6,525 matches
-
Într-un maldăr de cartofi, Într-o baracă de zid. Stăteam chitic. Cred că dacă mă vedea mă Împușca. A intrat, s-a uitat și a plecat. Nu știu cum am reușit să tac, deoarece tendința mea era să țip și să urlu, să fug... Nu am fugit - am tăcut. În lagărul A, la un moment dat m-am pierdut de grup. Vine un neamț patron cu monoclu, haine de piele și face selecție, dar numai de copii. Toți erau mai mari decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fugă spre ei... Ploua, noroi... Mă vede unul. - Neamț? - Nu, din pază. Nu mai știu ce nație era - un kapo din ăsta. Țipa. Eu am fugit acolo. M-a luat din grup și mi-a dat un picior. Dar eu urlam ca din gură de șarpe, și cad jos, pe burtă, Într-un rond de flori - nu mai erau flori, dar... Urlam și urlam... Neamțul a văzut, acest patron care era foarte respectat, și s-a Întors către mine. Mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ăsta. Țipa. Eu am fugit acolo. M-a luat din grup și mi-a dat un picior. Dar eu urlam ca din gură de șarpe, și cad jos, pe burtă, Într-un rond de flori - nu mai erau flori, dar... Urlam și urlam... Neamțul a văzut, acest patron care era foarte respectat, și s-a Întors către mine. Mă așteptam la orice. Ce a zis, ce n-a zis, Însă m-a dus acolo, la grupul care deja fusese selectat. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Eu am fugit acolo. M-a luat din grup și mi-a dat un picior. Dar eu urlam ca din gură de șarpe, și cad jos, pe burtă, Într-un rond de flori - nu mai erau flori, dar... Urlam și urlam... Neamțul a văzut, acest patron care era foarte respectat, și s-a Întors către mine. Mă așteptam la orice. Ce a zis, ce n-a zis, Însă m-a dus acolo, la grupul care deja fusese selectat. Nu știu ce a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
te așezai și Îți făceai nevoile. Eu, Învățat de acasă cu baie, cu apă, cu curățenie... Mă mai Învățasem În ghetou oarecum cu mizeria... Dar era cel mai mare coșmar. Mai ales că după câteva minute venea un kapo și urla: „Abschneiden”, „Terminați”. Terminai, nu terminai, afară toată lumea. De șters nu se punea problema. Nici vorbă de spălat, că nu aveai cum. Mai ales această chestie m-a Îngrozit pe mine atât de tare, Încât mi-am zis că nu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În birouri. Ba mai veneau. Ăștia mai veneau În câte o inspecție În timpul zilei: se plimbau prin locurile de muncă, mai dădeau câte un retevei... Dar nu erau cine știe ce. Noi știam când vine cineva, deoarece toți paznicii noștri Începeau să urle „Los, los”. Dar În general nu aveam astfel de probleme. - Ce Îi determina pe unii oameni să fie cumsecade, iar pe alții să fie bestii? - Îți dau niște exemple. Crezi că un om este cumsecade sau mai puțin cumsecade. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai Încoace cu vreo trei metri. Mă fac că Îmi leg șireturile la celebrul meu bocanc, m-am dus și am văzut că era un plic: l-am luat și l-am băgat În buzunar. „Africanul” era chiar acolo - a urlat la mine și a tras câteva gloanțe În pietroi. Din pietroi mi-au intrat schije În gheată, În picior... Uite, se mai vede și acum urma lor -unele au ieșit afară, de aici, după 30 de ani de zile... Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să intre la șeful: „Imediat să mergi cu ei”. M-am dus cu ei Într-un cartier de vile. În fața casei erau o mulțime de foști deținuți din Ungaria, deci din Ardealul de Nord, din Ungaria-mamă, cum ar veni, care urlau și țipau, și erau vreo șapte militari Înarmați care păzeau casa. Americani, bineînțeles. Am intrat Înăuntru. Unul dintre cei care erau pe stradă a descoperit că pe această stradă stă Sztojay Dome, care era prim-ministrul Ungariei când s-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
valuri, ca un țărm de mare...694 Răsfrânte asupra creației sunt și clipele stranii, terifiante care pot însoți somnul. Rezonanța coșmarului și a depresiei este tulburătoare: Păduri ca niște domuri mă copleșiți de groază/ Cu tunete de orgă în glas, urlați profund/ Și-n inimi hrube-n care vechi gemete vibrează,/ Ecourile noastre ca un prohod răspund. 695 Și continuă: O hoardă ticăloasă de mari păianjeni țese/ În creierele noastre rețele fumurii.// Și lungi și nesfârșite convoaie mortuare/ Încet și fără
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prin ea omul va dobândi vndecarea desăvârșită...1190. Dacă în persană pain-daeza înseamnă grădină înconjurată de un zid, paradisul e văzut astfel în hortus conclusus al abațiilor medievale. Aici copacul plutitor, axis mundi, reprezintă înțelepciunea și nemurirea 1191. Pe stradă urle viața, și moartea Și plângă poeții poema lor vană...1192. Reprezentările paradisului în epocile omenirii este destul de diferită, fiind bazată de la imaginea empirică și concretă a edenului până la cea virtual abstractă determinată de numerologie, relațiile armonice muzicale sau cromatice ale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de vânzări; toată viața mi-am dorit să-mi câștig existența din scris, dar am urât convențiile publicistice ale Associated Press. După cum Îi place să spună expertului În blogging Glenn Reynolds, blog-urile au oferit oamenilor șansa de a nu mai urla În fața televizorului, ci de a-și spune părerea. Cred că sunt un fel de clasă socială care conlucrează cu presa (deseori fiind cu ochii pe ea sau oferindu-le informații la prima mână) și pot funcționa ca jurnalism și sistem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
sfânt. Înălțimea cugetărilor te lovește peste ochi: gândești la cele cerești, dar nu pierde din vedere realitatea. Căci de unde ești poți cădea mai rău. Atenție, pe acest versant lumina intră în întunericul unei păduri, în bezna în care se aud urlând fiarele sălbatice ale pădurii sălbatice. Care fiare? Acelea pe care crezi că le-ai ucis în carnea ta, în trupul tău. Au fost numai legate, nu ucise. Câtă vreme ești încă în trup, chiar dacă ai ieșit din lume, o iei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în carnea ta, în trupul tău. Au fost numai legate, nu ucise. Câtă vreme ești încă în trup, chiar dacă ai ieșit din lume, o iei cu tine în celulă, în chilie, în pustie, în peșteră, și lumea, ca o fiară, urlă și mușcă din cugetul tău, tocmai pentru că te-ai oprit, crezând că ai biruit-o, că ai scăpat de ea. Începe bătălia cu fiarele pădurii. Toate tabără, toate intră hoțește în lumina atenției tale să te hărțuiască, să te obosească
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Ostașii, uitânduse la superiorul lor, un tânăr subofițer, au pus armele la picior. Munteanu umbla în uniformă, încins și înarmat cu pistol, dar n-a avut curaj să facă și crimă căci martorii nu îi erau favorabili. A început să urle, blasfemiind, înjurând și amenințând cu moartea pe toți legionarii. Atunci s-a cutremurat Aiudul de bătăi în toate ușile celulelor. Trifan și Marian au fost trimiși disciplinar la Brașov, iar Munteanu a cerut mână liberă să acționeze asupra legionarilor; aproape
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
refugiul pe care aveam să-l facem de la Aiud la Alba Iulia, între liniile de bătaie, pe unul din tancurile sovietice care înaintau pe șoseaua spre Turda, era Tarnovski: încins cu un stindard roșu, saluta cu pumnul strâns și își urla victoria. Valeriu nu mai avea nevoie să-și apere poziția. Între anii 1941-1944 Valeriu Gafencu, împreună cu alte mari suflete: dr. avocat Trifan Traian, avocat Marian Traian, Anghel Papacioc, viitorul părinte Arsenie, preot Vasile Serghie, Schiau Ion, Pascu Constantin, Mircea Nicolau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la o parte legionarii și se făceau că discută între ei, da’ să-i audă și Voinescu. „Mă, să-l lăsăm aici toată noaptea”. Da’ altu’: „Nu, îl ducem întâi să-l batem și după aia!”. Voinescu, când a auzit, urla, dom’le, de credeai că rupe carne din el. „Lăsați-l mă, săracu’, că are copii!”. Pe urmă au venit la el. „Ai copii, Voinescule?” „Am, să trăiți, fie-vă milă!” „Mă, Voinescule, legionarul ăla avea copii?” „Da, să trăiți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care îi văzusem la sosirea noastră în Gherla: Livinski, Pușcașu, Mărtinuș, Stoian, Popa Țanu și Romanescu. Deodată au închis ferestrele și au tăbărât asupra noastră toți cei ce ne înconjurau; ne loveau cu bâte, cu bocancii, cu pumnii, strigând și urlând, ca o dezlănțuire a furiilor asupra noastră. Nu aveai timp să te aperi și nici nu puteai. Nu știu și nici nu pot să spun dacă ceea ce am văzut atunci era o realitate sau o închipuire a minții mele. Mi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
unde cei chinuiți aveau în fața lor tot felul de bucate, gustoase, aromitoare și mult plăcute la vedere. Vrând să mănânce, când duceau lingura la gură, mâinile le înțepeneau din cot și nu puteau ajunge nici măcar la buze cu ea. Atunci urlau de necaz și se zvârcoleau de sărea iadul în sus. Dracul care îl adusese pe Ițic acolo a trântit ușa și a zăvorât o. Ca la noi, am intervenit eu. Mai rău, a zis el, și dracul s-a culcat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mâinile când le ducem la gură?, i-a replicat cel de lângă el. Ia și tu, să vezi poți să mănânci?. Lui Ițic îi lăsa gura apă, înșfăcând și el bucata de friptură, i-a înțepenit mâna și a început să urle mai tare decât toți ceilalți. Vezi, eu sunt prost sau tu? Ițic se retrase lângă perete, închise ochii, se gândi puțin, apoi spuse vecinului: Măi, ia să vedem noi, dacă îți dau eu ție și tu mie ni se mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-l azvârli afară: Cum de am greșit și te-am băgat în camera de suplicii a creștinilor? Treci la jidanii tăi! Deschizând altă ușă, îl azvârli pe Ițic acolo. Și aici era același supliciu ca în camera creștinilor. Toți jidanii urlau că nu puteau duce bucatele la gură. Atunci Ițic zise: Măi proștilor, eu am fost într-o cameră unde toți erau creștini și aveau același supliciu ca și voi. Le-am dat ideea să ne servim unul pe altul și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ar fi nostim să te bântuiesc. — Să mă bântuiești? Vrei să spui... Nu te-ai simțit bântuit? E drept că n-am făcut mare lucru, nici lumini în noapte, nici nu m-am înfășurat în cearșafuri albe... Îmi venea să urlu de exasperare și de ușurare. — Deci tu mi-ai spart vaza și oglinda, și tu te-ai strecurat noaptea și te-ai zgâit la mine... — Ți-am spart vaza și oglinda, dar nu m-am strecurat noaptea, n-aș veni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
intrat în prăvălie, ci a cotit pe ceea ce numesc eu „Strada magazinelor pescărești“. Când am ajuns la colț, alergând, nu era nicăieri de văzut. Am intrat în prăvălia cu echipamente pescărești, dar nu se găsea nici acolo. Îmi venea să urlu de exasperare. Am alergat până la capătul străzii, care se termina cu câteva căsuțe părăginite, un zăplaz din cinci bare de lemn, și un maidan imens, mărginit de copaci. Nu era posibil să fi traversat maidanul. Să fi intrat într-una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
c-o vede prea mult. Pam e mai tot timpul beată. O imagine foarte educativă. Oh, Charles, ce noroc chior ai avut să scapi fără impozit de toate capcanele astea înfiorătoare, care te rănesc de ți se scurge sângele și urli de durere și te urmărești singur cum devii un ticălos. Ești atât de departe de toate astea. Dumnezeule, ce deștept ai fost! Ești un păcătos atât de curat, Charles, fața ta e curată și netedă și roză ca a unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă simt ceva mai bine, când am auzit un automobil claxonând pe digul rutier. Am ghicit că era Rosina, și câteva clipe m-am lăsat pradă unei asemenea crize de exasperare, că-mi venea să mă reped afară la ea, urlând. Întâi m-am gândit să mă ascund, dar începuse să-mi fie foame, și apoi nu vedeam de ce mi-aș abandona casa în fața unei invazii, probabil de lungă durată. După aceea am ticluit o inteligentă tactică de autoapărare, și anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să răsune întreaga casă de urlete. Firește, le-ar fi plăcut să mă aibă în chip de public, să-mi arate de ce sunt în stare (toți cântăreții sunt vanitoși), și, desigur, le-ar fi plăcut să petreacă jumătate din noapte urlând cântece și bându-mi vinul. Amândoi beau vârtos și-l trimisesem pe Gilbert la hotelul Raven să reînnoiască provizia de vin.) Dar chiar și de afară, de la distanță, se făceau auziți, atât de puternice le erau glasurile și atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]