18,899 matches
-
la Sibiu, iar din 1831, cursurile superioare ale Liceului Piarist din Cluj. Și-a continuat studiile la Viena, la Institutul Politehnic, probabil și la Universitate ca audient, și a făcut cercetări de istorie și filologie în arhivele vieneze. Aici își tipărește prima lucrare de lingvistică, Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis vulgo valachicae (1840). La solicitarea Eforiei Școalelor din București este numit în 1842 profesor de filosofie la Colegiul „Sf. Sava”, și din necesități
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
Grigore Ventura, plasează o intrigă amoroasă în epoca războaielor dintre daci și romani. În întortocheata tragedie Rozamunda, unde se pare că L. ar fi prelucrat pe Vittorio Alfieri, întâmplările se petrec în timpul gepizilor și longobarzilor. O emfatică „legendă națională”, Jianu (tipărită în 1900), și o euforică „dramă războinică”, Peneș Curcanul (1903), un prolog la Povestea neamului..., proiectatul poem istoric în versuri al lui Al. Davila, dar și Zavistie, care aduce cu Năpasta lui I.L. Caragiale, și Ucigă-l crucea (aceste ultime
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
Cartea Moldovenească (din 1977) și la săptămânalul „Literatura și arta” (din 1979). Din 1987 este redactor-șef la gazeta „Glasul” („Glasul națiunii”). În 1988 va fi aleasă deputat în Sovietul Suprem al URSS, iar în 1992, deputat în Parlamentul României. Tipărește cu mari dificultăți, din cauza cenzurii ideologice, placheta de debut, Piața Diolei (1974). Îi apar apoi alte cărți, între care Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987), Insula de repaos (1988), Dulcele foc (1989, 1991; Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române), Anul 1989
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
aducând în glosele și comentariile sale referințe inedite, rezultate din cercetarea atentă a manuscriselor și a documentelor. Începute în 1917 sub titlul generic Arheologie literară, cercetările lui L. prind mai întâi forma unor articole de revistă, pentru ca ulterior să fie tipărite în broșură. În afara unor volume mai degrabă neînsemnate de studii politice și sociale -printre ele, Anton Bacalbașa (1924) și Ioan Păun-Pincio (1948) -, publică în 1924 broșurile Lespezi și moloz din templul lui Epidaur și Câțiva povestitori: Nic’a lui Ștefan
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
comparative din care nu lipsesc datele de biografie literară și problemele de limbă, uneori cu relevanță în înțelegerea unor pasaje din opera literară, iar în cazul folclorului, sunt inserate note despre personalități, obiceiuri ori texte cu anumite particularități. I se tipăresc, de asemenea, studiile Ion Creangă (1947) și Ion Creangă și basmul rusesc (1949), unde identifică eronat în creația povestitorului român un model rusesc. Face, sporadic, tălmăciri din limba franceză pentru reviste, ocupându-se, de asemenea, de îngrijirea unei ediții I.L.
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
prima publicație a românilor din Iugoslavia care are un caracter strict literar. Într-un Cuvânt înainte, redacția promite că, pe de o parte, va susține promovarea tinerilor scriitori de expresie românească din spațiul iugoslav, iar pe de altă parte, va tipări pagini de literatură contemporană universală și din Iugoslavia. Dintre genurile literare pe primul loc se situează poezia, dar apar și proze scurte, fragmente de roman și eseuri. Principalii colaboratori sunt Mihai Avramescu, Ion Bălan, Radu Flora, Simion Drăguță, Teodor Șandru
LIBERTATEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287797_a_289126]
-
Universității din București, pe care o abandonează încă din primul an. Este redactor la „Contemporanul” și la „Gazeta literară”. În 1954 publică în „Viața românească” Moartea căprioarei, iar în 1956, în „Gazeta literară”, poemul Primele iubiri. Și-a văzut poeziile tipărite în cele mai importante reviste de cultură ale vremii. În 1956 îi sunt editate două cărți de versuri - Primele iubiri și Puiul de cerb -, singurele antume. Pregătește și a treia carte, Lupta cu inerția, care va apărea după moartea lui
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
conținând aprecieri ale unor critici francezi asupra romanului Thalassa. Articolul O treime de poeți atrage atenția, într-o manieră exaltată, asupra noutății poeziei lui Al. T. Stamatiad, Mihail Cruceanu și Eugeniu Sperantia. Sub semnătura Spectator, în trei numere consecutive se tipărește un studiu despre viața publică a criticului Titu Maiorescu, „simplă copie după natură luată de la cursul de Istoria filosofiei contimporane” (Un bun actor, Același bun actor și Titu Maiorescu). Alți colaboratori: G. Boldur-Epureanu, N. Țincu. A.S.
LIGA CONSERVATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287804_a_289133]
-
de bogăție (binele). Discursul se încheie cu o personificare a patriei, dând expresie mândriei de a fi dobândit în sfârșit un stăpân din neamul românesc. În Înștiințare..., L. cheamă pe toți la „izvorul tămăduirii”, în noua școală românească. Două plachete tipărite la Viena în 1808 și 1810 conțin încercări poetice omagiale, ocazionate de „logodirea” împăratului Austriei, Francisc I și de aceea a lui Napoleon. Printre lucrările teologice și moral-educative traduse de L. din germană în perioada vieneză, astăzi pierdute, s-au
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
inginer, orator, moralist și scriitor. Din perspectiva acțiunilor sale, el se înscrie printre întemeietorii culturii române moderne. A fost autorul celei dintâi programe și al celor dintâi manuale școlare; îndrumătorul primilor pași ai teatrului în limba română; stihuitor cu plachetă tipărită în limba „daco-românească” la 1808, dar poet mai mult în proza sa; poliglot și traducător în primele linii, care s-a străduit să pună la îndemâna conaționalilor săi, cât mai devreme, opere literare, științifice și filosofice; orator cu putere de convingere
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
, revistă de literatură și cultură apărută la București, trimestrial, sub auspiciile Fundației Culturale Române, cu începere din primăvara anului 1992. Publicată simultan în Franța și Italia, L. i. se tipărește din 1992 în mai multe capitale ale lumii, în versiuni diferite, „dar care se reflectă una pe cealaltă”. În cuprinsul ediției românești se reproduc, prin urmare, alături de contribuții ale autorilor români, texte reprezentative din variantele europene, menite să „stârnească satisfacția
LETTRE INTERNATIONALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287790_a_289119]
-
LIMBĂ ȘI LITERATURĂ PENTRU ELEVI, revistă apărută la București, trimestrial, începând din 1972. Editată de Societatea de Științe Filologice din România, în primii ani a fost tipărită sub îngrijirea unui colectiv din care făceau parte Al. Bistrițeanu (redactor responsabil), Mircea Frânculescu (redactor), Emil Giurgiuca, Ion Hangiu, G.G. Ursu, profesori de liceu și elevi (Diana Adamek, Liviu Papadima, Florin Iaru). Din 1975 titlul se schimbă în „Limba și
LIMBA SI LITERATURA PENTRU ELEVI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287814_a_289143]
-
reputați: I.L. Caragiale, Al. Vlahuță, B. Delavrancea, I. Nădejde, C. Mille, G. Panu. Era proiectat ca periodicul să fie intitulat „Lumea nouă” și trebuia, după cum scria Gherea, să stimuleze oamenii de talent. Cum însă între timp mișcarea socialistă hotărăște să tipărească un cotidian politic cu acest titlu, Gherea se oprește la denumirea L. și ș. Publicația înlocuia „Contemporanul” și, la rându-i, în 1895 va fi înlocuită de săptămânalul „Lumea nouă literară și științifică”, supliment al oficiosului socialist. Director este Gherea
LITERATURA SI STIINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287829_a_289158]
-
tinerimii și promite „sacrificii multe” pentru a promova „o literatură cuminte și mai ales sinceră”. Angajamentele sunt modestia, idealismul și atitudinea combativă față de estetism și față de „vârtejul nebun de vorbe” de pe piața literară, calificată ca „un pustiu de întuneric”. Sunt tipărite cu precădere producțiile Cercului, ale cărui întruniri, consacrate omagial lui Al. Vlahuță sau lui I. Popovici-Bănățeanul, sunt relatate pe larg. Un spirit tutelar e Duiliu Zamfirescu, din scrierile căruia se reproduc versuri și proză, evocat (sub semnătura Nylen) în ipostaza
LICARIRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
întrucâtva polemic, este, așa cum afirmă alt editorial, „scrisul scurt”, așadar concentrarea. Primul colectiv redacțional e format din Tudor Cristea (redactor-șef), Dumitru Ungureanu, Daniela Iordache (redactori), secretar de redacție fiind Mihai Stan, director al Editurii Bibliotheca din Târgoviște, unde se tipărește revista. În primele numere semnează alături de redactori și alți autori din zonă: Ioana Dana Nicolae, George Geacăr, Marin Neagu, Victor Petrescu, Ion Mărculescu, Mihai Gabriel Popescu. De la numărul 3 Alexandru George susține regulat o rubrică intitulată „Accente”, abordând cu incisivitate
LITERE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287832_a_289161]
-
și conflictuală, Scrisori către Simforoza, semnate G. Galaction - încă un pseudonim impus de L. d. -, și Lotar, o nuvelă poematică de Tudor Arghezi. Sub pseudonimul Radu Mihnea, V. Demetrius publică schițele Marieta, Vrăjmășie veche, Taifas la cafea, Poveste-vis, Norocul săracului (tipărită în volum cu titlul Găina), iar Constanța Zissu poemul în proză Crina. Numărul 2 se deschide cu amplul eseu care marchează o dată în istoria modernismului românesc, Vers și poezie de Tudor Arghezi (continuat în numărul 3), replică la opiniile pe
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
întreprinde cercetări în zeci de orașe: Paris, Roma, Veneția, Genova, Florența, Milano, Modena, Ferrarra, Bologna, Torino, Berlin, München, Hamburg, Leipzig, Dresda, Viena, Londra, Oxford ș.a. În iunie 1893 obține titlul de élève diplomé, în baza tezei de diplomă, depusă și tipărită în anul precedent, Une Collection de lettres de Philippe de Mézières. Între timp se înscrisese pentru doctorat la Universitatea din Berlin și începuse să lucreze la teză, pe care a redactat-o întâi în franțuzește, Thomas III, marquis de Saluce
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
însă declarat calitatea de director doar din 1905. Prin acțiunea sa acest periodic devine un organ al curentului de orientare naționalistă, promotor al inspirației rurale, căruia I. i-a dat numele de sămănătorism. Articolele inserate în paginile „Sămănătorului” au fost tipărite, în două volume, sub titlul O luptă literară (1914-1916). După retragerea de la „Sămănătorul”, scoate propriile ziare și reviste cultural-literare: „Neamul românesc” (1906-1940), „Floarea darurilor” (1907), „Neamul românesc literar” (1908-1912, 1925-1926), „Neamul românesc pentru popor” (1910-1916 și intermitent în perioada interbelică
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
numărul din 15 februarie 1924 al aceleiași reviste, se publică povestirea Oncle Anghel, iar la 1 martie, în „La Revue européenne”, povestirea Codine. În 1924 apare în volum Kyra Kyralina și tot atunci, Oncle Anghel. În 1925, la București, se tipărește Trecut și viitor, prima carte a lui I. în limba română, urmată de Moș Anghel, volum tradus de el însuși în limba maternă. În septembrie, întorcându-se în țară, I. se simte urmărit continuu de agenții Poliției și ai Siguranței
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
XIX-lea, și să contribuie totodată la formarea unor cititori care să sprijine cultura națională. La L. și a. r. au colaborat unii dintre cei mai de seamă poeți ai vremii, publicația acordând întâietate celor care se inspirau din tradiție. Tipăresc aici G. Coșbuc poemele Moartea lui Gelu și Ghiaură, Duiliu Zamfirescu poeziile Domnița Mezirea, Fiica Haosului, În ruine, D.C. Ollănescu-Ascanio basmul în versuri Împăratul șoarecilor, poezia De la Grivița, satire. Cu foarte multe poezii este prezent, după 1900, D. Anghel (În
LITERATURA SI ARTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
Lecca, Th. Șerbănescu, V.D. Păun, Th. D. Speranția, Florian Becescu, D. Nanu, Andrei Naum, I.N. Roman, I. Bârseanul, Al. Davila, Corneliu Moldovanu, V. Militaru, G. Tutoveanu. Din N. Beldiceanu se dau versuri inedite. În ceea ce privește proza, L. și a. r. a tipărit scrieri de Duiliu Zamfirescu (între care nuvela Cu bilet circular și romanul Îndreptări), I.L. Caragiale (schița Între două povețe), Al. Vlahuță (povestirea Predare, precum și fragmente din România pitorească). Se publică și romanul de moravuri Marin Gelea, al lui N. Petrașcu
LITERATURA SI ARTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
între care nuvela Cu bilet circular și romanul Îndreptări), I.L. Caragiale (schița Între două povețe), Al. Vlahuță (povestirea Predare, precum și fragmente din România pitorească). Se publică și romanul de moravuri Marin Gelea, al lui N. Petrașcu. Lui Ollănescu-Ascanio i se tipăresc pitoreștile nuvele Burdumba, Fecior de bani gata, Banul alb, lui Em. Grigorovitza câteva portrete din seria Chip și grai din Bucovina (Soartă, Iancu Scripcarul), iar lui Ciru Oeconomu, romanul istoric Fiica lui Sejan. Sunt găzduite, de asemenea, povestiri și nuvele
LITERATURA SI ARTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
a refugiat și a devenit editor de cărți în limba slavă la Veneția, dedicându-se meșteșugului imprimeriei în acest oraș, apoi la Gracianița (Serbia). Prin anul 1544 înființează în Țara Românescă, la Târgoviște, o tipografie, în care ieromonahul sârb Moise tipărește un Molitvelnic slavonesc (1545), cu o anexă, Pravila sfinților apostoli, considerată prima carte de legi apărută pe teritoriul românesc. Aici s-au format ucenici tipografi autohtoni, precum diecii Oprea și Petre, care l-au ajutat pe L. să imprime, în
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
REVISTA ORIENTALĂ, publicație apărută la București din mai până în septembrie 1896 (trei numere). Subintitulându-se inițial „Revue franco-roumaine”, R.o. tipărește și articole sau poezii culte și populare traduse în limba franceză. Redactori par să fie Mircea Demetriade și Bonifaciu Florescu. În două articole din primul număr se arată că, urmând exemplul „Curierului românesc” al lui I. Heliade-Rădulescu, se va încerca
REVISTA ORIENTALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289246_a_290575]
-
sporadic apar și Al. Davila, M. Gaster, Al. Vlahuță, B. Delavrancea, C. Mille. A publicat aici și Macedonski, dar foarte puțin: nuvela După perdele (1885), poeziile Ospățul lui Pentaur (1886) și Sonnet Scythe (1898). În fiecare număr Th. M. Stoenescu tipărea, neobosit și fără selecție, poezie, proză, teatru, traduceri. Alături de versurile lui Mircea Demetriade, Iuliu C. Săvescu, Al.Obedenaru și Al. Petroff - poezie simbolistă și parnasiană -, în R.l. apar numeroase încercări sentimentale, lipsite de valoare, semnate de Aristide Cantilli, N. Țincu
REVISTA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]