6,656 matches
-
și critic muzical (la Adevărul) continuînd să semneze studii, cronici, articole, recenzii etc. în Muzica, Muzică și Poezie, Revue de muzicologie (Paris), Studii și cercetări de istoria artei, Probleme de muzică, Rampa, Contemporanul, L'Independence Roumaine (București), L'Orient (București), Tribuna (Cluj), România Literară, Secolul 20, Universul, Dimineața, România Liberă, Adevărul, Cahiers du Sud (Marsilia), Viața Românească (Iași) etc. Profesor de muzică de cameră (1926-1948) și de compoziție (1948-1959) la Cons. București. A susținut conferințe, comunicări științifice, concerte-lecții, emisiuni radiofonice, emisiuni
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
traducere, apărută în 1868 în "Foaia Societății pentru Cultură și Literatura Română". Contribuțiile sale au apărut și în "Analele Academiei Române", "Arhiva", "Aurora Română", "Calendariul Societății pentru Cultură și Literatura Română", "Convorbiri Literare", "Gazeta Bucovinei", "Junimea Literară", "Revista Politică", "Transilvania" și "Tribuna". S-a semnat sub formele T.Șt., Ț. V. Ștefaniu, Truță și Ț. V. St. Cea mai mare parte a operei sale se regăsește disipata în periodice. Au fost tipărite sub formă de cărți: adaptarea poveștii "Loango"(1886), textele istorice "Istoricul
Teodor V. Ștefanelli () [Corola-website/Science/307106_a_308435]
-
Luptătorul”, „Ultima oră”, „Revista vremii”, „Cele trei Crișuri”, „Timpul”, „Dreptatea”, „Radio și Radiofonia”, „Adevărul literar și artistic”, „Credința”, „Izbânda”, „Argus”, „Politica”, Almanahul ziarelor „Adevărul”, „La Politique”, „L'Independance Roumaine”, „L'Orient”, „Le Progres”, „Journal de Geneve”, „La Vie Musicale” (Lausanne), „Tribune de Lausanne”, „Gazette de Lausanne”, „Feuilles d'avis de Lausanne”, „Le Monde Musical” (Paris), „Lar Revue Musicale” (Paris), „Gazette des Etrangeres” (Geneva), „Schweitzerische Musikzeitung” (Zürich), „Musik-padagogische Zeitung” (Basel), „Musikblatter des Anbruch” (Viena), „Die Musiek” (Amsterdam), „Fidac” (Paris), „La Nation Roumaine
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
și a obținut diploma de absolvire a cursurilor liceale, secția modernă. S-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie și la Facultatea de Drept. În timpul studiilor universitare a desfășurat o activitate fructuoasă în rândul studenților și a colaborat la „Tribuna Românilor de peste Hotare”, „Arhiva de Iași”, „Calendarul Ligii Culturale”, „Viața Basarabiei”. Împreună cu ministrul pentru Basarabia, Pan Halippa, a obținut fonduri de ajutorare, spații de cazare și locuri de muncă pentru refugiații din Transnistria. La recomandarea acestuia a plecat la București
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
15 noiembrie 1936 până în 30 aprilie 1951. Profesor la Școala Superioară de Științe Administrative (1928-1936) din București și la Institutul Superior de Științe Penale (1930-1936). Membru al Partidului Național Liberal. A colaborat cu studii, articole și adnotații la "Curierul judiciar", "Tribuna juridică", "Revista penitenciarelor" și "Revista penală".
Vintilă Dongoroz () [Corola-website/Science/307182_a_308511]
-
comitetului de redacție al Societății Moldovenești. În 1909 devine director sanitar și director al Muzeului Național din Chișinău, unde va activa până în 1918. În 1910 este ales deputat al nobilimii și vicepreședinte al zemstvei. Din această calitate, va cere la tribună în 1912 introducerea limbii române în școli. În timpul Primului Război Mondial a fost director al Crucii Roșii. În 1917 devine președinte al comisiei școlare moldovenești, nou creată; pe 20 martie — președinte al Partidului Național Moldovenesc, iar pe 16 mai — al Societății Culturale
Paul Gore () [Corola-website/Science/307227_a_308556]
-
de către autoritățile maghiare, la Cluj în anul 1892, este mobilizată din Brașov o delegație de 200 de români care participă la proces exprimându-și solidaritatea cu acuzații. În 1893, devine membru al Partidului Național Român și colaborator activ al ziarului "Tribuna" din Sibiu. Între 1895-1901, Goldiș este secretar al "Societății pentru crearea unui fond de teatru român", sprijină mișcarea teatrală a românilor transilvăneni publicând articole pe această temă, preocupându-se de alcătuirea de repertorii adecvate echipelor de artiști amatori, inițiind anuarul
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
românilor transilvăneni publicând articole pe această temă, preocupându-se de alcătuirea de repertorii adecvate echipelor de artiști amatori, inițiind anuarul societății și stimulând permanent strângerea de mijloace bănești necesare creării fondului propus. Din anul 1897 devine colaborator permanent al ziarului "Tribuna poporului" din Arad unde semnează articolul redacțional, susținând alături de Vasile Lucaciu și Ioan Russu-Șirianu noua orientare politică a românilor, bazată pe activismul parlamentar. La 1 iulie 1901 părăsește Brașovul și se stabilește la Arad unde devine secretar al "Episcopiei Ortodoxe
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
disensiuni în cadrul Partidului Național Român având ca rezultat conturarea a două orientări diferite în problema formelor pe care este necesar să le îmbrace lupta de emancipare națională: orientarea radicală susținută în general de membrii tineri ai partidului grupați în jurul ziarului "Tribuna", în frunte cu Octavian Goga, Ilarie Chendi, Onisifor Ghibu, Sever Bocu ș.a. și cea moderată reprezentată de membrii mai vârstnici ai partidului. Vasile Goldiș face parte, mai întâi, din grupul intransigenților, apoi realizând că un conflict ar putea avea consecințe
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
Lazăr, Ioan Suciu, Vasile Lucaciu și Ștefan Cicio-Pop să mențină unitatea de acțiune a românilor ardeleni. În aceste condiții primește să conducă ziarul "Românul" fondat la Arad de la 1 ianuarie 1911, care după încetarea apariției în martie 1912 a ziarului "Tribuna" a devenit cartierul general al luptei politice românești, pregătind Unirea cea mare, anunțând pe orice cale prăbușirea iminentă a Imperiului Austro-Ungar. Fiind director al ziarului, refuză semnarea declarației de fidelitate față de guvernul contelui Tisza în condițiile intrării României în război
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
pierdut în fața Barcelonei la un singur gol (1-1 pe White Hart Lane și 0-1 în Spania). În 1982 clubul a fost cumpărat de latifundiarul Irving Scholar. Provocarea majoră pentru Scholar a fost să refacă stabilitatea financiară a clubului, deoarece construcția Tribunei Vestice (West Stand) adusese clubul aproape de faliment. În sezonul 1985-1986, David Pleat de la Luton Town a fost numit manager. Jucând cu 5 oameni la mijloc (Hoddle, Ardiles, Hodge, Paul Allen, Waddle), care îi furnizau mingi prolificului atacant Clive Allen, Tottenham
Tottenham Hotspur FC () [Corola-website/Science/307303_a_308632]
-
cultură din diaspora, "Alternante", Muenchen. 2015 Marele premiu internațional pentru poezie Gh.Cosbuc de la Bistrița pentru volumul de poeme Pelerin, apărut la ed. Charmides din Bistrița. Poeme, eseuri, traduceri (din 1978) în: Echinox, Vatra, România Literară, Contemporanul, Viața Studențeasca, Amfiteatru, Tribuna, Napoca Universitaris, Discobolul, Poesia, Convorbiri literare, Poesis, Euphorion, Semenicul, Pagini corvine, Argo/bonn, Observator/Muenchen, Arca lui Noe/Muenchen, Agora/Blois, Franța, Orte/Elveția, autre temps/Marsilia etc. Apariți editoriale: 1984 - Poemele Nordului /București, ed. Albatros 1993 - Un străin în
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
tragedie după meciul pierdut la Ploiești (0-2) când autocarul echipei s-a răsturnat între Mizil și Buzău. Din fericire nu au fost victime. În Cupa României Dacia Unirea Brăila ajunge în Finală ! 3000 de suporteri brăileni au luat locul în tribunele Stadionului Național la ora startului finalei contra echipei Universitatea Craiova cel mai important meci din istoria clubului. În mod ciudat arbitru a fost ales Mircea Salomir cel care arbitrase și meciul de la Baia Mare. În chiar minutul 2 al finalei a
Dacia Unirea Brăila () [Corola-website/Science/308592_a_309921]
-
Unirea Brăila și-a disputat de-a lungul timpului partidele de pe teren propriu pe trei stadioane: „Vasile Roaită”, „Progresul” și „Municipal”. Până în anul 1970, echipa își disputa meciurile pe arena „Vasile Roaită”, un stadion micuț ce dispunea de o singura tribună, localizat pe actualul loc al stadionului Municipal. În anul 1970 este inaugurat stadionul „Progresul”, iar echipa se mută pe acest nou stadion, deoarece arena Vasile Roaită este demolată și pornesc lucrările la construcția stadionului Municipal. Pe 21 august 1974 este
Dacia Unirea Brăila () [Corola-website/Science/308592_a_309921]
-
din acea zi și până în prezent reprezintă „casa fotbalului brăilean” În istoria sa de 39 ani, Stadionul Municipal a suferit numeroase modificări și modernizări, cele mai recente fiind în anul 2008 atunci când 8.000 de scaune au fost montate la Tribunele I și II; vestiarele și cabinele arbitrilor au fost modernizate; a fost înlocuit gazonul; a fost reabilitat exteriorul Tribunei Oficiale, deasemenea în 2012 au fost schimbate scaunele de la Tribuna I în culorile clubului, iar în anul 2013 este anunțat faptul
Dacia Unirea Brăila () [Corola-website/Science/308592_a_309921]
-
suferit numeroase modificări și modernizări, cele mai recente fiind în anul 2008 atunci când 8.000 de scaune au fost montate la Tribunele I și II; vestiarele și cabinele arbitrilor au fost modernizate; a fost înlocuit gazonul; a fost reabilitat exteriorul Tribunei Oficiale, deasemenea în 2012 au fost schimbate scaunele de la Tribuna I în culorile clubului, iar în anul 2013 este anunțat faptul că stadionul va intra într-un program de reabilitare. Înca din momentul înființării, Dacia Unirea Brăila a fost și
Dacia Unirea Brăila () [Corola-website/Science/308592_a_309921]
-
anul 2008 atunci când 8.000 de scaune au fost montate la Tribunele I și II; vestiarele și cabinele arbitrilor au fost modernizate; a fost înlocuit gazonul; a fost reabilitat exteriorul Tribunei Oficiale, deasemenea în 2012 au fost schimbate scaunele de la Tribuna I în culorile clubului, iar în anul 2013 este anunțat faptul că stadionul va intra într-un program de reabilitare. Înca din momentul înființării, Dacia Unirea Brăila a fost și a rămas echipa fanion a orașului Brăila, astfel a cunoscut
Dacia Unirea Brăila () [Corola-website/Science/308592_a_309921]
-
martie 1992, Stadionul Municipal să înregistreze un număr record de spectatori - 25.000, tot într-un meci contra echipei Steaua București. În 1993 Dacia Unirea Brăila ajunge în Finala Cupei României, astfel 3000 de suporteri brăileni au luat locul în tribunele Stadionului Național la ora startului finalei contra echipei Universitatea Craiova cel mai important meci din istoria clubului. Odată cu apariția fenomenului Ultras în România, își face apariția și Ultras Brăila în anii 2000. În perioada actuală echipa a fost susținută de
Dacia Unirea Brăila () [Corola-website/Science/308592_a_309921]
-
făcut remarcat prin declarațiile sale politice, în care susține dreptul la autodeterminare al așa-numitului „popor transnistrean” și necesitatea ca Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove să rămână sub oblăduirea Patriarhiei Moscovei. Începând din anul 1996, el a salutat din tribună, alături de liderul separatist Igor Smirnov și de ceilalți lideri politici din Transnistria, toate paradele militare ale "Armatei Transnistriei" și a binecuvântat mai multe așa-numite „Mari Adunări ale trupelor căzăcești de la Marea Neagră”, susținând în toate interviurile și pastoralele publicate în
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
n 1917 guvernul britanic a acceptat formarea in total a trei regimente evreiesti, care vor fi cunoscute ca Legiunea evreiască (Jewish Legion). Ele au luat parte la luptele din Palestina din anul 1918. De pe paginile jurnalului în limba idiș "Unzer Tribune", pe care l-a creat în scop de propagandă, el a chemat pe evreii buni de arme, să se înroleze în Legiunea evreiască. În așezările evreiești din Palestina, parțial ocupată de britanici, inclusiv la Ierusalim, Jabotinski a rostit cuvântări înflăcărate
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
constant într-o polemică literară cu partizanii stilurilor tradiționale ce își aveau sorgintea în secolul trecut, dar apăruseră la începutul anilor 1900, așa cum fusese revista "Sămănătorul," fondată de poeții Alexandru Vlahuță și George Coșbuc, apărută între 1901 și 1910, adevărată tribună a și al . Mai mult, Eugen Lovinescu combătea el însuși împotriva vederilor ale lui Nicolae Iorga referitoare la cultura teritoriilor medievale românești. Revista își propunea de asemenea să promoveze scriitorii tineri și o literatură întemeiată pe teoria sincronizării și a
Sburătorul () [Corola-website/Science/308698_a_310027]
-
la studii de specializare în Franța (1971-1972). Acolo, i-a cunoscut pe Marcel Schapira și Ion Vițianu, având primul contact cu Masoneria. Reîntors în țară, obține titlul științific de doctor în economie (1973). Lucrează apoi ca redactor-șef la revista “Tribuna Studentului Economist” (1973-1978). Ulterior devine cadru didactic la A.S.E. București, la Catedra de Istoria Gândirii Economice, având din anul 1995 gradul didactic de profesor universitar titular la aceeași catedră. Este vicepreședinte al Societății Române de Economie (S.O.R.E.C.). Începând
Virgiliu Stoenescu () [Corola-website/Science/308732_a_310061]
-
iulie 1908 atletul clujean Ștefan Somodi a obținut locul 2 la Olimpiada de la Londra. Având în vedere faptul că acesta se antrena prin curțile școlilor, edilii orașului Cluj au hotărât construirea unui stadion pe un teren din Parcul Orașului. Prima tribuna a Stadionului Orașului a fost confecționata din lemn și avea o capacitate de 1.500 locuri. Sub ea au fost amenajate vestiarele, dar și cămăruțe în care puteau locui fotbaliștii. Inaugurarea oficială a stadionului a avut loc în 1911 când
Stadionul Ion Moina () [Corola-website/Science/307988_a_309317]
-
fost amenajate vestiarele, dar și cămăruțe în care puteau locui fotbaliștii. Inaugurarea oficială a stadionului a avut loc în 1911 când o selecționată a Clujului învingea echipa Galatasaray Istanbul cu scorul de 8-1. După aproape 50 de ani, în 1960 tribuna din lemn a fost mutată la Câmpia Turzii, unde se află și în prezent. În 1961 a fost inaugurat noul stadion, construit în formă de potcoava, în cinstea echipei studențești ce folosea arena: „U”. Stadionul Municipal avea o capacitate de 28
Stadionul Ion Moina () [Corola-website/Science/307988_a_309317]
-
Liga I, conform ultimelor directive FIFA și UEFA. Starea de degradare accentuată a structurii de rezistență a permis, ca un compromis, să se folosească doar 7.600 de locuri, dintre care 4.500 pe scaune, în primele 12 rânduri din tribună I și peluza. S-au recondiționat tribuna oficială, vestiarele, sălile pentru presa, toaletele, astfel că în luna iulie 2007 stadionul a primit avizul Direcției de licențieri din cadrul FRF. În luna februarie a anului 2008 Consiliul Județean Cluj a desemnat UTCN
Stadionul Ion Moina () [Corola-website/Science/307988_a_309317]