor la sud de Guadalcanal. O dată ce au ajuns în Marea Coralilor, portavioanele au fost apte să asigure
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
au ajutat pe americani să se ascundă în ziua anterioară, s-a mutat spre nord și spre est, acoperind acum portavioanele japoneze, vizibilitatea fiind între 3 km și 24 km. La ora 06:35, "Task Force 17", operând sub controlul tactic exercitat de Fitch și poziționată la 33 km de Louisiades, a lansat 18 bombardiere SBD pentru a realiza o căutare de jur-împrejur pe o rază de 370 km. Cerul era senin deasupra portavioanelor americane, iar vizibiliatea era de 31 km
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
tendința care a dus la decimarea echipajelor de piloți experimentați de până la sfârșitul lunii octombrie 1942. Deși americanii nu s-au comportat conform așteptărilor, au învățat din greșelile făcute în bătălie și și-au îmbunătățit tacticile și echipamentele portavioanelor, inclusiv tactici de luptă, coordonarea atacurilor, bombardierele torpilă și strategiile defensive, ca artileria antiaeriană, care au dus la obținerea unor rezultate mai bune în confruntările care au urmat. Radarul le-a dat americanilor un oarecare avantaj, dar valoarea sa a crescut pentru
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
dintre aceste bătălii a avut o importanța ei strategică în hotărârea cursului și rezultatului final al războiului din Pacific. Fiecare parte și-a anunțat public victoria după bătălie. Din punctul de vedere al navelor pierdute, Japonia a avut o victorie tactică pentru că a scufundat un portavion american, un petrolier și un distrugător, față de un portavion, un distrugător și câteva vase mai mici scufundate de americani. Portavionul "Lexington" a reprezentat, la acel moment, un sfert din puterea Statelor Unite exprimată în numărul de
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]