7,762 matches
-
se opresc să scruteze cu ochi vigilenți palierul. Un bec chior, aflat undeva la mijlocul tavanului jos, încearcă fără succes să lumineze pereții crăpați. Duhoarea de urină și tescovină fermentată te poate lăsa fără aer în plămâni. Cu o dezinvoltură ce trădează obișnuința, Manfred se oprește în fața unei uși cu vopsea ce fusese odată verde, acum murdară și căzută pe alocuri. Ascultă cu urechea lipită de tăblia subțire de lemn, străduindu-se să prindă cel mai mic sunet din interior. Renunță. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Pe un ton hotărât, explică ofițerilor traseul pe care subunitățile trebuiau să-l urmeze, modul desfășurării plutoanelor, diversiunile necesare susținerii atacului, cine să conducă asaltul principal. Fața arsă de ger a căpitanului își recapătă trăsăturile hotărâte dintotdeauna, doar ochii albaștri trădează vag neliniștea ce-l bântuie. Scoate din porthart mai multe fotografii. Concentrat, le răsfiră pe pământ. Alege una dintre ele. Azi dimineață, cercetașii noștri au localizat pe această înălțime, o baterie grea inamică. Mai mult ca sigur adusă ieri noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îmbrăcându-și mantaua. Însoțit de maiorul Moga, se îndreaptă spre ușă. Chiar înainte să iasă, întoarce capul către Iorgu și zâmbește rece, siberian. Mnogo sciastia, tovarisci starșii leitenant!129 Spasibo, tovarisci capitan!130 Glasul hotărât precum și fața calmă, inexpresivă, nu trădează în nici un fel iritarea lăuntrică. Ieșirea rusului lasă în urmă o tăcere apăsătoare. De dincolo de ușă pătrunde firav țăcănitul grăbit al unei mașini de scris. Probabil așterne pe hârtie cine știe ce ordin urgent adresat vreunei unități. Domnule colonel... Comandantul tresare surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
singuratic nu atacă o pradă mare, dar omul e victimă mai mult decât probabilă dacă se găsește în drumul lui și îl simte vulnerabil. Iar ei sunt vulnerabili, nu pot face uz de armă împotriva lui deoarece așa își pot trăda poziția lor nemților. Și asta poate aduce unora nervozitate, cu siguranță frică. Iar frica miroase al dracului de tare ca animalul să nu-și încerce șansa. Privește în jurul său, dar nu vede nimic altceva decât copaci încărcați cu omăt, vagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uns hatten..." 131. Marius strânge convulsiv în mâna dreaptă mânerul rece al baionetei de la șold. Îmi pare rău pentru tine soldatule, din păcate doar o singură umbră va rămâne sub bătrânul felinar." Șerpește, fără ca cel mai mic zgomot să-i trădeze prezența, înaintează precaut. Desface tufișurile joase cu pieptul, lăsându-se indiferent plesnit peste față de crengile înghețate și fulgii reci. Ca un adevărat animal de pradă, micșorează distanța într-un mod măsurat, fără să se grăbească. Deprinsese acest talent de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
păcii, clădirea masivă, pătrată, cu aspect pitoresc, grație combinației contrastante dintre cărămida roșie și piatra albă de carieră servise ca sanatoriu pentru tuberculoși. Necesitățile războiului schimbaseră destinația clădirii într-un centru de transmisiuni, dar noua funcție a edificiului nu se trăda prin nimic privirilor indiscrete. Tehnicienii nemți folosiseră abil cele trei hornuri înalte din piatră pentru a camufla antenele lungi și subțiri care făceau posibilă recepția și transmiterea mesajelor ce mențineau într-o permanentă stare eficient operativă trupele germane din zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să fie pe aici pe undeva. Mintea lui alcătuiește, cu înfrigurare, scenarii după scenarii, dar nici unul nu-i dă sentimentul siguranței și certitudinea reușitei. Zvâcnesc cu toții înainte. Se opresc gâfâind, întinși cu burta la pământ. O bobiță mică de foc trădează poziția santinelei. Iese din întuneric și pășește agale, prin fața clădirii. Se oprește și rezemat de zid, trage din țigara ascunsă în pumn. Pe muțește, Marius face un semn lui Mâțu. Imediat, acesta pornește târâș, cu baioneta între dinți. Imaginea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
auzit, spune el cu o voce șoptită, Licheardovici a murit. Ești sigur? Una din patrulele noastre a adus vestea. A trecut cu jeep-ul peste o mină antitanc. Și acum mai adună bucăți din el. Fața imobilă a comandantului nu trădează nici un sentiment. Tăcut, își întoarce privirea la harta aflată pe biroul lui. În cele din urmă ridică privirea spre maior Sper ca Dumnezeu să-l ierte! Acum, organizezi urgent un batalion de șoc, înarmat și dotat cu toate cele necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zdrențuită, dezvăluind un patefon englezesc. Alături, câteva plăci cu binecunoscuta emblemă a câinelui care ascultă goarna unui gramofon și textul cu majuscule "His Master's Voice". Un seif? Ce naiba poate să caute acolo un seif? Chipul livid al lui Marius trădează chinuri îngrozitoare. Habar n-am. Era ascuns într-o nișă din perete. Noroc cu nenorocitul ăsta de bombardament că numai așa l-am putut găsi. Dinspre crestele munților începe să sufle un vânt tăios care trece ca un geamăt prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și, mai ales, ale viitorului, dacă este ca Europa să-și păstreze o identitate ce unește istoria cu prezentul ei, în mod continuu. Procesul unificării europene nu poate face abstracție de ele, inclusiv sub aspectul procedurilor, dacă mijloacele refuză să trădeze scopurile. Înăuntrul politicilor concrete, dependente, inevitabil, de contexte, dar angajate spre unificarea europeană, rămân repere oarecum generale: libertatea individului de a cunoaște și evalua realitatea și de a-și exprima și promova opiniile, dreptul fiecărui european de a participa la
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
cea mai mare forță militară a Europei. Starea de spirit din Rusia consideră că marea victimă a acestor reașezări politice din ultimii ani, pe continent și în lume, este nu Rusia și democrația ei, ci Armata Roșie, care a fost „trădată". Rușii nu sunt deci dispuși să cedeze structurilor de securitate militară nordatlantice. În contextul conflictului din Bosnia, Elțîn se decide să adere, formal, la Parteneriatul pentru Pace. Se acceptă un text adițional privind dialogul și consultările în chestiuni de securitate
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
celor două camere, poate mi se părea. M-au poftit să mă Îmbrac În timp ce luară loc, nepoftiți, pe scaunele din hol, ca și cum Îmi erau vechi prietenii - obișnuință a puterii, Îmi spusei. Erau tineri, plăcuți la Înfățișare, nimic n-ar fi trădat adevărata lor ocupație.” „V-am spus, domnule președinte, reluai, o să vină un timp. E adevărat, cuvintele nu le rostisem În 1946, nici În 1952 cînd s-au Întîmplat toate acestea, ci abia acum la scrierea acestor memorii, adică la aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
prizonierul ei, Îmi stăpîni În străfulgerare ființa: - Cine sînteți, cu adevărat, domnule judecător? N-o sărutasem pînă atunci, Îmi Înfrînai pornirea: m-am felicitat, aș fi avut impresia În momentul acela - nu știu exact, era o ceață - că aș fi trădat ceva. Cine sînteți? repetă Întrebarea. - Cel pe care-l vedeți. Aș fi curios să aflu Însă cine sînteți dumneavoastră, spusei... ați izbucnit cu totul neprevizibil. Drept răspuns Îmi prinse din nou umerii cu mîinile și mă sărută bezmetic, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu ochii mari, lucind de spiritul ce o domina, fruntea aceea Înaltă, fața de o paloare neîntîlnită. - Mă gîndeam: „Ecaterina Perussi”... un vînt ucigător bătea peste secol și ea Îmi puse mîinile pe umeri, prefigurînd o tulburătoare apropiere: „Să nu trădezi, Îmi spuse, vîrstele noastre de-atunci, lumea de suflet În care ne-am reîntîlnit. Ne vom mai Întîlni, curînd, tîrziu, ne vom recunoaște dar pentru asta nu trebuie să trădezi nimic din puritatea imperiului de atunci. Știu, e greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
puse mîinile pe umeri, prefigurînd o tulburătoare apropiere: „Să nu trădezi, Îmi spuse, vîrstele noastre de-atunci, lumea de suflet În care ne-am reîntîlnit. Ne vom mai Întîlni, curînd, tîrziu, ne vom recunoaște dar pentru asta nu trebuie să trădezi nimic din puritatea imperiului de atunci. Știu, e greu să străbați iadul printre altare, dar tu nu te vei schimba, oameni ca tine nu pot deveni ceea ce nu sînt. CÎt de rău Îmi pare c-am murit, dar aceasta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu mi-l puteam explica) și-ar fi fost păcat, căci În realitate el reprezenta pentru mine, oricît de ciudat ar părea, puritatea unei vremi nenăscute, aducînd fantastic cu perioada uluitoare a lui Keti, care trebuia păstrată, senzația că se trădează sau pîngărește ceva, deci putea fie să nimicească timpul acela, În primul rînd pentru ea, or fiecare are dreptul la partea lui de cer deschis, fie să-l revigoreze, ceea ce ar fi fost o aberație tragică pentru amîndoi chiar dacă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
un cuvînt, un cap pe care-l privești fără plăcere, spunîndu-ți într-ascuns că pe femeia aceasta soarta nu a răsfățat-o deloc. Ceea ce îi salvează totuși chipul de stigmatul unei urîțenii iremediabile este amprenta lumii din spatele lui: o fizionomie trădînd viața spirituală. Distincția îi vine din ținută, iar educația, compensînd metehnele înfățișării, a umplut golurile pe care hazardul i le-a săpat în aspectul fizic. O astfel de femeie, neputînd fi protagonista unor mari drame erotice, nu-i rămîne să
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
fie suprimînd-o cu cinism, fie răstălmăcind-o cu inconștiență, este o valoare ce se lasă foarte ușor călcată în picioare, dar totdeauna cu teribile sancțiuni morale. Aștept cu melancolie, dar și cu secretă satisfacție, să văd cum toți cei care trădează astăzi condeiul lor de scriitor, pentru a obține în schimb o carte de membru, o insignă și un imn, vor plăti într-o zi, în fața propriei lor conștiințe, această trădare". O anxietate, poate că reflex al sensibilității sale particulare, poate
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
Mihail Sebastian. Conștiințele unora dintre coreligionarii săi devin sensibile la extrem, repudiind o seamă de mărturii strict personale ale scriitorului, o anumită superficialitate în tratarea evenimentelor grave și, nu în ultimul rînd, păstrarea relațiilor sale cu prietenii care l-au "trădat", precum Mircea Eliade. S-a ajuns chiar la un soi de "gelozie" a suferinței specifice, reflectată în mustrarea unor analiști, între care Michael Finkenthal, adresate lui Gabriel Liiceanu, care și-a permis a sugera o similitudine între frustrările și marginalizarea
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
cugetare care se servește de o asemenea limbă e limpede și cu temei. Colegiul I de Iași a știut dar ce face când a ales pe d. Maiorescu. Organe - în genere foarte bine informate - din străinătate vorbesc că guvernul ne trădează. În memorandul colonelului Wellesley către lordul Derby cu data de 17 iulie 1877 se zice deja că împăratul Rusiei vrea să ia Basarabia. "Corespondența politică" spune iar că măsura de a mobiliza pe toți câți poartă arme în România (în contra
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
seraiului împreună cu capul fratelui său Panaiot Moruzi, care, în absența lui Dimitrie, suplinise postul (de dragoman) pe lângă Poartă și-a fost acuzat de a fi complice la trădarea sa în contra imperiului otoman. Iată dar sfârșitul binemeritat al aceluia care a trădat Basarabia pentru ca s-ajungă Domn, povestită de un contimporan, de un consul general englez care era la București în vremea tratărilor și, fiind interesată chiar Anglia la încheierea acestei păci, e sigur că trebuie să fi fost în cunoștință deplină
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pieptul lui Vodă Cuza azi au reintrat în rangurile lor militare și sânt decorați; omul care a proclamat la Ploiești republica si l-a detronat pe Vodă e-naintat, primește decorații și reprezintă azi pe monarhul pe care l-a trădat ieri înaintea altor principi. A-și călca jurământul a devenit în România un titlu de înaintare. Plebea de sus, slugarnică cătră cei mari, de neomenoasă cruzime si trufie cu clasele de jos, esploatează poziția ei oficială în interesul ci privat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
austriac s-a văzut silit să dispenseze pe români de jurământul de fidelitate către împăratul. Când la 1812 rușii au luat Basarabia nu s-a găsit un singur român carele să fi căzut sub ispitele Rusiei. Un fanariot a vîndut-o, trădând Poarta și Moldova totdodată. Un fanariot, C. A. Rosetti, o dă și astăzi muscalilor sub o ploaie de decorații rusești; dar n-o dă singur. Azi puii de fanarioți și tot ce ulița au avut mai corupt si mai înrăutățit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
departe la Paris. Aci a fost primit în audiență de prezidentul viitor al republicei franceze, de d. Leon Gambetta, care i-ar fi declarat că nu poate spera nici un sprijin pentru partidul și pentru țara sa de vreme ce-a trădat marea republică universală ajutând pe Rusia, țară despotică, în războiul contra turcilor. Precum un maistru mustră pe-o calfă rău nărăvită, astfel d. Gambetta a mustrat pe viitorul prezident al republicei de lângă Dâmbovița, spuindu-i verde că ținta omenirii nu este
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
guvernului atât de naiv să crează că, prin admiterea la drepturi civile a o jumătate milion de vagabonzi, teritorul României devine sacrosanct și, dacă nu s-ar putea mănține un stat apărat de badea Toader, se va putea mănține unul trădat din capul locului de Ițic și de Leiba? Așadar - cu sau fără evrei - pericolele internaționale există și soluțiunea largă a cestiunii izraelite, propusă de Alianță și de redactorii "Romînului" le-ar adăuga numai prin anemizarea și slăbirea elementului român, singurul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]